Primul interviu după ce a devenit mireasă. Larisa Iordache

Celebra gimnastă Larisa Iordache își petrece, pentru prima dată, ziua de naștere în calitate de soție. Ne spune unde își dorește, cu ardoare, să meargă în această vară.

Larisa Iordache s-a căsătorit pe data de 8 iunie cu Cristian Chiriță

Mâine, 19 iunie, gimnasta de aur Larisa Iordache, împlinește 28 de ani. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, proaspăta doamnă Chiriță ne dezvăluie planurile de viitor și cel mai important vis al ei.

Ne povestește cum arătau zilele ei de naștere, în copilărie, când își dorea să se joace și să mănânce multe dulciuri. Larisa Iordache petrece, pentru prima dată, ziua de naștere ca soție. Pe dată de 8 iunie s-a căsătorit cu alesul inimii ei, sportivul Cristian Chiriță.

“Am simțit toate trăirile și emoțiile”

Sincer, ce-ți dorești cel mai mult, nu neapărat de ziua ta?

-Cel mai mulți mi doresc să fiu liniștită. Să fiu împăcată cu mine că fac tot ceea ce depinde de mine să fac în momentele în care, cumva, oamenii se bazează pe mine. Vreau să termin proiecte remarcabile, să am speranță, să am un aplomb pentru următoarele proiecte. În rest nu știu ce mi-aș mai putea dori. Am simțit toate trăirile și emoțiile.

Larisa Iordache, dezvăluiri exclusive: “Visul cel mai mare o să vină curând”

Există vreun vis pe care nu ți l-ai împlinit încă?

-Din punct de vedere al sportului există un vis, medalia mondială de aur și olimpică. Cumva au rămas așa, pentru mine, niște gânduri pozitive pentru că știu că am aspirat la acest lucru și aș fi putut să fac asta. Nu am fost omul potrivit la timpul potrivit dar lucrurile se întâmplă cu un scop.

Cât despre viața personală lucrurile decurg extraordinar de bine și, cu siguranță, visul cel mai mare o să vină curând, cred. Îmi doresc foarte mult să-mi întemeiez o familie, să fiu liniștită și lucrurile să decurgă normal și natural în viața mea personală. Cred că asta va fi împlinirea sufletească cea mai de preț.

Cum îți petreceai ziua în copilărie? Ce cadouri primeai de la părinții tăi?

-În copilărie, începând cu vârsta de 10 ani, am început să fac ziua de naștere în cantonament. Înainte, când eram mică, părinții mei organizau ziua mea la tot felul de locuri de joacă. Primeam cadouri de la cei de la școală și antrenament, că acolo îmi petreceam timpul.

Când am plecat la lot, ziua mea o petreceam cu un antrenament apoi părinții sigur îmi organizau ceva. Voiau că ziua să fie specială, țin minte, primeam cadouri de la antrenori, părinți și colegi. Mă simțeam acasă chiar dacă, fizic, nu eram acasă. Petreceam cu oamenii cu care eram zi de zi și erau niște momente foarte plăcute.

Larisa Iordache își amintește mâncarea copilăriei: “Cartofi prăjiți cu brânză rasă și ou”

Mama ta obișnuia să-ți facă un tort preferat sau vreo mâncare de ziua ta?

-Sinceră să fiu și mama și tata făceau. Când venea vorba de tort, pentru că lucra la o cofetărie de renume din București, de fiecare dată încerca să-mi aducă ceva delicios. Ne oferea bucuria de care noi, copiii, aveam nevoie.

Știa cât munceam și eu și colegele mele. Vorbea cu antrenorii și le spunea că își dorea să avem câteva ore libere în care să facem tot ce vrem noi. Să ne distrăm. Aveam o încăpere unde petreceam zilele de naștere și-mi umplea camera de baloane, prăjituri. Mâncarea preferată erau cartofii prăjiți cu brânză rasă și ou. Asta era mâncarea copilăriei, apoi dulciurile.

“Atâta timp cât mă simt bine eu cu mine nu am nevoie de cadouri”

Ai vreo amintire de ziua ta, vreo întâmplare care ți-a rămas în memorie?

-Toate zilele de naștere ale mele au fost foarte faine. S-au nimerit să fie frumos afară, să aleg locul potrivit și oamenii potriviți. Surpriza de la 12 noaptea nu a lipsit niciodată din familia mea, atât la mine cât și la ceilalți oameni dragi mie din familie. Așa ne organizăm petrecerile, an de an, cu surpriza de la miezul nopții.

Cred că la fiecare zi de naștere am făcut ce-am simțit și, cu siguranță, așa voi face în continuare. Cât lucrezi la tine să fii bine, să nu ai neapărat nevoie de o zi de naștere că te simți special, atunci e bine. Eu cred că nu mai are atât de mare relevanță ziua de naștere acum, spre deosebire de copilărie. Atunci era singura zi când puteam să-mi adun toți colegii, să mâncăm dulce și să ne jucăm în parc.

