În Munții Metaliferi, la limita județelor Hunedoara și Arad, se află satul Almășel, o localitate aproape pustie, unde doar cinci oameni mai locuiesc permanent.
Printre aceștia se numără și Iosif Mladin, un bătrân de 85 de ani care a ales să rămână aici pentru a avea grijă de zestrea satului: vechea școală și biserica de lemn.
Drumul greu accesibil către Almășel
Drumul spre satul Almășel pornește din comuna Zam din Hunedoara, dar ultimii șase kilometri sunt un adevărat test de rezistență pentru orice vehicul. Din pământ și piatră, această porțiune de drum este greu accesibilă, contribuind la izolarea și depopularea localității. Condițiile grele de acces au fost unul dintre motivele principale pentru care locuitorii au ales să plece, lăsând în urmă case și clădiri emblematice ale comunității.
Iosif Mladin, cel mai vârstnic dintre săteni, trăiește alături de o vacă și câteva păsări, iar casa lui este înconjurată de clădirile pustii ale satului. Biserica de lemn, veche de un secol, și fosta școală, aproape la fel de veche, sunt acum sub protecția acestui bătrân care refuză să abandoneze locurile dragi.
Iosif, unul dintre puținii localnici din Almășel. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
„Am cheile bisericii și cheile fostei școli, locul unde am pus mâna pe carte. Mai văd de ele. Preotul vine rar pe aici, iar școala nu mai este folosită de ani buni”, spune Iosif, potrivit Adevărul.
Își petrece timpul ascultând muzică populară la radio și amintindu-și de vremurile când căminul cultural era plin de viață.
Povestea unui sat părăsit
Satul Almășel a avut o istorie legată de minerit. În perioada comunistă, aici a funcționat o mină de cupru și plumb, iar mulți dintre locuitori lucrau în minele din Munții Metaliferi. Odată cu închiderea minelor și deteriorarea condițiilor de trai, locuitorii au început să plece, migrând către zone cu oportunități mai bune.
Vecinul lui Iosif, Zian, povestește că exodul a început după război.
„Unele familii au avut opt-zece copii. Aici nu prea a fost pământ de lucrat, iar oamenii au primit terenuri și locuri de case în județul Arad și s-au mutat acolo. Puțini s-au mai întors. Alții s-au tras înspre comuna Zam, mai puțin izolată”, explică Zian.
Pe lângă depopulare, satul a suferit și din cauza deteriorării infrastructurii. Peste dealurile traversate de un drum forestier inaccesibil cu autoturismul, călătorii ajung în comuna Vața de Sus din Hunedoara, la Căzănești – locul natal al duhovnicului Arsenie Boca.
În acest peisaj pitoresc, dar izolat, Iosif Mladin continuă să aibă grijă de moștenirea satului. „Am rămas să am grijă de biserică și de școală,” spune el, arătându-și devotamentul față de Almășel. Cu toate că preotul vine rar, iar școala este închisă de ani buni, bătrânul păzește aceste clădiri ca pe comorile cele mai prețioase ale comunității.
Satul Almășel reprezintă un exemplu viu al satelor românești uitate, unde doar câțiva locuitori încă țin vie flacăra comunității. În ciuda dificultăților, poveștile acestor oameni reflectă o legătură profundă cu pământul și tradițiile lor, continuând să păstreze spiritul locului pentru generațiile viitoarre.
