”Se spune că jurnalismul este istoria la prima mână, însă această vorbă poate induce în eroare. Ea sugerează o versiune bătută în piatră a evenimentelor, însă această istorie la prima mână este ca o nuvelă polițistă în timp real, revizuită și rescrisă pe masură ce săpăm mai mult după răspunsuri la întrebările cine, ce, când, unde și cum”, arată un articol publicat de RealClearPolitics care face o scurta sinteza a investigațiilor jurnaliștilor Aaron Mate si Paul Sperry, cei care au rescris recent unul dintre cele mai mari subiecte din ultima perioadă: implicarea pe termen lung, bizară și distructivă a Americii în Ucraina.
”Mate și Sperry au consultat o mulțime de documente și relatări ale celor implicați, relevând fapte pe care guvernele au încercat să le ascundă. Președintele Biden și lideri politici din ambele partide din Statele Unite prezintă Ucraina ca un bastion al democrației și un far al libertății, însă Mate și Sperry arată ca imixtiunile antidemocratice vreme de un deceniu din partea lui Biden și a altor oficiali americani au adus această țară la limita distrugerii și au corupt și politica internă americană.
Articolele lor arată că Ucraina nu este o democrație independentă, ci un stat clientelar al Americii, care a împins Ucraina spre un conflict tot mai profund cu Rusia. Nu este o scuză pentru invazia ilegală și criminală a lui Vladimir Putin în 2022, dar arată cum s-a ajuns la o escaladare masivă în timpul războiului prin procură purtat mai bine de un deceniu între cele două puteri, pe teritoriul unei țări terțe.
Conflictul acesta se întinde pe durata unor decenii, dacă nu secole. Aaron Mate alege să înceapă cu anul 2013. Atunci a început revolta cunoscută sub numele de Maidan, împotriva președintelui corupt Viktor Ianukovici, care a amânat semnarea acordului de liber schimb cu UE pentru că nu dorea îndepărtarea de Rusia. Mișcarea Maidan a fost confiscat de grupări ultranaționaliste, cu unii membri purtând însemne vădit naziste. Însă mulți oficiali americani, inclusiv vicepreședintele Joe Biden, au considerat că este o ocazie să scoată Ucraina de sub influența Rusiei și să-l submineze pe Putin.
Oficiali americani de rang înalt – inclusiv Victoria Nuland și ambasadorul la Kiev Geoffrey Pyatt – au consiliat în mod activ această mișcare, care a dat o lovitură de stat la începutul anului 2014, cu un asalt asupra parlamentului. Aceiași oficiali americani au fost implicați în numirea viitorului guvern ucrainean.
Putin a acționat imediat pentru a contracara creșterea influenței americane la frontierele sale. La câteva zile după lovitura de stat, Rusia a invadat și a anexat repede Crimeea. Ucrainenii rusofili din Donbas au urmat aceeași cale. Putin a spus public că forțele din Donbas vor o soluție diplomatică, însă oficialii americani, inclusiv directorul CIA, John Brennan, au împins guvernul Ucrainei spre un conflict armat. Mate scrie că Ucraina ”a intrat într-un război civil pe scară largă, cu mii de morți și milioane de strămutări interne”.
În vreme ce Putin lansa amenințări, SUA și-au întărit controlul asupra Ucrainei. Oficialii americani, inclusiv Biden, au aprobat numirile și demiterile de la Kiev, stabilind „personalul și politicile guvernelor ucrainene, în vreme ce extindeau prezența militară și informativă în Ucraina, prin CIA și NATO”, după cum scrie Mate.
Sperry semnează un articol ce poate schimba percepția despre unul dinte cele mai clare exemple de imixtiune americană – amenințarea lui Biden din decembrie 2015 că va bloca un ajutor de un milliard de dolari, dacă președintele nu-l demite pe procurorul general al țării, Viktor Șokin. Se știa că Șokin lansase o investigație privind compania Burisma, un gigant energetic care îl plătea cu milioane de dolari pe fiul lui Biden, Hunter. După ce Șokin a fost demis, investigațiile au încetat.
După ce acest quid pro quo a ieșit la iveală, administrația Obama a spus că Biden nu făcea decât să aplice politicile dorite de guvernul SUA și aliații europeni. Însă Sperrry arată că guvernul SUA nu avea nicio nemulțumire legată de procurorul Șokin în lunile premergătoare șantajului lui Biden. ”Un memoriu din octombrie 2015 arată că Ucraina a făcut suficiente progrese în reforma anticorupție pentru a se califica pentru a treia tranșă de împrumuturi”. Sperry mai scrie că Eric Ciaramella, unul dintre consilierii lui Biden, era surprins de acțiunile șefului său. Pe 21 ianuarie 2026, ambasadorul Pyatt le-a trimis lui Ciaramella și altor consilieri de la Casa Albă un articol din presa ucraineană – ”Împrumutul american este condiționat de demiterea lui Șokin”. Ciaramella spunea atunci că nu-și amintește ca demiterea lui Sokin să fi fost adusă în discuție la întâlnirea cu ucrainenii.
Evenimentele evocate de Sperry capătă o nouă semnificație trei ani mai târziu, când Ciaramella a fost unul dintre cei care au contribuit la primul impeachment al președintelui Donald Trump, spunând că Trunp ar fi condiționat un împrumut pentru Ucraina de reluarea investigațiilor despre corupția din familia Biden și afacerile din Ucraina, precum și de investigarea imixtiunilor ucrainene în alegerile prezidențiale americane din 2016, în sprijinul lui Hillary Clinton.
Sperry sugerează că impeachmentul lui Trump a fost o modalitate de a acoperi infracțiunile comise de familia Biden și încercarea lui Joe Biden de a-și feri familia de consecințele legale. Această strategie ar fi avut șanse de reușită, dacă nu ar fi apărut scandalul laptopului lui Hunter Biden, abandonat la o firmă de service IT din Delaware, laptop plin cu informații despre traficul de influență la nivel înalt.
Ucraina – o țară de dimensiuni medii aflată la celălalt capăt al lumii – a jucat un rol major în alegerile americane din 2016 si 2020 și pare să facă același lucru și în 2024. La prima vedere, asemenea influență pare uluitoare. Mate și Sperry ne ajută să înțelegem cum s-a ajuns în această situație.
Demersul lor jurnalistic este doar un început. Noi investigații vor descoperi alte fapte care să ofere o imagine mai bună despre acest trecut recent care devine istorie. Investigațiile acestor doi jurnaliști sunt cu atât mai importante cu cât în Ucraina se întâmplă un măcel. ”Spunând că apără Ucraina în fața influenței ruse, Ucraina a fost acaparată de influența americană”, cu un cost incalculabil, scrie Aaron Mate.
Relatările lui Mate si Sperry mai atrag atenția și asupra disonanței cognitive din America și din Occident: poate că sprijinul american a fost necesar pentru a apăra Ucraina împotriva agresiunii ruse, însă este și o nouă dovadă a unei politici americane vechi de decenii care promovează schimbările de regim, din rațiuni aparent nobile, în toate colțurile lumii – Guatemala, Iran, Vietnamul de Sud, Chile și ale țări. Nu jurnaliștii ar trebui să rezolve aceste tensiuni. Alții trebuie să facă asta, ajutați de informațiile căutate, fără ură și părtinire, de ziariști.
The post Ucraina – far al libertății sau victimă a unei vechi politici imperiale? appeared first on Cotidianul RO.
