În perioada antebelică, înflorirea situației economice a urbei bucureștene era vizibilă de la o zi la alta. Această situație se putea constata nu prin statistici greoaie, amănunțite, ci și printr-o simplă plimbare pe străzile unde se putea observa o viață intensă concentrată pe o situație comercială.
Capitala, prin strada Lipscani, oferea o priveliște din cele mai interesante și mai edificatoare în privința uriașei dezvoltări comerciale a Bucureștilor. An de an se ridicau tot mai multe clădiri monumentale în care își desfășurau activitatea magazine vaste, cu raioane diversificate, cu mărfuri valoroase, dar mai ales calitative, cu zeci de vânzători și cu o clientelă nu doar numeroasă, cât și pretențioasă.
În anul 1911, era inaugurată una dintre cele mai frumoase clădiri artistice, cu o activitate comercială vastă, respectiv magazinul din Piața Sf. Gheorghe care purta emblema „La Ruleta”. Magazinul a fost deschis inițial în anul 1898, de către soții Adolphe Grünberg, cu un sediu mic amplasat pe strada Bărăției, iar în jurul anului 1920 după renumerotarea clădirilor, sediul magazinului era pe strada Lipscani, nr. 94.
Datorită priceperii, amabilității și spiritului comercial, soții Grünberg vor dezvolta magazinul astfel încât a devenit unul dintre cele mai cunoscute și elegante magazine din București. Acesta avea tot ce era necesar spre delectarea doamnelor din elita capitalei, păstrând un dialog cu tot ce exista pe piața europeană. Astfel, erau aduse din străinătate transporturi pentru toate sezoanele anului. Majoritatea periodicelor vremii titrau: „La Ruleta, a sosit cu trenul Simplon un mare transport în a sătura cu tot ce e mai nou la Paris pentru sezonul de primăvară și vară și s-au pus în vânzare cu prețuri moderate. Zilnic sosesc ultimele noutăți, cu Simplonul din Paris”.
Așa se explica de ce cochetul magazin „La Ruleta” a devenit neîncăpător elegantelor doamne care erau servite cu ,,cea mai culantă și conștiinciozitate de proprietarul magazinului ajutat de simpatica-i soție”.
Magazinul „La Ruleta” era cunoscut bucureștenilor și datorită câtorva caracteristici: „într-adevăr, astăzi, când sunt atâtea magazine vaste, elegante, estetice, îmbulzeala aceasta într-o colivie aproape, trebuia să aibă o explicație, și explicația era simplă, foarte simplă. În magazinul cel mic se găsea ceea ce nu se găsește pretutindeni: afabilitatea, gentileța desăvîrșită a patronilor, a d-lui și d-nei Grünberg, amândoi oameni tineri, extrem de muncitori și cu o concepție comercială cu totul modernă. Felul cum erau serviți clienții și clientele magazinului, de patroni și de vânzătorii formați după mentalitatea patronilor, procura o adevărată plăcere celora cari își făceau aci târgurile. Și acesta era unul din punctele misterului pe care oricine l-ar fi putut pătrunde dacă ar fi stat să-l cerceteze. Dar pe lângă aceasta se mai adauga încă o calitate, o foarte prețioasă calitate pentru un comerciant care ține să reușească: era bunul gust în alegerea mărfurilor de care patronii dădeau dovadă, un gust cu totul artistic, și prețurile fixe și cu totul convenabile pe care le avea magazinul”.
Negreșit, toate acestea au făcut ca traficul magazinului „La Ruleta” să capete o dezvoltare care imperios necesita un alt sediu, ridicat pe parcursul anului 1910 și inaugurat în 1911.
Astfel că, noul sediu era considerat, fără nicio exagerare, o adevărată comoară a Lipscanilor. Vast, splendid aranjat, de o eleganță cumpătată și artistică, magazinul atrăgea atențiua tuturor trecătorilor. Comoara de mărfuri erau expuse cu totul diferit: „cele două vitrine enorme, feeric iluminate, seara, prezintă privirilor curioase întregul interior al magazinului în care servesc, toată ziua, zeci de doamne din cele mai elegante. Dar dacă magazinul s-a mărit și s-a îmbogățit în mod atât de considerabil, patronii au rămas aceiași: aceiași oameni muncitori, amabili, nespus de îndatoritori, servind cu aceeași bunăvoință clienta care cumpără un metru de panglică, ca și pe aceea care își alege un asortiment din cele mai elegante și mai scumpe”.
O altă trăsătură de caracter a celor doi întreprinzători a fost omenia și generozitatea aplecată către cei nevoiași. Dintr-o scrisoare adresată domnului Grünberg, descoperită într-unul din ziarele de la începutul secolului trecut, aflăm că:
„Domnului Adolphe Grünberg, Proprietarul Magazinului „La Ruleta”
Societatea de Salvare, prin subsemnatul, vă exprimă multe mulțumiri și recunoștință pentru deosebita bună-voință ce ați avut de a dona un număr de 200 pușculițe. Bine-voiți vă rog, Stimate Domn, a primi asigurarea distinsei noastre considerațiuni.
Directorul Societății,
Dr. N. Minovici 1908—29 /11 Martie, București”.
Astfel că, prin amabilitate, pricepere, generozitate, trăsături care au avut un impact aupra celor din jur, ducând la o stare morală de necontestat a binecunoscutei familii Grünberg.
Articol scris de Ionuț Alexandru Banu, muzeograf Muzeul Nicolae Minovici, Secția Antropologie Urbană
Surse bibliografice:
Ziarul Dimineața, aprilie 1908;
Ziarul Dimineața, ianuarie 1911;
Sursă foto: bucureștiivechișinoi.ro
The post Un întreprinzător generos: Adolphe Grünberg appeared first on Cotidianul RO.
