Odată cu accesul României la zona Schengen, au fost implementate o serie de modificări legislative și procedurale. Totuși, acest proces a avut și consecințe negative asupra pieței muncii din țară, unde importul de personal reprezintă o soluție vitală pentru mulți angajatori. Aproximativ 35% din muncitorii străini angajați în România au ales deja să părăsească țara pentru a-și construi un nou viitor în alte țări membre ale spațiului Schengen.
Impactul asupra agențiilor de recrutare și angajatorilor
Această migrare masivă afectează atât agențiile de recrutare a personalului străin, cât și angajatorii români, care se bazează pe forța de muncă străină pentru a acoperi deficitul de personal. Yosef Gavriel Peisakh, General Manager al agenției de recrutare Work from Asia, a declarat: „Părăsesc țara mulți dintre muncitorii ajunși în România sau dintre cei care doar primesc viza de lucru valabilă acum și pentru Schengen. Vorbim despre muncitori care nici nu mai ajung la noi în țară, pentru că vor să câștige mai mulți bani decât pot obține în România. Conform estimărilor noastre, de la data intrării României în Schengen, până în prezent, un procent de aproximativ 35-40% din muncitorii străini sunt deja plecați din țară.”
Deficitul de personal crește de la un an la altul, însă șansele de soluționare a acestuia scad dramatic fără măsuri adecvate pentru a contracara fenomenul recent al muncitorilor străini care aleg să părăsească țara în favoarea unor economii mai dezvoltate. Este necesară implicarea autorităților în dezvoltarea unor măsuri capabile să securizeze ocuparea locurilor de muncă vacante în țară și să faciliteze procesul de aducere a forței de muncă străine în România.
Riscurile la care se expun muncitorii străini
Muncitorii care pleacă din România, de regulă, posedă deja un permis de ședere temporară cu valabilitate de unul sau doi ani. Desigur, aceștia se expun unor riscuri semnificative, deoarece pot fi legitimați și opriți la frontiere de către organele de control, cum ar fi Poliția de Frontieră și ofițerii Inspectoratului Român pentru Imigrări. Yosef Gavriel Peisakh menționează: „Cu ajutorul aplicației nou lansate, eDAC, în câteva secunde după scanarea actelor de identitate, organele de control pot vedea acum un status actual al acestora. Cetățenilor străini li se explică clar că pot sta în spațiul Schengen pentru o perioadă de maximum 90 zile, cu statutul de turiști, neavând dreptul să se angajeze în țara respectivă. Mai mult, riscă să își piardă drepturile fundamentale, cum ar fi protecția socială și securitatea locului de muncă, și nu vor mai putea beneficia de servicii medicale gratuite.”
Provocările birocratice și soluții potențiale
Nici din punct de vedere birocratic, procesul aducerii de muncitori străini în România nu este scutit de probleme suplimentare odată cu aderarea la spațiul Schengen. Yosef Gavriel Peisakh explică: „Procedura de acordare a vizelor a devenit și mai anevoioasă. Pe lângă aprobarea Centrului Național de Vize (CNV) din România, se așteaptă acum și validarea țărilor Schengen, lucru care prelungește procesul. În plus, personalul din consulatele României a devenit mult mai riguros în cadrul interviurilor personale cu aplicanții, iar rata de respingere a dosarelor a crescut. Angajatorii se plâng că procesul de după selecția finală a candidaților durează din ce în ce mai mult, în unele cazuri chiar și un an de zile.”
Printre metodele identificate de angajatori pentru remedierea acestui fenomen se numără o campanie de informare clară și bine structurată, demarată de autoritățile române, pentru a informa cetățenii străini despre riscurile la care se expun odată cu părăsirea frauduloasă a contractelor de muncă și plecarea din țară. Este necesar ca această campanie să fie desfășurată într-o limbă de circulație internațională, precum engleza, pentru a asigura o livrare facilă și eficientă a informației.
Agenția de recrutare Work from Asia sugerează, de asemenea, existența unei baze de date comune la nivelul statelor membre Schengen, în care să se regăsească informații referitoare la statutul contractului de muncă al muncitorilor străini. Astfel, ar putea fi clarificat dacă aceștia au contracte de muncă încetate în România prin acordul părților sau dacă au permisiunea ultimului angajator de a se angaja în altă parte.
