Ambiția României de a deveni un producător de automobile recunoscut la nivel mondial a fost strâns legată de politicile comuniste și de dorința liderului Nicolae Ceaușescu de a impune independența tehnologică a țării.
Acest vis a prins contur odată cu nașterea primei mașini românești, Dacia 1100.
Începuturile industriei auto românești
Pe data de 11 mai 1968, în localitatea Mioveni, județul Argeș, începea construcția uzinei care avea să producă primul autoturism sub marca Dacia. Inspirat de modelul Renault 8, primul autoturism, Dacia 1100, a fost gândit să includă dotări moderne precum radio și scaune încălzite. Totuși, aceste caracteristici au fost rapid eliminate din designul final la ordinul direct al lui Ceaușescu, care le considera un „lux inutil“.
Colaborarea cu Renault
Alegerea Renault ca partener pentru dezvoltarea primului model autohton nu a fost întâmplătoare. Fostul șef al spionajului român, Ion Mihai Pacepa, dezvăluie într-un articol pentru „Wall Street Journal“ (citat de Historia) cum Ceaușescu a fost determinat să aleagă Renault pentru că era o companie de stat, lucru care se alinia cu politica comunistă de suspiciune față de companiile private:
„Ceaușescu a optat pentru Renault, datorită faptului că era controlată de guvernul francez. În mentalitatea comună a liderilor comuniști, companiile de stat erau considerate mai de încredere decât cele private.”
Procesul de creație și provocările întâmpinate
Pacepa descrie provocările cu care s-a confruntat în stabilirea unei industrii auto în România, de la lipsa de experiență în domeniu până la presiunile politice pentru accelerarea producției. În ciuda acestor obstacole, Ceaușescu era hotărât să își vadă visul cu ochii:
„Dictatorul român a hotărât că vrea o industrie auto, așa că m-a ales pentru a pune proiectul pe picioare. În ţara orbilor, chiorul este rege. Nu știam nimic despre fabricarea automobilelor, dar niciunul dintre oamenii de încredere ai lui Ceaușescu nu știa.“
Reacția lui Ceaușescu la primul model Dacia
Când a fost prezentat primul model Dacia 1300, produs în România, Ceaușescu a avut o reacție care a rămas în analele istoriei autohtone:
„Prea luxoasă pentru idioți!“ Această frază a condus la eliminarea unor dotări considerate superflue, transformând modelul Dacia într-o versiune mai simplă decât Renault 12 original. Acest lucru reflecta dorința de a oferi un produs funcțional, accesibil, dar și controlul strict al regimului asupra oricărui aspect al vieții sociale și economice.
Moștenirea lăsată de Dacia
Dacia 1100 și modelele ulterioare au marcat începutul unei ere industriale noi pentru România, stabilind fundamentul pentru o industrie auto națională care a evoluat și s-a adaptat de-a lungul decadelor. Fiecare model lansat a reflectat atât capabilitățile tehnologice, cât și constrângerile economice și politice ale vremurilor respective.
Prima Dacia a fost mai mult decât un autoturism; a fost un simbol al aspirația lui Ceaușescu de modernizare și autonomie economică. Aceasta a reprezentat un punct de plecare pentru transformări ulterioare, atât în industria auto, cât și în economia națională în ansamblu.
Impactul cultural și economic
Deschiderea uzinei Dacia la Mioveni nu doar că a creat locuri de muncă și a stimulat economia locală, dar a fost și un punct de mândrie națională. Dacia a devenit un nume familiar în fiecare casă românească, simbolizând accesibilitatea și adaptabilitatea într-o perioadă marcată de restricții și lipsuri. Inițiativa de a produce un automobil național subliniază, de asemenea, ambiția liderilor comuniști de a consolida sentimentul de independență și suveranitate națională.
Crearea Daciei 1100 sub regimul lui Nicolae Ceaușescu a fost mai mult decât un simplu proiect industrial; a fost o manifestare a ambiției comuniste de a transforma România într-o putere industrială recunoscută la nivel global. Deși parcursul a fost plin de provocări și adesea limitat de deciziile politice, contribuția acestei inițiative la industria auto românească și la identitatea națională rămâne incontestabilă. Această primă mașină românească a pus bazele pentru evoluții viitoare și a marcat un capitol important în istoria modernă a României.
