Tratament pentru una dintre cele mai periculoase boli

Într-o evoluție care are potențialul de a deschide o paradigmă, profesorul Simona Stäger (foto) și echipa sa de oameni de știință au făcut o descoperire uriașă care ar putea duce la o nouă modalitate de a trata leishmanioza viscerală, care este cea mai periculoasă formă a unei boli tropicale care se răspândește în întreaga lume.

Această boală, cunoscută sub numele de “febra neagră”, duce aproape întotdeauna la moarte dacă nu este tratată. Este o problemă mai ales în țările sărace, precum Bangladesh, Brazilia, Etiopia, India, Nepal și Sudan, unde oamenii nu au acces ușor la asistență medicală.

Tratament pentru una dintre cele mai periculoase boli tropicale

Leishmanioza este o boală tropicală care afectează un număr din ce în ce mai mare de persoane din întreaga lume. În fiecare an, sunt raportate între 700.000 și un milion de cazuri noi. Cauzată de un parazit protozoar din genul Leishmania, care se transmite la om prin simpla înțepătură a unei muște de nisip, leishmanioza cuprinde trei forme clinice, dintre care forma viscerală este cea mai gravă, se arată într-un articol publicat de Science Daily.

Profesoara Simona Stäger de la Institutul Naţional de Cercetare şi Siguranţă Franceză (INRS), și echipa sa, în colaborare cu alți cercetători de la INRS și Universitatea McGill, au observat un mecanism imunitar surprinzător legat de leishmanioza viscerală cronică. Această descoperire ar putea fi un pas important către o nouă abordare terapeutică a acestei boli. Rezultatele cercetării lor au fost publicate în revista Cell Reports.

În multe infecții, celulele T CD4 joacă un rol-cheie în apărarea organismului afectat. În cazul infecțiilor cronice, cum ar fi leishmanioza, menținerea numărului de celule CD4 funcționale devine problematică, deoarece sistemul imunitar este activat în mod constant pentru a reacționa împotriva agentului patogen care afectează persoana infectată.

Noi soldați de imunitate

Studiul realizat de profesoara Stäger sugerează că aceste celule ar putea avea mai mult de un singur as în mânecă pentru a-și menține vitalitatea. Observând aceste celule noi, cercetătorii au observat însă că numărul lor crește în timpul fazei cronice a bolii și că, la fel ca și celulele progenitoare, acestea sunt capabile să se reînnoiască sau să se diferențieze în alte celule efectoare, responsabile de eliminarea parazitului, sau în celule reglatoare care inhibă răspunsul gazdei.

Profesorul Simona Stäger subliniază că celulele T CD4 se diferențiază în mod normal în celule efectoare din celulele T CD4 “naive”. Dar, în timpul infecțiilor cronice, din cauza nevoii constante de a genera celule efectoare, celulele T CD4 naive sunt foarte solicitate și pot fi epuizate.

“Credem că, în faza cronică a leishmaniozei viscerale, noua populație pe care am identificat-o este responsabilă pentru generarea de celule efectoare și reglatoare. Acest lucru ar permite gazdei să prevină epuizarea rezervei sale existente de celule T CD4 naive pentru un anumit antigen”, explică doctoranda și primul autor al studiului, Sharada Swaminathan.

Noua populație de limfocite descoperită de echipa INRS ar putea fi un stimulent imunitar decisiv, preluând locul celulelor T CD4 naive CD4 suprasolicitate.

“Dacă ne putem da seama cum să direcționăm această nouă populație de limfocite pentru a se diferenția într-o celulă protectoare efectoare, aceasta ar putea ajuta gazda să scape de parazitul Leishmania”, a declarat și Simona Stäger, director adjunct al Infectiopole și membru al rețelei Pasteur Network.

Studiul menționează, de asemenea, că celule similare acestei noi populații de limfocite T CD4 au fost observate la șoarecii infectați cu virusul choriomeningitei limfocitice și la șoarecii purtători ai viermelui intestinal H. polygyrus. Așadar, este foarte posibil ca această populație să fie prezentă și în alte infecții cronice sau în alte medii inflamatorii cronice.

Această suprapunere pregătește terenul pentru un domeniu de aplicare și mai larg pentru descoperirea făcută de echipa profesorului Stäger. “Dacă ipoteza noastră este corectă, aceste celule ar putea fi exploatate terapeutic nu numai pentru leishmanioza viscerală, ci și pentru alte infecții cronice”, a mai precizat profesoara Simona Stäger.