Acum lucrurile s-au schimbat, de la an la an am crescut și m-am dezvoltat destul de mult. Am realizat faptul că, atâta timp cât mă simt bine eu cu mine, nu am nevoie de cadouri sau de ceva organizat. Îmi plac lucrurile random, oamenii care mă surprind, naturali, cu intenții bune.

Ai vreun tabiet pe care-l faci numai astăzi?

-De fiecare dată, de ziua mea, chiar dacă e una basic, încercam să pregătesc ceva nou. Un costum nou de gimnastică, acum haine noi, nu știu de ce, dar așa m-am obișnuit de mică. Îmi plăcea să mă îmbrac cu ceva nou, să fiu lejeră, să mă simt bine în pielea mea. Să mă simt prințesă, ca în copilărie ( râde, n. red.).

Larisa Iordache și Cristian Chiriță s-au căsătorit pe 8 iunie

Acum că te-ai căsătorit, unde ai vrea să fugi împreună cu soțul tău?

-Destinația mea preferată este New York, îmi doresc foarte tare să merg. Anul asta nu știu dacă reușim să mergem, pentru că vreau să merg cu soțul meu. Da, exact, de pe 8 iunie Cristian a devenit soțul meu. Îmi doresc foarte tare să am o zi liniștită, să mănânc ceva bun, să vorbesc cu oameni dragi mie și să avem liniște cu toții.

În ultima vreme am început să alergăm cu toții după foarte multe obiective, am devenit încrâncenați, nu mai vedem frumosul vieții. Parcă uităm că mai avem și noi dreptul să ne odihnim, să ne simțim bine și eu asta îmi doresc de ziua mea. Să fiu liniștită, relaxată și să mă bucur alături de cei dragi. Și să mănânc ceva dulce, nu contează ce.

“Este prima zi de naștere pe care o petrec cu soțul meu”

Ce crezi că vei primi cadou de la Cristian?

-Nu știu ce mi-a pregătit. Este prima zi de naștere din viața mea pe care o petrec împreună cu soțul meu. Anul trecut am petrecut-o cu iubitul meu, doar noi, o cină romantică, foarte drăguț. Ne-am simțit bine. Acum suntem soț și soție și mi se pare senzațional că ne-am maturizat împreună, facem lucruri de oameni mari.

Căsătoria, pentru mine, este un moment foarte important. Nu pentru că se schimbă numele ci pentru că realizăm cât de mult ne dorim lucrul asta, împreună. Mi se pare cel mai frumos cadou, prezența lui alături de mine îmi este de ajuns. În fiecare zi în care este cu mine simt că îmi petrec ziua de naștere.

Face câte un lucru drăguț, prin cuvinte, de fiecare dată mă surprinde cu ceva, zilnic. Îmi oferă căldura necesară, iubirea de care am nevoie. Cred că asta e cel mai fain sentiment și cadou de care am nevoie, pe care-l pot primi de ziua mea. Lucrurile materiale nu mai contează, am trecut de faza asta.

Larisa Iordache s-a căsătorit pe 8 iunie: “Este vorba doar despre iubire aici, una puternică”

Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit, până acum, de la el?

-Sunt foarte multe, dar trecând de partea materială, cred că cel mai frumos cadou pe care îl primesc, zilnic, de la el, este atenția pe care mi-o oferă. Sprijinul în orice situație, motivația pe care mi-o oferă să mă ridic și să fac lucrurile pe care doresc să le fac.

Este vorba doar despre iubire aici, una puternică, e ceva ce nu pot exprima în cuvinte. Un cadou perfect pus într-o cutie frumoasă, cu o fundiță roșie.

Cum petreci azi, cu familia, cu prietenii?

-Sinceră să fiu nu știu sigur, dar o să fiu cu familia și prietenii. Dacă avem timp o să plec undeva cu el, să vizităm ceva, dar încă nu știu.

Care a fost cel mai scump cadou pe care ți l-ai făcut, până acum?

-Cel mai scump a fost să îmi cumpăr mașina dar a fost un cadou pe care, cumva, mi-l doream însă nu știam exact ce mașină vreau. Am zis să mi-o iau de ziua mea, pentru că merit și pentru ca astea erau și cuvintele mamei.

Larisa Iordache îi datorează multe Marianei Bitang

Mariana Bitang spunea despre tine că ești unică în gimnastică. Cât de mult ajunge să te responsabilizeze o astfel de caracterizare?

