Un conflict în Arctica, sub orice formă, rămâne în continuare contrar intereselor Rusiei și este mai puțin probabil decât în alte părți ale lumii. Cu toate acestea, spun analiștii citați de revista Foreign Policy, nimeni nu ar trebui să presupună că Putin se va comporta rațional.
Pe 9 ianuarie 2024, șeful apărării suedeze, generalul Micael Byden, a lansat un avertisment menit să șocheze. Proiectând o serie de imagini macabre din linia întâi a frontului ucrainean, el și-a întrebat audiența: „Credeți că asta s-ar putea întâmpla în Suedia?”.
Până în februarie 2022, aceste întrebări ar fi fost de neimaginat pentru o țară care timp de 75 de ani și-a menținut o atentă strategie de neutralitate. Dar acum, după aproape doi ani de război în Ucraina, oficialii militari suedezi au încercat să arate cât mai clar că această epocă s-a încheiat, scrie Foreign Policy.
Și nu au fost doar militarii. Premierul suedez Ulf Kristersson și-a îndemnat cetățenii să se pregătească să se apere „cu armele în mână și cu viețile în joc”.
Pentru vecinii scandinavi ai Rusiei, invadarea Ucrainei a perturbat un calcul rece al neutralității. Anul trecut, Finlanda a devenit cel mai nou membru al NATO, iar Suedia o va urma în curând, după ce va primi undă verde din partea Ungariei.
Aceste noi alianțe nordice schimbă echilibrul puterii geopolitice, oferind un avantaj numeric statelor NATO din Arctica, în raport cu Rusia. Întrebarea este: până unde ar putea escalada confruntarea în această zonă?
„Creșterea concurenței și a militarizării în regiunea arctică este îngrijorătoare”, a declarat președintele Comitetului militar al NATO, amiralul Rob Bauer, într-un discurs din octombrie 2023 la Adunarea Cercului Arctic din Reykjavik, Islanda.
„Trebuie să fim pregătiți pentru conflictele militare care apar în Arctica”, a avertizat el.
Politica Rusiei de militarizare a Nordului
În ultimele câteva decenii, acordurile bilaterale și internaționale dintre Rusia și alte state arctice au pus accentul pe securitatea nordică comună, precum și pe interesele științifice. După invazia Rusiei însă, aceste acorduri s-au destrămat rapid.
În martie 2022, Consiliul Arctic, un forum între cele opt state arctice, și-a suspendat discuțiile. În mai 2023, acesta a reluat precaut discuțiile, dar încă nu a clarificat implicarea Rusiei.
În septembrie 2023, Rusia a părăsit Consiliul Euro-Arctic Barents – spunând că statele scandinave au „paralizat” cooperarea.
În februarie 2023, Rusia și-a modificat politica arctică, punând accentul pe alianțe cu națiuni BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), în special cu China. În acea lună, a suspendat, de asemenea, participarea la Noul START, ultimul acord de control al armelor nucleare rămas între Statele Unite și Rusia.
„Există această idee politică de după Războiul Rece a «excepționalismului arctic», conform căreia nordul este exceptat de la evoluțiile din politica globală”, a explicat pentru Foreign Policy Rasmus Bertelsen, titularul catedrei de politică de la Universitatea Arctică din Tromso, Norvegia.
„Problema este că această idee nu a fost niciodată valabilă”, a spus el.
Pentru a-și susține concluzia, Bertelsen a indicat spre strategia rusă pentru Arctica și care urmează îndeaproape agenda sa globală.
În 2007, discursul președintelui rus Vladimir Putin la Conferința de Securitate de la Munchen a respins ferm o ordine globală de stabilitate post-Război Rece, condusă de SUA. În același an, Rusia a lansat primul său atac cibernetic asupra Estoniei și a făcut o revendicare teritorială îndrăzneață în Arctica, plantând un steag rusesc pe fundul mării, sub Polul Nord.
Putin a concentrat, de asemenea, politica de militarizare în zona de nord. Din 2014, anul în care a anexat Crimeea, Rusia a dezvoltat în mod constant o flotă nordică de submarine nucleare, nave de suprafață, instalații de rachete, flote aeriene și stații radar.
