“Cenobîl, ca istorie, este povestea unui dezastru tehnologic care a contribuit nu doar la căderea industriei nucleare sovietice, ci și la căderea cu totul a sistemului sovietic. Accidentul a marcat începutul sfârșitului Uniunii Sovietice. Explozia a zguduit și schimbat vechea ordine sovietică”, notează istoricul ucrainean Serhii Plokhy, în volumul său “Cerbobîl, istoria unei catastofe nucleare”.
Informația despre un accident major la centrala atomoelectrică de la Cernobîl, Ucraina de azi, a ajuns la autoritățile din România pe 28 aprilie, la fel ca în majoritatea țărilor europene. Alerta au dat-o fizicienii suedezi, care la o distanță de peste 1000 de kilometri de locul dezastrului au măsurat o radioactivitate atît de mare încăt s-au temut de un accident chiar la o centrală din țara lor. Agențiile și televiziunile occidentale au preluat imediat informația, însă în România nu s-a anunțat nimic public, „pentru că nu exista dispoziție în acest sens”.
STAREA VREMII DE LA MOSCOVA: UN REACTOR AVARIAT, AU FOST LUATE MĂSURI
În seara zilei de 28 aprilie, după ora 22:00, agenția sovietică de știri TASS a confirmat relatările, într-o comunicare lapidară: “Un accident s-a produs la centrala nucleară de la Cernobîl. Unul dintre reactoare a fost avariat. Au fost luate măsuri pentru eliminarea consecințelor accidentului. (…) O comisie a fost însărcinată să investigheze ce s-a întâmplat”. Informația a fost transmisă și de Televiziunea sovietică, în 15 secunde.
Experții occidentali în problemele spațiului sovietic au realizat că este vorba de un accident extrem de grav, pentru că, în mod normal, Kremlinul ascundea orice incident, în primul rând fața de propria populație.
Având în vedere ora târzie la care Moscova a confirmat accidentul de la Cernobîl, știrea n-a apărut în presa românească de a doua zi. Abia depeșa T.A.S.S. din 29 aprilie, ceva mai detaliată, a fost publicată în ziarele centrale în ziua următoare, la pagina de politică externă.
sursă: ,,Scânteia”, miercuri, 30 aprilie 1986″ (sursă Biblioteca Deva)
Din partea Consiliului MOSCOVA 29 (Agerpres). — Agenția T.A.S.S. transmite : La Centrala atomoelectrică de la Cernobil, situată la 130 km nord de Kiev, s-a produs o avarie. La fața locului își desfășoară activitatea o comisie guvernamentală (….). Potrivit datelor preliminare, avaria s-a produs într-una din clădirile celui de-a) 4-lea bloc energetic și a provocat distrugerea unei părți a clădirii reactorului, deteriorarea lui și o anumită scurgere de substanțe radioactive. Celelalte 3 blocuri energetice au fost oprite nefiind afectate și se află în rezervă. În timpul avariei au încetat din viață 2 persoane. Au fost întreprinse măsuri urgente de lichidare a consecințelor avariei, în prezent, situația radiațiilor de la centrala atomoelectrică și în zona înconjurătoare s-a stabilizat celor afectați Ii se acordă asistența medicală necesară. Locuitorii din complexul centralei atomoelectrice și din 3 localități învecinate au fost evacuați. Situația radiațiilor este supravegheată continuu la centrala atomoelectrică de la Cernobil și în zona învecinată.”
TĂCEREA NUCLEARĂ DE LA KREMLIN. CEAUȘESCU ERA DISPERAT
Românii aflaseră deja detaliile îngrijorătoare despre Cernobîl încă din ziua precedentă, din ample programe dedicate evenimentului de către Radio Europa Liberă și apoi Deutsche Welle. „Radio București nu zicea nimic. Presa scrisă, „Scînteia”, „România liberă”, la fel, nici un rând. Pe stradă, în birouri, cunoștințele la telefon vorbeau ceva, dar imprecis. Nimeni nu știa exact despre ce este vorba. Am dat pe „Radio Europa Liberă” şi am aflat că un nor radioactiv fusese observat deasupra Poloniei, Mării Baltice şi Scandinaviei. (…) Avusese loc un accident oribil la Cernobil în Ucraina”, notează politologul Stelian Tănase.
