Peste 30.000 de oameni au fost infectați în Marea Britanie cu viruși precum HIV și hepatita din anii 1970 până la începutul anilor 1990, după ce au primit sânge contaminat.
Cea mai gravă catastrofă medicală din istoria Angliei
Autoritățile britanice și serviciul de sănătate publică au expus cu bună știință zeci de mii de pacienți la infecții mortale prin sânge și produse din sânge contaminate și au ascuns adevărul despre dezastru timp de decenii, a constatat o anchetă asupra scandalului, potrivit aljazeera.
Aproximativ 3.000 de oameni au murit și mulți alții au fost lăsați cu boli pe tot parcursul vieții în ceea ce este considerat cel mai mortal dezastru din istoria Serviciului Național de Sănătate (NHS) al Marii Britanii de la înființarea sa în 1948.
Prim-ministrul Rishi Sunak a spus că a fost „o zi de rușine pentru statul britanic”.
„Rezultatul acestei anchete ar trebui să ne zguduie națiunea”, a spus el, adăugând că miniștrii și instituțiile au eșuat în cel mai „îngrozitor și devastator mod”.
„Vreau să-mi cer scuze fără echivoc din toată inima pentru această nedreptate teribilă”, a spus el parlamentului și a promis despăgubiri complete celor afectați.
Raportul-bombă – publicat luni și care are peste 2.500 de pagini – a scos la iveală un „catalog de eșecuri” cu consecințe „catastrofale” pentru victime și cei dragi.
Scrisă de judecătorul Brian Langstaff, a constatat că au existat încercări deliberate de a ascunde scandalul, inclusiv dovezi că oficialii guvernamentali au distrus documente în 1993.
„Vizualizarea răspunsului NHS și al guvernului în general, răspunsul la întrebarea „A existat o mușamalizare?” este că a existat”, se arată în raport.
„Nu în sensul că o mână de oameni complotează într-o conspirație orchestrată pentru a induce în eroare, ci într-un mod care a fost mai subtil și mai înfricoșător în implicațiile sale.
Documentele care au apărut de-a lungul anilor descriu o imagine a unei combinații de decenii de incompetență și mușamalizare. Loturi întregi de dosare despre activitatea unui comitet consultativ pentru siguranța sângelui au fost distruse pe măsură ce guvernul se confrunta cu amenințarea unei acțiuni legale; pacienții cărora li s-a administrat sânge contaminat s-au plâns că dosarele lor medicale au fost distruse sau reținute.
În 1983, de exemplu, ministrul sănătății de atunci Ken Clarke a negat că ar exista vreo amenințare din partea unui produs sanguin netratat, spunând: „Nu există nicio dovadă concludentă că SIDA se transmite prin produse din sânge”. În același an, un alt ministru, Hugh Rossi, a spus unui constituent îngrijorările sale cu privire la „situația extrem de îngrijorătoare”, iar în 1990, un oficial guvernamental a scris că dorește să rețină scrisoarea lui Rossi de la publicare, deoarece sugera că „se transmite SIDA prin plasmă de sânge într-un moment în care se făceau declarații că nu existau dovezi concludente că așa ar fi fost”.
„Au fost ani de reticență instituțională de a lansa acest material”, a spus Owen. „Unul dintre adevărații eroi a fost un militant numit Jason Evans, al cărui tată a murit după ce a primit sânge contaminat. A depus un număr enorm de cereri și a dezgropat o mulțime de materiale. Fără el, există multe lucruri pe care nu le-am ști.”
