Un sondaj din 2021 indică faptul că românii aleg securitatea (economică, de orice natură ar fi ea) în detrimentul libertății. Fără predictibilitate economică, oamenii nu mai pariază pe libertate. Iar adevărul e că România, cu toate realizările noastre indiscutabile, e mai inegală decât Republica Moldova, Serbia și alte țări din Europa de Est.
Profesorii nu au evitat AUR. Alianța a făcut publică lista candidaților pentru alegerile europarlamentare de anul viitor. Pe listă sunt inclusiv universitari, precum Gheorghe Piperea (Universitatea din București) și Dragoș Dragoman (Universitatea Lucian Blaga din Sibiu). Vom vedea ce reacții vor fi în lumea academică. Baza discuției, cred, trece dincolo de nume pentru a ajunge la profunzimea economică și socială a ofertei politice și a cererii populare.
Mă voi referi la inegalitate, la diferențele economice ce tot cresc în societatea românească de azi, această realitate crește bazinul nemulțumirii tăcute. Asta până în ziua votului, când vocea nemulțumiților se aude.
Din 2000 și până astăzi s-a dublat distanța între bunăstare și sărăcie
Să luăm un indicator, spre exemplu inegalitatea veniturilor înainte de taxare (raportul Palma – Palma ratio). Acest raport se calculează împărțind câștigurile celor mai bogați 10% din societate la cele ale celor 40% de la bază. Evident, cu cât raportul este mai mare în favoarea celor 10% din top, cu atât acea societate/țară este mai inegală.
Inegalitatea, acest raport Palma, a tot crescut din 1990 și până 2018, anul ultimelor date disponibile. Dacă în 1990, valoarea a fost de 1,46, adică cei mai prosperi 10% dintre români nu aveau venituri nici măcar duble comparativ cu cei 40% de la bază, în 2000, raportul a fost de 2,83, 4,0 în 2010 și 4,26 în 2018 – vezi imaginea de mai jos. Cum ar veni, de 30 de ani încoace, inegalitatea tot crește.
Mai inegali decât Italia sau Germania
Cum arată comparațiile cu țări din Europa de Vest? Vom lua:
Italia din Europa de Sud
Franța din Europa de Vest
Suedia din Europa de Nord
Germania din Europa Centrală.
În niciuna dintre aceste țări, valorile maxime nu sunt așa de mari precum cele din țara noastră. Pentru ultimele date disponibile, raportul Palma are valori de 3,64 în Italia (în 2014), 3,12 în Germania (în 2017), 2,10 în Franța (în 2018) și 1,88 în Suedia (în 2017) – captura de mai jos.
Dominăm zona geografică în materie de inegalitate
Să restrângem aria de comparație și să venim spre zona noastră geografică, țări din fostul bloc comunist. Să luăm alte exemple, precum Bulgaria, Cehia, Republica Moldova, Serbia și Ungaria.
Nici dintre acești vecini nu ne bate nimeni la inegalitate de venituri.
Nici măcar Bulgaria, țara vecină cu care adesea ne comparăm, nu ne depășește – ea are un raport de 4,14 în 2018, față de 4,26 cât aveam noi în același an.
Dar iată, și Republica Moldova pune în aplicare politici publice care în final conduc la o inegalitate mai mică decât cea din țara noastră – vezi captura de mai jos. Despre Cehia și Ungaria, ce să mai vorbim? Ele au un raport la jumătate (Ungaria) sau chiar mai mic de jumătate (Cehia) decât raportul Palma din România anului 2018.
Creșterea suveraniștilor își are rădăcinile în solul inegalităților
Ce trebuie să reținem de aici? Se știe că inegalitățile au crescut peste tot odată cu politicile neoliberale implementate în anii ’70 ai secolului trecut, mai întâi în Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, mai apoi în toată lumea democratic-capitalistă. Diferențele sunt de nuanță la acest criteriu.
Peste tot observăm cum partidele naționaliste, suveraniste, conservatoare au crescut și cresc în toate țările Europei. Nu este un fenomen specific României. Este o realitate și în Franța, și în Italia, Olanda, Austria etc. Sunt multe frustrări și tensiuni acumulate în rândurile populației.
Iată de ce creșterea din ultimii ani a partidului AUR ar trebui să ne pună mai multe semne de întrebare. Și mă refer nu doar la lamentațiile-fluviu din media și cele ale intelectualilor publici. E nevoie de mult mai mult spre a rezolva problemele, nu alegerile!
Societatea românească de azi e puternic divizată economic, inegală până la obscenitate și extrem de demoralizată. Poate că ar fi timpul ca România să pună în aplicare o politică publică menită să ne facă, în termeni de inegalitate, dacă nu o țară ca afară, atunci măcar ca vecinele Republica Moldova, Serbia sau Ungaria. Ar fi o măsură minim necesară, nu singura și ultima, dar orișicât. Altfel ne vom lamenta în continuare până la sfârșitul timpurilor că ne cade drobul de sare în cap și, de nervi, ne vom lua lumea în cap – ceea ce, de altfel, se întâmplă la foc automat. Alegerile din 2024 vor entuziasma, vor speria și, aproape sigur, nu vor opri migrația.