„Fiind de serviciu, îmi aduc aminte… Catastrofa s-a petrecut undeva vineri spre sâmbătă, la 1:00 noaptea. Duminică, la circa 30 de ore de la accident, noi (Redacția „Europa Liberă” – N.A.) aveam deja suficiente informații confirmate şi coroborate, încât să putem vorbi despre cele petrecute la Cernobîl. (…) Erau datele elementare.(…) Că a avut loc un accident grav şi un incendiu foarte mare, că există un pericol real de contaminare şi duminică spre prânz am aflat că a început evacuarea oamenilor din zonă. (…) Astea au fost primele informații”, declara în urmă cu câțiva ani jurnalistul Liviu Tofan, pentru un post TV.
Chiar și conducerea comunistă, în frunte cu Nicolae Ceaușescu, era dezorientată de lipsa informărilor oficiale de la Moscova, așa că s-a ghidat tot pe relatările din media occidentală, completate de cele obținute prin „metode specifice”. O notă a ministrului român al Apărării, din 30 aprilie, indică faptul că „unele date privind accidentul nuclear de la Cernobîl” au fost obținute „prin sistemul de ascultare radio al Armatei”.
1 MAI RADIOACTIV. CEAUȘESCU FACE ȘEDINȚĂ DE URGENȚĂ
În dimineața zilei de 1 Mai are loc o ședință de urgență a Comitetului Executiv al PCR, la care Nicolae Ceaușescu se arată dezamăgit că n-a primit nicio comunicare de la partea sovietică, nici măcar „pe linie de partid, nu de specialiști”. Potrivit stenogramelor publicate, în 2008, de „Cotidianul”, liderilor comuniști li s-a adus la cunoștință că nivelul radioactivității în unele zone, cum ar fi Iașiul, depășise chiar nivelul de alarmare. O situație pe care Ceaușescu a descris-o sec, la începutul ședinței, ca „una foarte proastă pentru țara noastră“.
La final, s-a stabilit ca populația să fie informată ceva mai amănunțit, deoarece vântul care purta pulberi si vapori radioactivi își schimbase direcția spre țara noastră. Citându-l din nou pe Ceaușescu: „fără să se dea date concrete, dar să fie ceva mai pe larg”.
Ziarele centrale din ziua de 1 Mai, „Scânteia” și „România liberă”, publică prima informare privind calitatea mediului înconjurător, care spune că în aer, apă și sol nu s-au constatat creșteri ale nivelului reactivității.
sursă: ,,Scânteia”, joi, 1 mai 1986″ (sursă Biblioteca Deva)
DEFILĂRI, MICI, BERE ȘI URANIU ÎMBOGĂȚIT
În ziua de 2 Mai nu au apărut ziare, iar în edițiile din 3 mai, publicațiile centrale anunță, chiar pe prima pagină, că au apărut unele creșteri ale radioactivității în nord-estul țării, însă nu sunt periculoase pentru populație. În codul comunicării centralizate și a secretocrației comuniste, faptul că mesajul era deja la vedere, pe prima pagină, sugera că situația este gravă.
sursă: ,,Scânteia”, sâmbătă, 3 mai 1986″ (sursă Biblioteca Deva)
Conjunctura nefavorabilă a fost suprapunerea tragediei nucleare cu cea mai importantă sărbătoare a lumii comuniste, ziua de 1 Mai; așa se explică de ce un număr atât de mare de oameni s-au aflat în aer liber, la petreceri câmpenești, picnicuri și defilările tradiționale, care glorificau cele mai noi realizări ale regimurilor. Astfel, milioane de oameni, inclusiv copii, au fost expuși direct valului de aer radioactiv.