-Nu știu cum să explic caracterizarea doamnei Mariana. Mie mi-a mângâiat sufletul, m-a încurajat. Am fost o sportivă pe care, dacă o ambiționai, făcea. Eram foarte muncitoare, mă adaptam și mă adaptez în continuare la orice situație. Gimnastica mi-a plăcut foarte mult și trăiam cele mai frumoase sentimente. Cred că asta a văzut Mariana Bitang la mine.

Am combinat utilul cu plăcutul, am ajuns acolo unde am vrut. Sută la sută mi-a plăcut să fiu responsabilă pentru cuvintele și caracterizările oamenilor dragi mie. Doamna Mariana a fost unul din oamenii care m-a ajutat foarte mult să progresez și să scot tot ce e mai bun din mine, ca sportivă, ca om.

“Era acolo zi de zi, și când eram bine și când nu eram”

Ești foarte apropiată de doamna Bitang dar și de Octavian Bellu.

-Când ne vedem este un om senzațional și sunt recunoscătoare că face parte din viața mea. Este un om deosebit, cu o inimă foarte mare. Când s-ar fi putut termina gimnastică pentru mine a fost omul care a spus “nu, copilul asta nu trebuie să plece din gimnastică”. Respectul pentru ea și Octavian Bellu este unic. M-au încurajat de fiecare dată când am avut nevoie.

Omul care mă vedea zilnic cum sunt, doamna Mariana era acolo zi de zi, și când eram bine și când nu eram. Când a spus aceste lucruri frumoase despre mine nu doar m-a responsabilizat, dar mi-a dat și elanul de a continua în ceea ce-mi doresc să fac.

“Avem, de multe ori, tendința să ne mințim”

Care este cea mai mare realizare a ta în acești 28 de ani pe care-i împlinești?

-Am foarte multe realizări, atât personale cât și profesionale. Cea mai mare realizare pe care o am, și de la zi la zi îmi dau seama că a fost că un aer proaspăt, a fost când am realizat că sunt foarte puternică. Mi-am dat seama că pot realiza toate lucrurile pe care mi le doresc. Am ajuns la maturitatea în care să-mi dau seama dacă pot face anumite lucruri sau nu.

Nu doar realizările palpabile sunt importante ci și ceea ce suntem noi, ca oameni. Cred mult în dezvoltarea psihică și sufletească. Să ne dăm seama de ce suntem capabili sau nu. De la asta pornește totul. Când pleci cu teamă, nu ai încredere în tine, cumva trebuie să-ți dai seama dacă poți face ceva să nu. Avem, de multe ori, tendința să ne mințim pe noi.

Larisa Iordache a câștigat un partener pe viață, pe soțul ei

Cum era Larisa la 18 de ani și cum este cea de acum? Ce ai câștigat și ce simți că ai pierdut în toți acești ani?

-Pot să încep cu partea de pierdut. În toți acești ani am pierdut doar timpul pe care mi-l puteam petrece cu mama. Având în vedere că ea a fost omul care a inițiat dorința de a mă duce spre sport, chiar dacă nu i-a fost ușor, a însemnat mult. La 18 ani aveam totul, eram cea mai bună gimnastă din România și mă clasam pe a două treaptă a podiumului mondial. Îi aveam pe mama și pe tata în tribună, se bucurau alături de mine. Cu toții, fratele meu, cumnata mea, eram bine și fericiți.

Pierderea mamei a pus foarte tare amprenta pe noi, atât pe mine cât și pe fratele meu. Ne este foarte greu în continuare, dar mama nu și-ar fi dorit să rămânem pe loc și să fim triști. Ea iubea viața, iubea să trăiască și să se distreze, asta și-a dorit și pentru noi.

Am câștigat momente frumoase, multe medalii, mulți oameni frumoși care m-au învățat lecții. Cel mai mult am câștigat experiența necesară să știu ce îmi doresc cu adevărat și ce nevoi am. A câștigat un om alături de care pot să trăiesc toată viața, pe Cristian. Știu că sunt legile naturii și oamenii potriviți sunt la momentul potrivit acolo. Trăind cu soțul meu zi de zi mi se pare cel mai mare câștig, am câștigat un partener pe viață.

Larisei Iordache îi este foarte dor de mama ei

Ce te face să razi și ce te face să plângi, cu adevărat?

-Mă face să plâng dorul, dorul față de mama pe care-l simt mereu. Lucrurile pe care le întâlnim zilnic sunt normale, dezamăgiri, lucruri care nu funcționează cum vrei. Peste alea trecem, chiar dacă mai plângem.

Ce mă face să râd sunt amintirile pe care le am. Cristian mă face să râd de dimineață până seară, face efortul asta. Oamenii care reușesc mă fac să râd, cei corecți și mă fac să râd lucrurile bune pe care le trăiesc. Am 28 de ani și sunt recunoscătoare că am realizat atât de multe lucruri.