:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/07/fc-rapid-1923-bucuresti-fc-cfr-1907-cluj-superliga-superbet-20072024-2-scaled.jpg)
De obicei scriu cronica la cald, imediat după meci. Lucru ceva mai greu de înfăptuit când pleci la meci sâmbătă și te întorci acasă duminică în jurul orei 1. Știu, ne pasă de fotbal, poate prea mult, iar grija față de suporteri și jucători poate împinge ora de start a unui meci din prima ligă la ceas de Champions League. Grija, desigur, nu dictatura proprietarilor de drepturi TV care pot decide cât se poate de discreționar că nu e o problemă pentru suporterul român sa meargă pe stadion la ora 22:00.
Bogdan Baratky, analiză la rece după Rapid – CFR Cluj 2-2
Totuși, cronica scrisă dimineață vine și cu ceva bun la pachet: ai timp să vizionezi un rezumat, iar ideile se mai așează, chiar dacă se aștern mai greu după doar 4-5 ore de somn.
Primul meci acasă e întotdeauna special. A trecut suficient timp cât să ți se facă dor, iar reîntâlnirea cu tovarășii de stadion e mereu placută. Dorul ăsta de Rapid și de fotbal a umplut tribunele Giuleștiului, în ciuda orei, caniculei, vacanțelor și frământărilor din intersezon. Iar Giuleștiul i-a oferit un debut cald noului antrenor: s-a cântat cu foc aseară pe Giulești pe debutul de meci, mai ales la primul „Suntem peste tot acasă” din viața lui Mr. Lennon.
Rapid – CFR Cluj, un meci… centenar
Rapid – CFR e un capitol al poveștii fotbalului românesc vechi de fix 100 de ani. Capitol care curge din 4 mai 1924, fotografiile de mai jos ilustrând în presa vremii primul meci dintre cele doua echipe feroviare. Cu cronica aferentă, desigur. Vedeți dumneavoastră… cronica pe care tocmai o citiți are rădăcini acum mai bine de un veac…
Rapid – CFR Cluj, un derby vechi de peste 100 de ani
Irlandezul nostru simte că Giuleștiul vrea să vadă fotbal și schimbă curajos față de meciul de la Arad: Aioani – Ignat, Blazek, Iacob – Braun, Papeau, Kait, Petrila, Micovschi – Rrahmani, Burmaz. Același 3-5-2 pe atac (nu mai e nici un dubiu că în formula asta vom dansa sezonul ăsta), transformat în 5-3-2 pe faza defensivă, dar cu o tentă mai ofensivă decât săptămâna trecută prin prezența lui Micovschi în stânga și a lui Petrila la mijloc.
Desigur, subiectul zilei a fost Petrila, toată lumea dorind să vadă cum se va acomoda Claudiu cu noua sa poziție, cea de inter. În noul sistem nu mai există extreme, așa că dacă vrem să vedem un numar 10 în iarbă, Claudiu trebuie să arate că versatilitatea e una dintre calitățile sale. Și uite, mai ales în cazul lui e bine că a trecut o noapte înainte de a așterne povestea meciului. Pe stadion, la cald, nu am rămas cu o impresie neapărat pozitivă, dar noaptea și rezumatele mi-au mai schimbat percepția.
Petrila. Ofensiv, omul meciului
Petrila a fost implicat în mai toate fazele de atac periculoase ale Rapidului. I-a pasat lui Burmaz la șutul din unghi scos greu de Sava (bară?) în prima repriză, i-a oferit lui Albion o pasă care trebuia transformată în assist dacă Rrahmani ar fi fost puțin mai inspirat și dacă Sava n-ar fi portar de națională, a scos penalty-ul de 1-1 și tot din piciorul lui a plecat pasa lungă la dubla ratare a lui Jambor din repriza secundă. Ofensiv Petrila a produs pericol.
Dar fotbalul are două faze și defensiv Claudiu și-a arătat limitele ca inter. El nu e un box-to-box, nu are intensitatea și agresivitatea specifice postului. Lucru care s-a văzut de exemplu la faza primului gol al CFR-ului, „lucrat” în zona în care el și Micovschi ar fi trebui să „tamponeze” adversarul.
Tachtsidis si Keita, șefii de la mijloc
Dincolo de cazul Petrila, în general mijlocașii Rapidului au pierdut per total duelul cu omologii clujeni. Tachtsidis si Keita au dominat clar jocul la mijloc, prin forță și știința jocului. Papeau rămâne un jucător spectaculos, dar mai degrabă ineficient, iar Kait e un șesar improvizat, care nu poate împinge jocul, nu poate verticaliza, nu ajută jocul de posesie.
De altfel, toți cei trei mijlocași ai Rapidului sunt niște improvizații în acest sistem. Kait nu e închizător, iar Papeu și Petrila nu sunt interi. Dacă Petrila a reușit să își fructifice ofensiv calitățile, Papeau și Kait au fost, fotbalistic vorbind, sub Tachtsidis și Keita. De aici și senzația că CFR a fost echipa care a controlat per total jocul, deși, interesant, ocaziile Rapidului au fost mai mari și mai numeroase. Și în ciuda faptului că buletinele clujenilor, cu 33 la Tachtsidis, 37 la Camora și 38 la Deac sunt mult mai „grele” decât ale noastre.
