Ce vom mânca pe Lună? Mâncarea este literalmente nepământeană: „Facem mâncare din aer, la propriu”

Ce vom mânca pe Lună? Mâncarea este literalmente nepământeană: „Facem mâncare din aer, la propriu”

Supraviețuirea pe Lună poate fi un vis frumos pentru omenire, dar ce vom mânca când vom ajunge acolo? Pastele și batoanele proteice făcute din … aer ar putea fi doar o parte din meniu.

Mâncarea este vitală pentru oricine ajunge în spațiu

În următorii doi ani, NASA plănuiește să trimită astronauți pe Lună prin programul său Artemis; Stația Spațială Internațională (ISS), proiectată să orbiteze timp de 15 ani, dar care se află acum în al 26-lea an în spațiu, va fi înlocuită în curând; iar oamenii de știință analizează cu seriozitate posibilitatea unor misiuni cu echipaj în spațiul adânc.

În plus se anunță o mulțime de proiecte turistice care ridică o întrebare tot mai populară: ce vor mânca turiștii când vor ajunge acolo?
„Mâncarea este ceva care îi menține pe astronauți sănătoși”, spune dr. Sonja Brungs, director adjunct pentru operațiunile astronauților la Agenția Spațială Europeană, citat de BBC.

„Mâncarea bună, hrana potrivită, varietă, adaptată nevoilor astronauților este crucială pentru o misiune de succes în spațiu. Cred că oamenii subestimează cât de importantă este”.

În prezent, astronauților li se oferă pungi mici de mâncare care conțin mâncare pregătită. Aceste mese sunt făcute de firme specializate în producția de alimente și apoi liofilizate, deshidratate sau termostabilizate.

În prezent, astronauților li se oferă pungi mici de mâncare care conțin mâncare pregătită, sursă foto: captură YT

Astronauții adaugă apă pentru a încălzi sau răci mesele pentru a le mânca; pot, de asemenea, să propună un meniu special care să le amintească de casă (și acesta trebuie să fie formulat cu atenție și termostabilizat).

Există unele interdicții: orice poate produce firimituri, cum ar fi pâinea, nu poate fi dus în spațiu, deoarece firimiturile pot ajunge cu ușurință în aer în mediul cu gravitate scăzută, ceea ce înseamnă că ar putea fi inhalat sau chiar ar putea să intre în echipamente vitale.

Sarea este limitată, datorită faptului că organismul stochează diferit sodiul în spațiu, ceea ce duce la osteoporoză accelerată, iar alcoolul nu este, de asemenea, permis deoarece afectează sistemul de reciclare a apelor uzate din ISS.

„Noutatea este cu siguranță o problemă”, spune Brungs. „Astronauților care se află în spațiu doar șase luni le lipsește aspectul crocant și textura.

Este cu adevărat important pentru bunăstarea mentală să aibă o varietate de texturi, și mai ales pentru misiunile în spațiul profund, să aibă o varietate de alimente de mâncat”.

Un microb comestibil crește hrănindu-se cu un amestec de dioxid de carbon, hidrogen și oxigen

În 2021, NASA a lansat un concurs Deep Space Food Challenge pentru a descoperi noi modalități de a crea alimente în spațiu cu resurse limitate, producând deșeuri minime, oferind în același timp alimente sigure, hrănitoare și gustoase, care pot funcționa într-o misiune pe termen lung în spațiul profund.

Solar Foods, cu sediul la Helsinki, este una dintre cele opt companii care a ajuns în faza finală a provocării. Conceptul lor remarcabil: utilizarea deșeurilor spațiale pentru a crea proteine.

„Facem mâncare din aer, la propriu”, spune Artuu Luukanen, vicepreședinte senior pentru Spațiu și Apărare al Solar Foods. Compania sa a descoperit în mediul rural finlandez un microb comestibil care crește hrănindu-se cu un amestec de dioxid de carbon, hidrogen și oxigen. Rezultatul este o sursă de proteine din bacterii.

Proteina poate fi amestecată cu o gamă largă de arome sau texturi pentru a crea diverse tipuri de alimente hrănitoare, cum ar fi paste, batoane proteice, cărnuri alternative și chiar un înlocuitor de ouă.

„Am început să ne gândim la hrana spațială, deoarece în orice habitat spațial, există două gaze reziduale cheie disponibile: hidrogen și dioxid de carbon”, a spus Luukanen.

„Deci despre ce vorbim aici nu este doar o tehnologie de fabricare a alimentelor pentru spațiu, ci ceva care va fi o parte integrantă a controlului mediului și a sistemului de susținere a vieții”.

Astronauții au nevoie și de produse proaspete

Proteina Solar Foods poate fi transformată într-o pastă sau pulbere și amestecată cu făină și mai multe ingrediente alimentare tipice pentru a crea alimente îmbogățite cu proteine, cum ar fi paste, batoane proteice și chiar ciocolată.

Experimentele continuă pentru a descoperi dacă poate fi amestecată cu uleiuri și transformat în ceva care să aibă textura unei fripturi, folosind o imprimantă 3D.

Mâncarea proaspătă este, de asemenea, importantă: chiar dacă tabletele de vitamine pot ajuta, astronauții au nevoie de produse proaspete, iar experimentele continuă cu privire la modul de cultivare a legumelor în acest mediu unic cu gravitate zero și fără lumina soarelui.

ISS are propria grădină de legume la bord, cunoscută sub numele de Veggie, unde astronauții studiază creșterea plantelor în microgravitație.

Interstellar Lab de pe Insula Merritt, Florida, a dezvoltat un sistem bioregenerativ modular pentru producerea de microlegume, legume, ciuperci și chiar insecte; compania este, de asemenea, finalistă la Nasa Deep Space Food Challenge, împreună cu Enigma of the Cosmos din Melbourne, Australia, o firmă care lucrează la o modalitate de a crește microvegetale în mod eficient în spațiu.

Un lucru care pare probabil este că viitorul hranei spațiale va include ciuperci. Trei dintre cei șase finaliști ai Nasa Deep Space Food Challenge lucrează la idei despre ciuperci, inclusiv Mycorena din Gothenburg, Suedia, care a dezvoltat un sistem care utilizează o combinație de microalge și ciuperci pentru a produce o micoproteină (un tip de proteină care vine de la o ciupercă, adesea folosită în produsele alternative din carne).

Carlos Otero, care lucrează în echipa de cercetare și dezvoltare de la Mycorena, explică: „Poate crește pe diferite substraturi, crește rapid și poți proiecta un sistem mic și eficient capabil să producă suficientă hrană pentru echipaj. De asemenea, este foarte robustă, rezistent la radiații și ușor de depozitat și transportat.”