Ministerul rus al Apărării a anunțat că desfășoară, „la instrucțiunile comandantului suprem Vladimir Putin”, exerciții de instruire pentru alertarea forțelor nucleare nestrategice, adică a operatorilor de arme nucleare tactice. Publicația independentă rusă Meduza scrie că rușii folosesc asta pentru „a speria Occidentul” și analizează amenințările venite de la Moscova.
Ministerul Apărării, Ministerul rus de Externe și secretarul de presă al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, au oferit explicații, după anunțul inițial al Ministerului rus al Apărării.
Potrivit acestora, exercițiile sunt asociate cu „retorica periculoasă a Ministerului de Externe britanic”, a spus Peskov, „declarațiile provocatoare ale unor oficiali occidentali individuali”, a subliniat Ministerul Apărării, și cu „acțiuni destabilizatoare puternic întreprinse de o serie de țări NATO care au vizat creșterea presiunii puternice asupra Federației Ruse și crearea de amenințări suplimentare la adresa securității țării noastre, în legătură cu conflictul din și în jurul Ucrainei”, a adăugat Ministerul Afacerilor Externe.
De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe, oficial fără legătură cu exercițiile, a anunțat că Rusia va considera aeronavele F-16 furnizate Ucrainei drept purtătoare de arme nucleare.
Toate aceste declarații fac din actualul exercițiu, primul din februarie 2022 încoace, o promisiune oficială de a pedepsi Occidentul pentru sprijinul acordat Ucrainei. Scopul probabil este actualizarea „liniilor roșii” șterse ale Kremlinului, adică amenințările de escaladare a confruntării cu Occidentul, dacă acesta „exagerează” cu furnizarea de arme către Kiev.
Ce sunt „forțele nucleare nestrategice”?
„Forțele nucleare nestrategice” reprezintă suma armelor nucleare (de obicei cu randament scăzut) și a transportatorilor lor cu rază scurtă și medie de acțiune care nu sunt incluse într-un tip special de trupe și arme: Forțele nucleare strategice rusești. Acestea din urmă, așa-numita triadă nucleară (forțe de rachete strategice, submarine cu rachete nucleare balistice și bombardiere grele care poartă arme nucleare strategice), se încadrează sub restricțiile tratatelor privind limitarea armelor strategice ofensive (tratatul privind armele strategice ofensive este în vigoare în prezent, prelungit până în 2026, dar participarea Rusiei la acesta a fost suspendată ). Armele strategice ar trebui să fie pregătite constant pentru luptă în cazul unui atac inamic. Ele sunt, de asemenea, baza descurajării nucleare și a implementării doctrinei nucleare rusești.
Muniția nestrategică nu este supusă oficial unor astfel de restricții. După anularea tratatului dintre Statele Unite și Rusia privind rachetele cu rază scurtă și medie de acțiune, practic nu există restricții asupra purtătorilor de arme nucleare „non-strategice”. Se presupune căRusia are în arsenalul și depozitele sale mai multe astfel de focoase decât Occidentul.
Forțele „non-strategice” nu sunt în stare constantă de luptă. Pentru ca acestea să poată fi utilizate, acestea trebuie să fie scoase din depozite și instalate. Este exact ceea ce se întâmplă în timpul exercițiilor comandate acum de Putin.
În ciuda diferențelor importante față de forțele strategice, posibila utilizare a armelor nucleare tactice este încă supusă doctrinei nucleare a Federației Ruse. Acesta declară că Rusia poate folosi astfel de arme numai în cazul unei amenințări imediate la adresa suveranității și integrității țării, precum și în cazul unui atac inamic care are deja loc folosind forțe nucleare strategice (sau non-nucleare).
Aceasta nu este doar poziția publică a statului, ci și un ghid de acțiune al armatei: acest lucru se vede clar în documentele Forțelor Armate Ruse obținute și publicate de Financial Times, cu privire la regulile de utilizare a unor astfel de arme. Ele descriu în detaliu condițiile (în special, pierderea forțelor strategice de la prima lovitură non-nucleară a inamicului) care ar putea determina liderii militari să folosească arme nucleare tactice. Deși doctrina nucleară nu conține astfel de detalii, ele se încadrează pe deplin în ea.