În prezent, cea mai mare bază militară a Rusiei se află în Peninsula Kola, care se învecinează cu Norvegia și Finlanda, unde se testează, de asemenea, noi rachete hipersonice și o dronă cu torpile nucleare.
Deși aproximativ 80% din forțele terestre nordice ale Rusiei au fost desfășurate în Ucraina, forțele sale aeriene și maritime au rămas intacte.
„Anterior, Rusia a fost interesată să pară un partener constructiv, inclusiv în Arctica”, a declarat Andreas Osthagen, cercetător senior la Institutul Arctic din Oslo, Norvegia. „La fel ca în restul lumii, acest lucru s-a deteriorat”, a spus el, citat de Foreign Policy.
Neutralitate, vulnerabilitate
Invazia din Ucraina a venit ca un semnal de alarmă pentru vecinii scandinavi ai Rusiei care, timp de decenii, au rezistat alianțelor militariste. Dintr-odată, neutralitatea a început să pară mai degrabă o vulnerabilitate.
Finlanda a avut parte de o răsturnare de situație uimitoare. În decembrie 2021, 51% dintre finlandezi se opuneau aderării la NATO. Astăzi, 78% susțin această aderare.
În 2023, atât Finlanda, cât și Suedia au semnat acorduri militare bilaterale cu Statele Unite, permițând prezența personalului și armelor americane în zeci de baze, inclusiv nouă în Arctica.
Norvegia, un membru activ al NATO încă de la formarea sa, are deja mai multe baze care permit accesul personalului și armelor americane. Cu toate acestea, încă din timpul Războiului Rece, Norvegia a urmat o politică de „reasigurare” care limitează prezența NATO și a aliaților săi aproape de Rusia.
Acum, nu este clar dacă această politică se va menține.
În prezent, Norvegia, Suedia, Danemarca și Finlanda se află în discuții cu privire la partajarea oficială a forțelor lor aeriene. În martie 2024, Norvegia va conduce un exercițiu extins de „răspuns nordic” pentru ca aceste națiuni să își testeze planurile de apărare coordonate.
Michael Paul, cercetător în domeniul politicii de securitate la Institutul german pentru afaceri internaționale și de securitate, a declarat pentru Foreign Policy că istoria va dovedi că această nouă alianță nordică este „una dintre cele mai mari greșeli ale lui Putin”.
„Dacă războiul din Ucraina a reușit ceva, a fost să alinieze țările nordice în materie de securitate”, a declarat Paul. „Vrei să-ți dezbini dușmanii, nu să-i unești împotriva ta”, a spus el.
Oficialii spun că totul este în numele descurajării. Iar experții sunt de acord că un conflict nordic la scară largă este totuși puțin probabil. În mod paradoxal, a remarcat Paul, capacitatea militară și resursele economice ale Rusiei care sporesc tensiunile din Arctica descurajează, de asemenea, o escaladare reală.
În nord, Rusia are pur și simplu prea mult de pierdut. Masa teritorială imensă și resursele extinse de combustibili fosili reprezintă revendicări majore pentru identitatea sa ca superputere globală.
Și, spre deosebire de cazul Ucrainei, Putin nu și-a imaginat niciodată în mod public să revendice Finlanda, care și-a declarat independența față de Rusia în 1917, și nici nu a vorbit despre accesul la Atlantic prin Norvegia. Paul a declarat că Kremlinul are interesul de a menține un „nivel scăzut de tensiune” în nord.
Războiul hibrid a început deja
Deocamdată, acest lucru a însemnat un război hibrid: tactici din „zona gri”, care sunt mai greu de urmărit sau de atribuit. De exemplu, în noiembrie 2023, după ce un val masiv de solicitanți de azil a determinat Finlanda să își închidă granița cu Rusia, premierul finlandez Petteri Orpo a numit mișcarea „imigrație instrumentalizată”.
Rusia a negat acuzația.
Pe mare, potențiala agresiune este și mai greu de depistat. În aprilie 2021 și ianuarie 2022, cablurile de fibră optică care leagă arhipelagul Svalbard de zona continentală norvegiană au fost misterios întrerupte.
