Ce se întâmplă cu un cetățean ucrainean care moare pe teritoriul României și nu are rude și nici bani pentru a fi îngropat? Libertatea vă prezintă povestea lui Petro, 79 de ani, care a ajuns să fie îngropat în Cumpăna, după ce autoritățile locale din Constanța, unde acesta locuia, nu au vrut să îi dea un loc de veci.
Pe crucea lui Petro K. stă scris INRI, prescrutarea de la „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum”, în latină, adică „Iisus Nazariteanul, Regele Iudeilor”, din Evanghelia după Ioan. Îi scrie și numele întreg cu litere latinești, data nașterii, 12.03.1943 și când a murit, 30.12.2022. A fost însă îngropat abia pe 12 februarie, în localitatea Cumpăna, din Constanța, deși el locuise în orașul Constanța.
Ucraineanul care fugise de război și-a găsit sfârșitul în țara noastră în urma unui accident rutier. Fiindcă nu avea rude apropiate și nici bani, a stat în frigiderele spitalului din Constanța aproape două luni.
Cimitirul din Cumpăna
Înmormântat între Gheorghe și Maria din Cumpăna
În dreapta mormântului auster al ucraineanului Petro își doarme veșnicia cumpăneanul Gheorghe, mort la doar 63 de ani. Crucea lui Gheorghe e împodobită cu flori și în fața sa este fotografia sa și o inimioară de lemn pe care scrie „te iubim”. La stânga este îngropată Maria. A murit în martie acest an și mormântul încă are peste el câteva coroane cu flori roșii și albe.
Pe mormântul lui Petro nu e nicio floare sau poză, nicio urmă de la cei vii. Ce caută însă ucraineanul în cimitirul din Cumpăna, Constanța, localitate unde n-a locuit vreodată, prins în somnul de veci între oameni cu care nu s-a învecinat și cu care oricum n-avea cum să schimbe o vorbă?
Pe mormântul lui Petro nu e nicio floare
Pe certificatul de deces, la rubricile locul nașterii și domiciliu sunt trase linii. Oamenii de la Primăria din Cumpăna știu doar că bărbatul care și-a găsit sfârșitul cu doar câteva luni înainte de a împlini 80 de ani este din Ucraina și că a fugit ca alte câteva milioane din calea rușilor. Atât.
Viceprimarul din Cumpăna Florin Neagu ne-a condus la mormânt. „Ce știți despre el?”, ne întreabă. „Asta voiam noi să vă întrebăm pe dumneavoastră”.
Fiindcă n-au știut nimic despre străinul căruia i-au dat un loc în cimitirul satului, au decis la înhumare să nu-i țină o slujbă ortodoxă, fiindcă nu știau ce religie are. Chiar dacă 85% dintre ucraineni s-au declarat creștini la ultimul recensământ, cei din Cumpăna n-au vrut să-și dea cu presupusul. Au lăsat însă gravat „INRI”.
Nea Nicu, dascălul bisericii, știe doar că a avut nevoie de un loc de veci și că la ceremonialul sărăcăcios și scurt din februarie au participat trei persoane de la Centrul pentru Resurse Civice. Acest ONG a dezvoltat mai multe servicii pentru ucrainenii care au ajuns în zona Constanței, unde se estimează că ar locui în jur de 20.000 de persoane.
A fugit de război, a murit într-un accident rutier
Unul dintre cei care au luptat ca Petro să nu rămână într-un frigider de la morgă a fost chiar președintele asociației, Cosmin Bârzan. La începutul anului a aflat de la niște beneficiari ai ONG-ului despre accidentul în urma căruia bărbatul de 79 de ani și-a pierdut viața. I s-a spus doar că nu are pe nimeni în afara unei nepoate, refugiată și ea în Franța, de care n-au putut da.
Fugise de război în România împreună cu niște prieteni de familie. Aceștia au refuzat să vorbească cu Libertatea, spunând că sunt marcați atât de situația de acasă, cât și de ce i s-a întâmplat lui Petro.
„Era un domn în vârstă, cea mai apropiată rudă, o nepoată, tot refugiată, era în Franța. Domnul a fost implicat într-un accident rutier și după o săptămână a murit la spital”, povestește activistul civic.
Nu s-a gândit nimeni, nici statul, dar nici organizațiile internaționale care au asistat cetățenii ucraineni, nimeni nu a prevăzut astfel de situații. Nu s-au gândit că oamenii mai și mor. Care este procedura când un cetățean ucrainean moare?
Cosmin Bârzan, președinte Centrul pentru Resurse Civice:
N-a reușit să afle nici după ce a reușit să-i găsească un loc de veci lui Petro. Nu cu ușurință, fiindcă la început s-a lovit doar de refuzuri.
