Un raport recent publicat de Oxfam a aruncat lumină asupra efectelor neașteptate ale ajutorului financiar internațional asupra țărilor vulnerabile.
Deși Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială (BM) sunt văzute ca piloni ai sprijinului financiar global, există îngrijorări crescânde legate de impactul lor asupra inegalităților economice în țările pe care încearcă să le ajute.
Creșterea Inegalităților în țările ajutate de FMI și Banca Mondială
Conform raportului Oxfam, majoritatea țărilor care beneficiază în prezent de ajutor din partea FMI și BM au experimentat o creștere semnificativă a inegalităților de venituri. În jur de 64 din 106 țări asistate de aceste instituții financiare internaționale (IFI) au înregistrat o creștere notabilă a inegalităților, cu situații alarmante în țări precum Ghana, Honduras și Mozambic. Această situație a fost descrisă de Kate Donald, șefa Oxfam Washington, care a subliniat că, deși FMI și BM se poziționează ca luptători împotriva inegalităților, politicile pe care le susțin adesea le exacerbează.
Impactul creșterii datoriei publice
Un alt efect advers al ajutorului FMI și BM este creșterea datoriei publice, accentuată de majorarea ratelor dobânzilor. Aceasta reduce capacitatea țărilor de a finanța servicii esențiale precum sănătatea, educația și protecția socială, care sunt cruciale pentru combaterea inegalităților. Creșterea costurilor serviciului datoriei a lăsat multe țări în imposibilitatea de a gestiona rambursările, uneori cheltuielile cu datoria ocupând mai mult de jumătate din bugetele naționale.
Criza datoriilor
Situația este agravată de criza datoriilor, care a devenit un subiect fierbinte la reuniunile anuale ale FMI și BM. În timp ce instituțiile promovează necesitatea protejării grupurilor vulnerabile, realitatea economică și fiscală a multor țări le face să lupte pentru a îndeplini aceste recomandări fără a compromite stabilitatea financiară a națiunii.
Măsuri propuse
Cu toate acestea, există speranțe că Banca Mondială va prioritiza reducerea inegalităților, mai ales după semnarea unui acord istoric menit să abordeze această problemă. Acest „prim test”, după cum îl numește Kate Donald, va fi crucial pentru a determina dacă BM poate transforma angajamentele teoretice în schimbări practice benefice.
Raportul Oxfam relevă un paradox dureros: instituțiile financiare destinate să ajute țările să prospere pot, fără intenție, să agraveze problemele pe care se străduiesc să le rezolve. Aceasta subliniază necesitatea unei reevaluări a politicilor și strategiilor FMI și BM, pentru a asigura că ajutorul financiar nu doar că susține economiile pe termen scurt, dar contribuie și la o distribuție echitabilă a prosperității pe termen lung.
