Citesc în presă că ministrul justiției se opune dezincriminării posesiei de canabis în limita a 3 grame: „Aşa deschidem uşa unor droguri periculoase”.
Alina Gorghiu a declarat că se va opune unor măsuri precum cele prevăzute în proiectul de lege care dezincriminează posesia de canabis pentru consum propriu, în limita a trei grame. „De la consumul de canabis care azi e de trei grame, mâine poţi să spui – păi de ce trei şi nu 15? De ce 15 şi nu 100? De ce 100 de grame şi nu un kg de canabis? Şi uite aşa deschidem uşa larg altor tipuri de droguri foarte, foarte periculoase” (sursa)
Alina Gorghiu, ministrul justiției / Hepta
Nu sunt specialist, dar anul trecut am lucrat la un amplu dosar de presă pe subiect apelând la cei mai buni specialiști în domeniu pentru a mă clarifica asupra acestui subiect sensibil. Sunt tată și în mediul nostru, cei care avem copii spre adolescență, tema este una dintre cele mai discutate.
Ce am înțeles eu din ceea ce spun specialiști precum Cosmin Militaru, Vlad Zaha şi Alexandru Dincovici sau Eugen Hriscu intră în total dezacord cu poliția ministrului justiției, Alina Gorghiu. Dosarul poate fi citit aici pe CriticAtac făcut în colaborare cu FES.
Mai întâi e bine să știm că suntem printre puținele țări din UE unde acest domeniu aparține în special nu Ministerului Sănătății, ci Ministerului de Interne. Consumul de droguri este mai întâi de toate o problemă de sănătate și abia apoi o problemă de siguranță publică – ne spun specialiștii.
Cum îmi explica medicul Eugen Hriscu: „Sigur, Poliția se poate ocupa de marile rețele de trafic sau de consumatorii care comit fapte cu violență ori asociază alte fapte antisociale consumului, dar Poliția nu are instrumentele necesare abordării nevoii oamenilor de a-și influența viața psihică făcând apel la substanțe”.
„În România am intrat într-o spirală a pedepselor. Deja am ajuns să avem în România pedeapsa pentru dealing egală cu pedeapsa pentru crimă în cazul în care persoana care a consumat drogurile decedează. În condițiile în care legea nu explică clar ce înseamnă dealing”.
Adică noi nu facem distincție între un consumator și traficant. Adică dacă un copil la un chef are 3 grame poate fi pedepsit la fel ca un traficant cu cantități mari. Doamna Gorghiu se opune dezincriminării posesiei de canabis, spunând că 3 grame pot deveni de la o zi la alta 15 sau 100 și nu e nicio diferență în asta.
Firește: nu încurajăm consumul, Doamne ferește. Suntem părinți din generația care nu prea știm cum se procedează, însă această incapacitate de a diferenția dintre un banal consumator, deseori din frondă ce ține de vârstă, și un traficant e o gravă eroare.
Da, cantitatea de la care se face dosar variază de la țară la țară. Să luăm câteva exemple: în Danemarca și Grecia, cantitatea de canabis de la care se face dosar penal e 50 de grame, în Cehia – 15, iar în Republica Moldova – două grame.
Dar trebuie să definim foarte clar diferența între consum și trafic – e ceva necesar și fundamental.
Înseamnă asta neapărat o dezincriminare a posesiei? Nu neapărat. Dar putem pedepsi mult mai ușor cu o amendă penală posesia în vederea consumului. Sau trecem direct la dosar penal și pușcărie?
Dar pentru asta avem nevoie de o lege care să prevadă exact aceste diferențe și să știm de la câte grame primește amendă penală și nu riscă pedeapsa cu închisoarea?
În prezent, legea nu prevede nici un fel de cantitate și totul este la latitudinea judecătorului și depinde de cât de mulți bani ai pentru a plăti un avocat bun pentru a scăpa de închisoare cu suspendare. Dacă nu ai bani, faci pușcărie. Cine va fi afectat cel mai mult? Niște copii amărâți, ai căror părinți nu au bani de avocat.
Adică, dacă cineva face un chef acasă și oferă o țigară cu marijuana, o pastilă ori un timbru sau orice, e trafic?
Atenţie: 80% din dosarele instrumentate sunt sub 5 grame. Şi noi ştim că tinerii fac destule prostii: ce facem, le distrugem viața? Deci, acei 80% riscă să intre în pușcărie pentru o prostie, eventual pentru o dependență. Pentru că foarte mulți sunt dependenți, când ajung în faza finală a bolii. Iar noi, în loc să venim cu sisteme de prevenție să le oferim asistență, îi băgăm în pușcărie? Asta e soluția?Repet: în acest moment avem 2.500 de dosare, adică 80% din totalul de dosare penale, pentru cantități mai mici de 5 grame. Practic, pentru consumatori. În plus, 37% din condamnările penale sunt pentru posesie în vederea consumului. Cum procedăm? Îi băgăm pe toți în pușcărie?Soluția cea mai eficientă vine chiar din partea United Nations Office for Drugs and Crime, care ne recomandă ca legea să prevadă cantități care să reglementeze un prag până la care se consideră consum și de la câte grame în sus se consideră trafic. Și care să prevadă cel mult amendă penală pentru consumatori, nu pușcărie, ca în prezent.Pe ce model vrem să mergem? Pe cel din China și Rusia, unde valoarea omului este scăzută și pedepsele mari? Rezultatele arată că nu dau roade.
Sau mergem pe modelul european, care, de la bun început, a fost un model bazat pe sănătate publică. Cu investiții în prevenire, investiții în tratament și pentru acei consumatori care sunt recuperabili, că în orice boală există. Avem nevoie să facem distincție clară între consumator și distribuitor. Altfel, putem distruge viețile a mii de copii.
Noi nu ne ocupăm să prindem marii traficanți, ci vânăm copii pe la chefuri și-i băgăm în pușcării, ca să ne dea bine la cifre. Practic, această lege, așa cum e prevăzută și cum o dorește doamna Gorghiu, nu va face decât să transforme tinerii în infractori cu acte.
Pentru o discuție amplă recomand și interviul făcut pentru Libertatea cu doctorul Costin Militaru.