La pauză, CFR a intrat în avantaj pentru că a fructificat plusul de la mijlocul terenului, a speculat slăbiciunile defensive ale Rapidului și pentru că Rapidul nu a demonstrat eficacitate și cinism la ocaziile avute. Fără joc de posesie încă, fără agresivitate în apărare, când mingea e la adversar toate aceste minusuri se vad. Asta a fost istoria reprizei, pentru că Bîrligea a fost mai cinic decat Albion și Burmaz.
Bîrligea trebuie să producă spectacol, nu incidente
Apropo de Bîrligea, un fotbalist excelent al primei ligi… Comportamentul său față de public este (nu mă joc cu cuvintele) condamnabil. Nu doar pentru că a tensionat (complet artificial) atmosfera după golul marcat, ci pentru că alături de cei angajați să ofere securitate în tribune a fost coautor la incidentele de la T2 din timpul pauzei. Atunci când paznicii au solicitat intervenția jandarmilor pentru paharele de floricele aruncate în teren după numarul provocator al lui Bîrligea. Căruia cineva ar trebui să îi explice că rolul unui fotbalist e acela de a produce spectacol, nu incidente. Iar când vii pe Giulești, când joci în fața unui public care știe și apreciază fotbalul de calitate, trebuie să îți propui ca adversar să ieși din teren aplaudat ca Deac.
Repriza a doua a debutat cu ocazia de autor a lui Burmaz (din nou șut la scurt scos de Sava), care a prefațat egalarea. Iacob vede gaura din apărarea clujeană, îl lansează pe Petrila cu pasă lunga, Claudiu își amintește că e extremă de meserie, dă drumul la viteză și îl forțează pe Sava să comită penalty. Albion transformă sigur, se face 1-1, dar CFR îi scoate iar în prim plan pe Tachtsidis și Keita și taie prin posesie avântul gazdelor. Într-un meci în care Rapidul a alergat mai mereu după egalare, posesia a fost una echilibrată (51%-49% pentru oaspeți), principalii vinovați fiind cei doi mai sus amintiți.
Avem șansa să întoarcem meciul la jumătatea reprizei, când după pasa lungă a lui Petrila, Burmaz îi așează cu umărul mingea lui Jambor, iar tânărul slovac ratează golul din doua încercări. Imediat după ratare, cu un joc de posesie elaborat, Clujul marchează la singura ocazie a reprizei secunde. Camora și Tachtsidis se joacă în stânga, centrarea parșivă a grecului arătând de ce Lennon caută fundaș central și portar. Golul e o coproducție a lipsei de agresivitate (oaspeții au dus nestingheriți mingea din dreapta în stânga, unde Tachtsidis a avut timp să rezolve și un rebus înainte de a centra) și a nesiguranței cuplului Blazek-Aioani.
Nesperat (dar meritat!), egalarea vine în penultimul minut de prelungiri, când nou-intratul Gojkovic recuperează excelent la mijlocul terenului, centrează pentru Burmaz, care întoarce mingea cu capul spre Jambor în mijlocul careului. Calm, tânărul slovac îi pune migea pe tavă lui Hasani, care sparge gheața în Giulești cu un șut plasat. Happy end, entuziasm pe bancă și în tribune, dar „facerea” noii echipe a Rapidului e un proces greu. Și probabil de durată.
Rapidul se caută și în teren, dar și în tribune
Senzația de la Arad se păstrează. Noul sistem se implementează greu, pentru că lotul (culmea, unul valorors), nu prea ajută. Despre mijloc am vorbit, în benzi nu avem un Karamian sau un Bădoi. Braun e limitat ofensiv, Micovschi are limitele sale defensive. Cu 9 goluri la Arad sezonul trecut, Mico „se caută” în noua poziție.
Atacul e de titlu, într-adevăr. Dacă Hasani își va demonstra calitatea, vom avea 4 oameni de top pentru prima ligă. Am încredere în calitățile tânărului Jambor, iar Burmaz a arătat ieri că e probabil cel mai bun vârf de careu din campionat. Dar atacanții au nevoie de un Keita și de un Tachtsidis care să împingă jocul, să țină mingea la noi și să îi pună în valoare.
Așa cum și galeria are nevoie de un dirijor, care să simtă jocul și să „împingă” atunci când situația o cere. Afluența de public și entuziasmul debutului sunt semne bune, dar e evident că „ne căutăm”, atât în teren, cât și în tribune după șocurile verii și ale play-off-ului. E un sezon de reconstrucție și sper ca reconstrucția asta să se petreacă cu întelepciune. Din nou, Neil a câștigat timp, iar bucuria de la golul lui Hasani arată că simte din plin presiunea. Care presiune e, așa cum a spus-o chiar el, un privilegiu. Dar care, dacă nu e corect gestionată, sfârșește prin a deveni o povară.
Ignat – vestea bună
Vestea bună a serii se numește Ignat. La Rapid din liga 3 (!), Ignat și-a depus aseară candidatura la un loc de titular. Sistemul pare să îl avantajeze și, cu un an de experiență, ar putea fi cel care va prelua centrul apărării în viitor. Dacă îl veți asculta vorbind, veți constata că tânărul Ignat are tot ce ii trebuie pentru a reuși în fotbal.
Capul sus, privirea înainte și sperăm că va fi bine! În fond, altă variantă nici nu avem.
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/08/victor-ciutacu-si-david-popovici.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/teapa-2024-09-07t235823934.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/dina-grameni-la-rapid-dan-sucu-hagi.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/08/sfaturi-economisire-bani.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/kosovo-romania-liga-natiunilor-06092024-3-scaled-e1725699358393.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/romani-congo-adelin-petrisor.jpeg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/talal-haj-kanameh-medic-dinamo.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/pisici.jpg)