Doar ucrainenii care au solicitat azil beneficiază de protecție socială
Cetățenii români primesc un ajutor de înmormântare acordat de Casa de pensii pe baza dovezii că decedatul a fost fie angajat, fie pensionar, că a cotizat la asigurările sociale, și pe baza domiciliului. Aici apare problema la ucraineni. Ei beneficiază de protecție temporară.
Aceasta este o formă de protecție instituită special de Uniunea Europeană, printr-o procedură de urgență, pentru ca și cetățenii ucraineni strămutați din cauza războiului să aibă drept de ședere, acces la piața muncii și la educație, servicii medicale. Cei care vor pot aplica pentru azil, dar procedura este mai complicată.
Spre deosebire de cei care solicită azil, pe lângă procedura care durează mai mult, persoanele care au doar protecție temporară nu beneficiază de protecție socială. Ajutorul de deces este un serviciu de acest tip.
Îngropat din chetă
„Problema este că pe documentul de protecție temporară nu există un domiciliu. Așadar, cetățenii ucraineni nu pot beneficia de acest ajutor de înmormântare, presupunând că nu au bani pentru repatrierea cadavrului în Ucraina, care este destul de scump. Prin urmare, se pune problema incinerării sau înhumării în România. Acest lucru se poate face, desigur, contra cost, cu condiția ca oamenii să aibă bani pentru așa ceva”, explică Bârzan.
Pentru Petro, angajații de la asociație au făcut o chetă ca să strângă cei 1.500 de lei necesari.
A stat la morgă șapte săptămâni
„Primăria Constanța și-a declinat competența și disponibilitatea de a-l înhuma, așa că fiecare să se descurce cum o putea. Am căutat în vecini și am găsit la Primăria Cumpăna disponibilitate să-l înhumeze gratuit, a trebuit să mai rezolvăm problema transportului funerar din Constanța în Cumpăna, dar mult mai important, costurile de morgă. Ni s-au cerut niște sume foarte mari, deși noi am precizat că suntem organizație neguvernamentală și noi doar încercăm să ajutăm, nu avem fonduri pentru astfel de situații”, povestește activistul.
„S-a rezolvat cu foarte mare greutate și după foarte mult timp pierdut. De la această discuție inițială, până la preluarea efectivă a decedatului au trecut șapte săptămâni”, mai spune acesta.
Așa a ajuns ca el și alte două persoane din asociație să fie necunoscuții care l-au dus pe ultimul drum pe bărbatul din Ucraina.
Primăria Constanța și-a declinat competența și când ziarul Libertatea a cerut detalii despre caz și informații despre procedura pe care o urmează în cazul în care un cetățean ucrainean decedează în țara noastră și ne-a direcționat către Prefectură.
Iar Prefectura întoarce ping-pongul și spune că rezolvarea stă în puterea autorităților locale: „Pentru persoanele fără posibilităţi, menţionăm că autorităţile administraţiei publice locale pot acorda scutiri de taxe în situații sociale sau speciale conform regulamentelor de organizare şi funcţionare a cimitirelor, adoptate prin hotărâri ale consiliilor locale”.
Primăria Cumpăna a fost singura care a acceptat să-l înhumeze pe Petro
După Constanța, nici Năvodari nu a vrut să-l îngroape
Centrul pentru Resurse Civice a făcut demersuri și către Primăria Năvodari, fără succes însă.
La solicitarea Libertatea, autoritățile locale din Năvodari au explicat că au o procedură în cazul persoanelor decedate pe raza orașului, pur și simplu fac un contract de prestări servicii cu o firmă care oferă servicii funerare și suportă taxele. Lucrurile se complică atunci când persoana respectivă nu are pe nimeni.
„Înhumarea însă este condiţionată de lipsa aparţinătorilor defunctului; în acest sens, cu sprijinul Poliţiei Naţionale se fac verificări pentru identificarea unor posibili aparţinători. În cazul cetăţenilor ucraineni decedați, identificarea aparţinătorilor este dificilă și ar implica sprijinul ambasadelor în vederea efectuării de verificări în spaţiul altui stat”, au explicat autoritățile din Năvodari pentru Libertatea.
Au specificat și că în luna martie știau de existența a aproape 13.000 de ucraineni în Năvodari, pe baza evidenței cererilor de decont pentru locuință.
La Cumpăna, o primăriță decisă: „Ce lege îți trebuie? E o lege a firii umane!”
Pe ce s-a bazat Primăria Cumpăna când a acceptat să ofere un loc de veci în comună pentru ucraineanul Petro?
