Istoria complexă a poporului român ne-a demonstrat, de-a lungul secolelor, felul în care voievozii și domnitorii autohtoni au instaurat teroare în rândul cetățenilor, fiind sadici, cruzi și nemiloși cu cei care au îndrăznit să-i trădeze. Răzbunarea faimosului Alexandru Lăpușneanu, nepotul de fiul al lui Ștefan cel Mare, față de cei 47 de boieri care l-au trădat în timpul domniei sale rămâne, și astăzi, una dintre cele mai cutremurătoare povești ale literaturii.
A urcat de două ori pe tronul Cetății de Scaun de la Suceava
În secolul al XVI-lea, Moldova este zguduită de instabilitate politică și de lupte pentru putere, într-un climat social vizibil tensionat.
Alexandru Lăpușneanu urcă, prima dată, pe tron în anul 1552, cu sprijinul Imperiului Otoman, înlăturându-l pe Ioan Joldea, care se refugiază în Transilvania.
De-a lungul domniei sale, nepotul lui Ștefan cel Mare încearcă să-și consolideze puterea și să-și asigure supunerea nobilimii și a boierilor.
Nu trece mult timp până devine conștient de conspirațiile și intrigile care se țes împotriva sa, în special din partea unui grup de boieri înstăriți și influenți.
”Deaca veni Alixandru vodă Lăpuşneanul în ţară şi însemnă pre Joldea la nas şi-l déde la călugărie, decii luo pre Roxanda, fata lui Pătru vodă, să-i fie doamnă iui, care era mai nainte să o ia Joldea.
Şi cu dragoste îl priimiră boierii şi mergându pre la Hârlău, au tras la Suceava şi au şăzut în scaun. Decii s-au cununat cu Roxanda şi au făcut nuntă. Într-acelaş an fu omor mare şi iarnă grea.
Deci dacă să aşeză Alixandru vodă la domnie, nu grijiia de alta, numai de pace în toate părţile şi aşezarea ţării. Iară cu doamna sa, Roxanda, au avut doi ficiori, pe Bogdan şi pre Pătru”, scrie celebrul cronicar Grigore Ureche în ”Letopiseţul Ţării Moldovei”.
I-a plătit pe turci cu 200.000 de galbeni pentru a-l ajuta să redevină domnitorul Moldovei
În ciuda faptului că se bucură de alianța turcilor și a polonezilor, Lăpușeanu este dat jos de pe tron de către Iacob Eraclide, zis și Despot Vodă, în bătălia de la Verbia, județul Suceava, din anul 1561.
Lăcomia și cruzimea noului domnitor îi nemulțumesc pe boierii de la Curte, motiv pentru care, după nici doi ani de domnie, Despot Vodă este asasinat de către hatmanul Ştefan Tomşa, care se autoproclamă noul domn al Moldovei.
Râvnind cu jind să recucerească jilțul Cetății de Scaun a Sucevei, Alexandru Lăpușneanu se răscoală împotriva lui Tomșa. Îl învinge pe adversarul său cu ajutorul soldaților otomani, cărora le plătește 200.000 de galbeni pentru sprijinul în luptă.
O soartă crudă îi așteaptă, însă, pe boierii de la Curte care l-au trădat pe Lăpușeanu și l-au susținut pe Ștefan Tomșa în revendicarea tronului. Îi trimite pe soția lui, Ruxandra, și pe copiii acestora în Țara Românească, pentru a-și planifica, în tihnă, răzbunarea.
Piramida din 47 de capete de boieri
Nobilii cer milă și îndurare, iar domnitorul le promite iertare, invitându-i la un prânz copios în curtea palatului său.
Moșierii pășesc, cu încredere, pragul casei domnitorului Lăpușneanu, neștiind tragedia care plutește în aer. După ospățul pe cinste, sadicul voievod le dă semnalul ostașilor săi, pentru a-i nimici pe trădători.
Lupta sângeroasă durează câteva minute, iar, la final, vodă poruncește decapitarea nobililor, formând o piramidă din capetele lor, ca un avertisment sumbru pentru dușmani.
”Alexandru Vodă (…) i-au chiematu pre obiceiul boierilor la curte, carii făr nici o grijă şi de primejdie ca aceia negândindu-să, daca au intrat în curte, slujitorii, după învăţătură ce au avut, închis-au poarta şi, ca nişte lupi într-o turmă făr’ de nici un păstor, au intrat într-înşii, de-i snopiia şi-i junghiia, nu numai boierii, ci şi slujitorii.
Nici alegea pre cei vinovaţi, ci unul ca altul îi puneau suptu sabie, cădea mulţime, dipre zăbrele săriia afară, de-şi frângiia picioarile. Şi au pierit atuncea 47 de boieri, fără altă curte, ce nu s-au băgat în samă.
Şi aşa după atâta nedumnezeire, îi păriia că ş-au răscumpărat inima. Boierii, neavând nici o grijă, surprinşi mişăleşte pe din dos, fără arme, cădeau făr-a se mai împotrivi.
Cei mai bătrâni mureau făcându-şi cruce; mulţi însă din cei mai juni se apărau cu turbare; scaunele, talgerele, tacâmurile mesii se făceau arme în mâna lor; unii, deşi răniţi, se încleştau cu furie de gâtul ucigaşilor şi, nesocotind rănele ce priimeau, îi strângeau pân-îi înăduşeau.
Dacă vreunul apuca vreo sabie, îşi vindea scump viaţa. Mulţi lefecii periră, dar în sfârşit nu mai rămasă nici un boier viu.
Patruzeci şi şepte de trupuri zăceau pe pardoseală! În lupta şi trânta aceasta, masa se răsturnase; ulcioarele se spărseseră şi vinul amestecat cu sânge făcuse o baltă pe lespezile salei”, a relatat Costache Negruzzi în nuvela sa ”Alexandru Lăpușneanu”.
”De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”
În primăvara anului 1568, Alexandru Lăpușneanu este lovit de o boală cumplită. Glaucomul mușcă din organismul său. Știe că nu mai are mult de trăit. Abdică de pe tron, în favoarea fiului său, Bogdan, și se retrage la mânăstire.
Simțind că i se apropie sfârșitul, voievodul se lasă în voia credinței. Cere să fie hirotonisit, îmbracă hainele călugărești și este botezat sub numele de Pahomie.
Într-un moment de luciditate și o întorsătură neașteptată de evenimente, Lăpușneanu începe să-și revină, dând semne că boala își pierde din putere.
Își recapătă simțurile, iar setea pentru putere îi revine. Îi acuză pe cei care l-au călugărit de complotare împotriva tronului, amenințându-i cu faimoasele cuvinte care aveau să răsune prin istorie: „Că de mă voi scula, pre mulţi am să popesc și eu”.
Temându-se că vor sfârși precum nobilii masacrați în curtea palatului său, noii boieri de la curte îl otrăvesc pe Alexandru Lăpușneanu, punând capăt domniei sale tiranice. Este îngropat la Mănăstirea Slatina din judeţul Suceava, alături de soţia lui, Ruxandra şi cele două fiice ale lor.
