Întreaga lume este cu ochii pe Europa. Franța, motorul politic al UE, s-a gripat sub conducerea lui Emmanuel Macron, iar Germania, motorul economic, suferă de pe urma sancțiunilor economice aduse de războiul din Ucraina și are de-a face acum și cu problemele politice aferente.
Liderii G7 nu sunt mulțumiți de pariul riscant al lui Macron de a organiza alegeri anticipate imediat după înfrângerea la europarlamentare. Mulți analiști atrag atenția că sperietoarea unei victorii a extremei drepte nu va mai funcționa în favoarea lui Macron, a cărui cotă de aprobare s-a prăbușit, și că impulsul Adunării Naționale a Marinei Le Pen poate fi suficient de mare cât să învingă și sistemul de vot majoritar în două tururi (diferit de cel de la alegerile europene și care permite crearea unui ”front republica”, a unui ”cordon sanitar” împotriva extremei drepte).
Apoi, Macron riscă să scape din vedere ascensiunea extremei stângi din Franța. Atenția președintelui și a presei care îi este alături se concentrează asupra extremei drepte, considerând că astfel Macron poate ieși din nou învingător. Însă această strategie nu face decât sa aducă victoria extremei-stangi, singurul pol politic care este relativ unit și este de acord, până în acest moment, să se prezinte liste unice la alegerile anticipate.
Strategii echipei prezidențiale au înțeles că partidul lui Emmanuel Macron (care a obținut 14% din voturi și doar 7% din întregul electorat francez) nu are nicio șansă în afară de scindarea stângii și dreptei radicale. Este motivul pentru care campania electorală din Franța promite să fie un uriaș circ mediatic, un reality-show politic menit să decredibilizeze actuala opoziție.
Iar strategia pare să funcționeze. Liderul Republicanilor, Eric Ciotti a dorit sa se alieze cu extrema condusă de Marine Le Pen, însă biroul politic al partidului s-a opus și l-a demis din funcție. Ciotti a făcut ceea ce orice alt lider de partid ar fi făcut – s-a baricadat în biroul său și a acuzat încălcarea regulamentului partidului. Un judecător a decis suspendarea deciziei rivalilor lui Ciotti. Marion Marechal Le Pen, unul dintre liderii partidului Reconquete, condus de Eric Zemmour, a încercat să joace aceași carte a coalizării cu Adunarea Națională condusă de mătușa sa, Marine Le Pen. A fost exclusă imediat din partid de Zemmour, care i-a ”furat” din voturi lui Le Pen și la precedentele alegeri.
Există însă și analize care concluzionează că decizia lui Macron de a dizolva parlamentul și a organiza anticipate (chiar și în contextual Jocurilor Olimpice și al sezonului concediilor în Franța) este o decizie rațională. ”A considerat că rezultatul alegerilor europene i-a compromis ce mai rămăsese din agenda sa prezidențială. În aceste condiții, decizia lui pare perfect legitimă, scrie site-ul Eurointelligence, condus de ziaristul german Wolfgang Munchau. ”Este de notat reacția oripilată a presei din Germania, care se consolează spunând că aici nu se poate întâmpla așa ceva. Ei bine, atunci rămâneți blocați cu Olaf Scholz. Felicitări. Ne plângem de blocaje politice și de lipsa reformelor, iar cu Scholz și refuzul său de-și asuma riscuri nu vom ieși din aceste blocaje. Istoria a mers înainte prin decizii ce au fost considerate iraționale la vremea lor”.
Situația cancelarului Scholz și a partidului său este similară cu cea a actualei puteri din Franța. Social-democrații lui Olaf Scholz au obținut cel mai slab rezultat electoral din istoria postbelică a partidului lor. Verzii aflați în coaliția de guvernare au pierdut aproape jumătate din mandatele la Bruxelles câștigate în urmă cu cinci ani. Liberalii cooptați și ei la guvernare au demonstrat că sunt la limita pragului de a intra in Bundestag, dacă ar fi organizate acum alegeri generale în Germania.
Verzii din Germania au căzut în groapa pe care au săpat-o pentru ”extremiști”. Europarlamentarele din 2024 au fost primele alegeri la care au participat adolescenții de 16 și 17 ani din Germania. Modificarea legii electorale a fost dorită mult de ecologiști, purtați de tineri către un scor record la ultimele alegeri europene. Însă, într-un interval scurt de timp, au constatat că ”Mama Gaia” nu este marea preocupare a tinerilor germani. De la 34% din votul tinerilor, Verzii s-au prăbușit la 11%, iar social-democarții au luat doar 9%. Cele mai multe voturi ale tinerilor au mers către creștin-democrați (CDU), 17%, și la Alternativa pentru Germania, 16%. Tinerii sunt preocupați în primul rând de inflație, de războaiele din Europa și Orientul Mijlociu, de costul locuințelor. Schimbările climatice sunt mult mai departe pe lista, alături de disparitățile sociale și problemele economice ale vârstnicilor.