The Independent scrie că, spre deosebire de rachetele balistice intercontinentale cu vârf nuclear, care pot distruge orașe întregi, armele nucleare tactice folosite împotriva trupelor pe câmpul de luptă sunt mai puțin puternice și pot avea un randament de aproximativ o kilotonă. Bomba americană lansată la Hiroshima în timpul celui de-al Doilea Război Mondial avea 15 kilotone.
Astfel de arme nucleare de pe câmpul de luptă, bombe aeriene, focoase pentru rachete cu rază scurtă de acțiune sau muniții de artilerie, pot fi foarte compacte. Dimensiunea lor mică le permite să fie transportate discret într-un camion sau avion.
Cum au loc exercițiile, care nu sunt primele ordonate de Putin
Pregătirea pentru utilizarea armelor nucleare tactice este o procedură tehnică complexă. După ce comandantul șef ia o astfel de decizie, acțiunea coordonată a unui număr mare de ofițeri și a subordonaților acestora este necesară pentru a instala „muniții speciale” pe transportoare și a se pregăti pentru utilizarea lor.
Chiar înainte de invazia Ucrainei, aceste proceduri au fost practicate în mod regulat în diferite unități ale Forțelor Armate Ruse (de exemplu, în brigăzile de rachete echipate cu complexe Iskander). La exercițiile curente iau parte doar brigăzile de rachete din Districtul Militar de Sud.
În plus, armata rusă a efectuat periodic exerciții de antrenament cu rachete (inclusiv potențiali purtători de arme nucleare nestrategice) într-un poligon de testare situat pe teritoriul orașului minier abandonat Khalmar-Yu, din Republica Komi.
Prin urmare, se întreabă autorii articolului din Meduza, în ce mod diferă exercițiile de acum de această rutină a antrenamentelor anterioare? Iar răspunsul este că sunt diferite pentru că sunt însoțite de un atac informațional. Autoritățile ruse au justificat direct necesitatea antrenamentelor neprogramate cu acțiunile și declarațiile Occidentului.
„Occidentul și-a pierdut frica”
Practic, Rusia a stabilit constant „linii roșii” în ceea ce privește ajutprul militar dat Ucrainei și de asemenea folosirea armelor livrate de Occident Kievului. Ele au fost inițial întărite cu succes de acțiunile și cuvintele belicoase ale Kremlinului: de exemplu, imediat după invazie, Moscova a organizat exerciții pe scară largă de forțe strategice, afirmând în mod explicit că acesta era un avertisment pentru Occident. Mai tarziuRusia (inclusiv Putin însuși) a sugerat în mod repetat că ar putea folosi arme nucleare tactice împotriva Ucrainei.
De atunci, Occidentul a depășit aproape toate „liniile roșii”: tancuri, artilerie și alte arme grele au fost furnizate Ucrainei, precum și rachete balistice pentru sistemele de rachete cu lansare multiplă HIMARS, cu o rază de acțiune de până la 90 de kilometri, și rachete de croazieră (din Marea Britanie și Franța) cu o rază de acțiune de până la 300 de kilometri.
Până acum, a existat doar o interdicție a atacurilor cu ele pe teritoriul Rusiei. În plus, a fost convenită furnizarea de avioane de luptă fabricate în Occident. Evident, acțiunile mai îndrăznețe ale Occidentului s-au datorat faptului că Kremlinul nu și-a putut confirma hotărârea de a „intensifica escaladarea”, după livrarea fiecăruia dintre noile tipuri de arme.
Președintele francez Emmanuel Macron a spus chiar în martie că nu există și nu ar trebui să existe „linii roșii” cu sprijinul Ucrainei.
Strategia de combatere a „subțierii liniilor roșii” a fost formulată de politologul Serghei Karaganov, apropiat de Kremlin. În opinia sa, din moment ce amenințările Rusiei nu sunt crezute („Occidentul și-a pierdut frica”), atunci aceste amenințări, adică o lovitură nucleară limitată, trebuie îndeplinite.
Ideea a fost respinsă de autorități, dar a rămas problema puterii „liniilor roșii”. Kremlinul a afirmat în repetate rânduri că toate condițiile de utilizare a armelor nucleare sunt strict descrise în doctrină. Acum, autoritățile, cu anunțurile despre exerciții, indică faptul că ar putea considera atacurile pe teritoriul Rusiei unul dintre motivele descrise în doctrină pentru o lovitură nucleară de represalii..