„Stai cu mortul în frigider până când ai legislație? Ce lege îți trebuie? E o lege a firii umane! Când mureau în război și le puneau deasupra un băț în formă de cruce, cu un pietroi, ce legislație aveau? Se uita că ăla e venit din altă țară? Acești oameni mai au de stat în pribegie până să se întoarcă la ei în gospodărie. Ce-o să facem până atunci?”, se întreabă retoric Mariana Gânju, primărița comunei Cumpăna.
Să mă dea pe mine cineva în judecată că am înmormântat pe teritoriul comunei Cumpăna un ucrainean! Nu consider că nu am făcut o faptă deosebită, ci o faptă umană.
Mariana Gânju, primar comuna Cumpăna:
Mariana Gânju, primar comuna Cumpăna. Foto: Facebook
Golul din legislație
La solicitarea Libertatea, Guvernul României a explicat care sunt demersurile atunci când un cetățean străin moare pe teritoriul țării noastre:
– decesul trebuie să fie înregistrat la nivelul autorităților locale de pe raza de competență (în vederea eliberării certificatului de deces) și, ulterior, raportat la ambasada sau consulatul țării de origine a acestuia;
– autoritățile țării de origine a cetățeanului decedat vor lua legătura cu familia persoanei decedate pentru transportul în țara de origine, cu respectarea legislației în vigoare.
– în cazul unei morți violente, se solicită intervenția organelor de cercetare pentru investigarea cazului.
Totuși, Guvernul recunoaște și că există un vid legislativ: „Opinăm că o procedură privind repatrierea cetățenilor ucraineni decedați pe teritoriul național ar putea fi elaborată doar de către Ministerul Afacerilor Externe din România în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe din Ucraina”.
MAE: „Persoanele interesate trebuie să contacteze Ambasada Ucrainei la București”
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) ne-a explicat că atunci când un cetățean străin decedează în România, sunt obligați să informeze misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului respectiv. Ulterior, prin Direcțiile de Sănătate Publică și Serviciile de Stare Civilă sunt emise documentele necesare repatrierii trupului neînsuflețit, autorizația de transport funerar internațional și certificatul de deces.
Autoritățile române care sprijină demersurile necesare în vederea repatrierii sunt Direcțiile de Sănătate Publică și Serviciile de Stare Civilă, care emit documentele necesare în vederea repatrierii trupului neînsuflețit, respectiv autorizația de transport funerar internațional și certificatul de deces.
Conform competențelor sale legale, MAE acordă sprijin în vederea repatrierii cetățenilor români din străinătate în România.
„Pentru a primi asistență în materie de repatriere a unui cetățean ucrainean decedat pe teritoriul României, persoanele interesate trebuie să contacteze Ambasada Ucrainei la București”, a mai spus MAE.
De la începutul invaziei Rusiei au tranzitat România peste 4 milioane de cetățeni ucraineni, din care au rămas să locuiască aici în jur de 100.000. Sub 5.000 au cerut și azil în țara noastră. Nu există o statistică cu numărul celor care au decedat aici însă.
Ce responsabilități au autoritățile din Ucraina
Ambasada Ucrainei la București nu a răspuns până la publicarea acestui articol cu privire la proceduri și numărul cazurilor de cetățeni decedați în România de la începutul invaziei în care le-a fost cerută asistență.
Pe site-ul Ministerului de Externe ucrainean este explicată procedura de repatriere:
diplomații ucraineni notifică Ministerul de Interne, reprezentanța regională din zona decedatului sau, dacă nu știe de unde provine, Ministerul de Interne de la Kiev;
la solicitarea rudelor sau din propria inițiativă identifică firme care se ocupă de funeralii, de transport, de proceduri juridice și costurile serviciilor pentru repatriere;
consulul ucrainean înregistrează certificatul de deces sau îl traduce din limba statului respectiv în ucraineană, îi anulează pașaportul și se ocupă de alte proceduri juridice. Dacă actele au fost înregistrate la organele competente din statul respectiv, le comunică rudelor că trebuie să achite aceste servicii.
ține legătura cu rudele defunctului pentru a stabili detaliile cu privire la repatriere, dar verifică și dacă persoana este asigurată și dacă asigurarea acoperă inclusiv cheltuielile cu repatrierea;
dacă rudele nu au bani, ele sunt cele care trebuie să caute o altă sursă de finanțare. Dacă nu găsesc, consulul se adresează Ministerului de Externe pentru acoperirea cheltuielilor.
Nu este specificat ce se întâmplă dacă persoana în cauză nu are rude.