În ciuda acestor rezultate, politicienii germani refuză să-i ia în serios pe alegători. Alternativa pentru Germania a obținut mai multe voturi decât partidele aflate la guvernare, dar Verzii continuă să ceară scoaterea AfD în afara legii, iar unul dintre liderii SPD a denunțat AfD drept o mișcare nazistă. Or, este absurd ca un partid (Verzii) care a pierdut în mod clar alegerile (11,9%) să ceară interzicerea unui partid care a obținut un rezultat mult mai bun (21,1%). Acesta este unul dintre motivele pentru care AfD este într-o ascensiune constantă.
Sahra Wagenknecht, care s-a despărțit de Partidul Stângii și a creat un partid bazat exclusiv pe personalitatea ei, a obținut 6,2% (de două ori scorul fostului său partid). Este creditat cu procente însemnate în special în landurile estice. Însă, la fel ca AfD, ea este dincolo de „cordonul sanitar” creat de partidele tradiționale. A fost exclusă de CDU (care va forma viitorul guvern) din orice ecuație pentru o coaliție, asta pentru că Wagenknecht a îndrăznit (împreună cu AfD) să părăsească sale la discursul de marți al lui Volodimir Zelenski în Bundestag. Ea spune că Zelenski riscă securitatea în Europa pentru că refuză să negocieze cu Rusia. Cu AfD, Stânga și Wagenknecht, circa o treime din electoratul german este dincolo de ”cordonul sanitar”.
Asta înseamnă că, la fel ca și în Franța, spectrul politic se rupe în doua mari grupuri – centrul aflat la putere și grupările anti-centru. Așa cum s-a observat în Italia, în cele din urmă opoziția câștigă alegerile. Asta se va întâmpla și în Franța, și în Germania. Însă întrebarea este ce va rămâne din radicalismul actualei opoziții din Germania și Franța în momentul în care vor ajunge la putere. Cazul Meloni din Italia arată că extrema-dreaptă îmbracă imediat ”haina instituției” și renunță la linia dură, în favoarea unor poziții de multe ori identice cu ale guvernelor pe care le criticau. ”Centrul” creat de Angela Merkel în Germania prin alianțe împotriva naturii cu rivalii social-democrați și care au debusolat și au alienat electoratul, nu pare să mai reușească să se mențină la putere. Miza este acum constrângerea ”extremiștilor” să accepte că există un singur culoar de opinie și acțiune care te poate aduce și menține la putere. „Centrul” creat în Franța de fostul președinte Francois Hollande și de Emmanuel Macron, prin distrugerea Partidului Socialist și a Republicanilor (forțele dominante vreme de decenii) a avut același efect asupra electoratului. Și în Franța strategia este similară – ”extremele” pot veni la putere, însă cu o mare schimbare la față și cu multe schelete în dulap (de la finanțările dubioase, inclusiv din Rusia lui Putin, până la afaceri murdare ale liderilor) care să poată fi folosite ca pârghii de șantaj și de control a viitoarelor guverne ”populiste”
Un fapt relevant: ajuns pe cai mari după victoria fără drept de apel la alegerile europene și cu perspectiva de a câștiga alegerile parlamentare anticipate, Jordan Bardella, președintele Adunării Naționale din Franța, nu mai scote un cuvânt despre anularea reformei pensiilor făcută de președintele Macron și nici despre posibila ieșire din zona euro. ”Va trebui să facem niște alegeri. Vom vedea. Din punct de vedere sunt rezonabil”, a spus Bardella, întrebat dacă va anula majorarea vârstei de pensionare de la 60 la 64 de ani. ”Le Pen a profitat e un vid lăsat în urmă de un sistem eșuat și și-a reformat partidul cu scopul de a umple acest vid. Nu trebuie să fii un admirator al lui Le Pen pentru a recunoaște că etichetele de tip „extrema dreaptă” nu au substanță. Dacă cineva vrea să învingă populismul sau măcar să-i reducă din excese, ar trebui să nu mai lupte în acest vechi război golit de sens cu «extrema dreaptă»”, scrie UnHerd. ”Le Pen a obținut procente massive în niște localități di Lorena unde naziștii, la retragerea din 1944 au comis mari massacre și nu a lăsat o clădire în picioare. Pentru cine își imaginează comentatorii că au votat acesti oameni acum? Pentru fascism, pentru nazism? Oamenii sunt doar foarte conservatori și își doresc să fie respectați sau măcar ca liderii să-și amintească de ei”.
Situația creată de dizolvarea Adunării Naționale de către Emmanuel Macron a blocat Consiliul UE chiar în momentul marii împărțeli a funcțiilor înalte în UE pentru următorii cinci ani. Proiectul cu Mario Draghi în fruntea noii Comisii Europene (o idee urmărită de administrația prezidențială de la Paris) este ai greu de realizat acum, spre bucuria Ursulei von der Leyen. Pe de altă parte, în Franța măștile cad repede, politicienii fac viraje spectaculoase (cazul lui Eric Ciotti) și par să renunțe la convingeri ferm exprimate chiar și în seara alegerilor europene. Totul pentru a-și păstra mandatul de deputat și a ajunge la putere.
The post ”Salvatorii democrației” vor să se salveze pe ei înșiși appeared first on Cotidianul RO.
