Teritoriul României, bogat în istorie și diversitate geologică, a fost locuit de hominizi încă de acum un milion de ani. Primele dovezi ale prezenței umane datează din epoca Pleistocenului, când Homo Erectus a migrat din Africa în Europa. Aceste descoperiri arheologice ne oferă o privire fascinantă asupra vieții și adaptărilor primilor locuitori ai acestui spațiu. De la Homo Erectus cu pielea neagră până la Homo sapiens reprezentat de „Ion de la Anina”, istoria României este marcată de prezența unor comunități umane diverse și adaptabile.
Geologia și schimbările climatice de-a lungul mileniilor
Teritoriul României de astăzi a trecut prin transformări majore de-a lungul mileniilor. În urmă cu aproximativ 180 de milioane de ani, placa africană s-a desprins de cea euro-asiatică, formând Oceanul Tethys, care a acoperit o mare parte din teritoriul actual al României. Pe măsură ce acest ocean s-a retras și lanțul muntos Alpino-Carpato-Hymalaian s-a format, teritoriul a devenit locuibil cu 1,8 milioane de ani în urmă, când zona Munteniei și Olteniei semăna cu o vastă savană, scrie ziarul Adevarul.
În perioada de tranziție între Pliocen și Pleistocen, climatul era mult mai cald, ceea ce a permis formarea unei faune și flore diverse. Muntenia și Oltenia erau regiuni asemănătoare savanelor africane, cu puțină vegetație arborescentă. Această diversitate ecologică a fost favorabilă primilor hominizi, care au migrat din Africa spre Europa.
Homo Erectus: Primii locuitori ai teritoriului românesc
Primele dovezi ale prezenței hominizilor pe teritoriul României au fost descoperite în Valea Dârjovului, lângă Slatina, începând cu 1954, de către Ion N. Moroșanu și C.S. Nicolăescu-Plopșor. Descoperirile includ unelte de piatră, cioplite intenționat, vechi de aproximativ 1,2 milioane de ani, aparținând culturii Pebble, originară din Africa de Est.
Acești hominizi, Homo Erectus, aveau pielea de culoare închisă și părul negru. Ei au fost primii care au folosit unelte și au cunoscut focul, dovadă fiind vetrele descoperite la Mitoc, județul Botoșani. Uneltele lor includ toporașe de mână și diverse obiecte din silex, utilizate pentru cioplit, tăiat și răzuit.
Vânătorii de Neanderthal și siturile paleolitice
În paleoliticul mijlociu, acum aproximativ 120.000 de ani, în multe zone din România trăiau comunități de oameni de Neanderthal. Acești vânători robuști erau adaptați la condițiile vitrege ale epocii glaciare și vânau megafauna, cum ar fi mamuți lânoși și rinoceri lânoși. Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri este tabăra de vânători de mamuți de la Ripiceni, județul Botoșani. Aici, arheologul Alexandru Păunescu a descoperit fildeși de mamut și structuri de adăpost realizate din aceștia, acoperite cu piei și blănuri.
Descoperirea lui „Ion de la Anina”
Omul modern, Homo sapiens, a conviețuit cu neanderthalienii pe teritoriul României. În 2002, în Munții Aninei, a fost descoperită mandibula lui „Ion de la Anina”, care reprezintă cele mai vechi vestigii ale omului modern din Europa, datând de aproximativ 40.000 de ani. Această descoperire confirmă prezența timpurie a Homo sapiens în Europa.
Viața în savanele de pe teritoriul României
În lucrarea „The pliocene-pleistocene boundary in Romania”, specialistul Constantin Ghenea descrie fauna și flora din bazinul dacic, care includea specii arhaice de rinoceri, zebre și elefanți. Spațiul carpato-danubian a oferit un mediu propice pentru locuire, favorizând migrația și stabilirea hominizilor în această regiune.
Adaptarea la noile condiții de mediu
În timp, Homo Erectus s-a adaptat la noile condiții de mediu, dezvoltând unelte mai avansate și diversificând industria litică. Aceștia au creat două tipuri caracteristice de unelte: choppers și chopping tools, utilizate pentru cioplit, tăiat și răzuit.
Concluzie
Descoperirile arheologice din România dezvăluie o istorie complexă și fascinantă a primilor locuitori ai acestor meleaguri. De la Homo Erectus cu pielea neagră la omul modern reprezentat de „Ion de la Anina”, teritoriul României a fost un important loc de întâlnire și conviețuire pentru diverse specii de hominizi, evidențiind adaptabilitatea și diversitatea strămoșilor noștri antici.