Ulterior, datele de urmărire a navelor au dezvăluit, în ambele cazuri, că navele de pescuit rusești trecuseră în mod repetat peste cabluri, înainte de avarie.
În octombrie 2023, un portcontainer chinezesc numit Newnew Polar Bear a avariat o conductă de gaz din Marea Baltică înainte de a intra în apele rusești.
Potrivit Biroului Național de Investigații finlandez, o ancoră ruptă care aparținea probabil navei a cauzat avaria, dar experții încă analizează dacă avaria a fost intenționată. Dovada intenției este extrem de dificil de găsit, iar investigațiile sunt în curs de desfășurare.
„Este una dintre întrebările majore care se pun în acest moment: Cum ne apărăm împotriva atacurilor asupra infrastructurilor critice submarine?”, a declarat Marisol Maddox, analist pentru Arctica la Institutul Polar al Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, D.C.
„Nu a existat niciun caz cu consecințe grave. În acest moment, lecția pe care Rusia o învață este că poate scăpa nepedepsită”, a spus el.
Intenționate sau nu, efectele unei astfel de deteriorări a infrastructurii pot fi extinse și de lungă durată. De exemplu, cablul de fibră optică deteriorat în aprilie 2021 a fost identificat și reparat abia în luna noiembrie a aceluiași an.
Din fericire, un alt cablu submarin a rămas în funcțiune. Dar, în lipsa acestuia, mii de oameni ar fi putut rămâne blocați fără energie electrică timp de luni de zile. În cazul unui conflict explicit, a spus Maddox, aceste tipuri de vulnerabilități sunt extrem de îngrijorătoare.
Un conflict în Arctica rămâne în continuare contrar intereselor Rusiei
În zonele puternic militarizate, greșelile pot reprezenta cel mai mare risc. Pentru Osthagen, „erorile de calcul și de interpretare” reprezintă „cel mai mare risc de securitate în zona arctică nord-atlantică”.
În această regiune, atât Rusia, cât și NATO desfășoară exerciții militare frecvente, exersând mobilizarea forțelor și flotelor lor. Aceste repetiții de rutină sunt necesare mai ales în climatele mai reci, care necesită echipamente și tehnologii rezistente la frig.
De notat că, potrivit lui Osthagen, Rusia a simulat atacuri directe asupra vecinilor săi, în timp ce NATO a simulat strict strategii defensive.
Dar acestea sunt operațiuni complicate, care adesea testează oameni și proceduri pentru prima dată. Este nevoie doar de o armă descărcată accidental, de un semnal blocat, pentru ca repetiția să deschidă un teatru militar.
În mod obișnuit, astfel de exerciții sunt comunicate și coordonate în mod clar dincolo de granițe. Dar în ultima vreme, această comunicare a avut de suferit.
„După 20 februarie 2022, tensiunea și teama au crescut, în timp ce potențialul de dialog a dispărut”, a declarat Osthagen, potrivit Foreign Policy. „Acesta este cel mai îngrijorător aspect dintre toate”, a adăugat el.
Unde se termină acest război, hibrid sau explicit? În cel mai rău caz, actualul război din Ucraina s-ar putea încheia cu un atac din nord. Rusia are 11 submarine capabile să lanseze arme nucleare cu rază lungă de acțiune. Opt dintre ele se află în Peninsula Kola.
Numai din acest motiv, Arctica are o importanță deosebită pentru liderii globali care trebuie să ia în considerare escaladarea până la finalul său ipotetic absolut.
Paul a subliniat că un conflict în Arctica, sub orice formă, rămâne în continuare contrar intereselor Rusiei și este mai puțin probabil decât în alte părți ale lumii. Cu toate acestea, a avertizat el, nimeni nu ar trebui să presupună că Putin se va comporta rațional.
Dacă va fi pus la colț, pe măsură ce NATO se extinde și trupele ucrainene avansează, este imposibil de știut cum va reacționa.
„Putin a făcut o mare greșeală în Ucraina”, a spus Paul, „el ar putea face alta în Arctica”.