În România, în mod neoficial, s-a transmis ca ceremoniile de 1 Mai să fie ceva mai reduse ca amploare și ca durată. „De la „Semănătoarea” participau 400 de muncitori, aveam una dintre cele mai mari peluze. S-a dat ordin să fim mai puțini, să nu mai intre așa multe care alegorice, timpul de defilare să fie mai scurt”, povestea după mulți ani un fost maistru al uzinei de mașini agricole bucureștene.
Cu toate acestea, nu au fost anulate ceremoniile în zonele în care măsurătorile arătau o creştere alarmantă a radioctivităţii în aer, cum erau judeţele Iaşi, Suceava, Mureş, Cluj şi Bucureştiul.
PASTILA DE IOD, CEA MAI DURABILĂ AMINTIRE A CERNOBÎLULUI
Oamenilor li se recomanda să folosească apa din rețeaua urbană, din puțurile de mare adâncime sau apă minerală îmbuteliată, să spele bine legumele și fructele, iar pe copii să nu-i lase sau sa-i țină cât mai puțin în aer liber.
În ziua de 2 mai s-a decis distribuirea pastilelor de iodură de potasiu pentru populația până la 18 ani. Soluția a fost aleasă pentru că era singurul tratament paliativ ce putea fi oferit imediat pentru aproximativ 5,5 milioane de copii, cât număra populația școlară a României la momentul respectiv.
„Distribuirea a început tardiv, pe 3 și 4 mai (în condițiile în care ar trebui administrate în primele ore de la apariția pericolului radioactiv – N.A)”, aprecia, la mai bine de două decenii de la accident, profesorul Eusebie Zbranca, care în 1986 era șeful Clinicii de Endocrinologie din Iași, regiunea cel mai puternic afectată de accidentul de la Cernobîl.
sursă: ,,România Liberă”, sâmbătă, 3 mai 1986″ (sursă Digiteca Arcanum)
Evenimentul a rămas fixat în memoria colectivă a milioane de copii și adolescenți din 1986, dând naștere și unei mitologii a “pastilei cu iod”.
FOLCLORUL NUCLEAR. SUNT BUNE MURĂTURILE DUPĂ IRADIERE?
Pe 5 mai, Comisia de partid şi de stat pentru supravegherea şi controlul calității mediului înconjurător anunță că, datorită vântului favorabil, radioactivitatea a continuat să scadă. Presă a continuat să ofere buletine despre calitatea mediului și evoluția radioactivității până la jumătate lunii mai, apoi frecvența acestora s-a redus.
În rândul populației domnea însă o stare de neliniște, alimentată și de informațiile contradictorii pe care le oferea presa oficială față de ceea ce transmitea „Radio Europa Liberă”. Chiar dacă ambele acționau în paradigma Războiului Rece, exagerând unele aspecte, în bine sau în rău, după căderea blocului comunist s-a dovedit că raportările presei occidentale au fost mult mai realiste. Atunci însă, în zilele imediat următoare accidentului, oamenii nu știau pe cine să creadă și, evident, s-au născut exagerările, mistificările și legendele nucleare.
„Am măsurat zeci de borcane de magiun, dulceață etc. De la cei mari ai vremii (cuvântul de ordine era „urgent: asta vine de la gospodăria de partid a CC”!), lumea a dat năvală să bea apă minerală românească. Mai apoi, au dat toți năvală și veneau sărmanii oameni speriați cu bidoanele să ia apă de la apa curată de la puțurile adânci de la Măgurele”, relatat după multi ani Gheorghe Pascovici, director tehnic Institutl Măgurele.
Printre exagerările provocate de necunoștință a fost înghițirea în exces a „pastilelor” de iod, fără niciun efect pozitiv. La unele mari întreprinderi, precum „Semănătoarea”, oamenilor li s-a spus să poarte măștile de gaze din setul de protecție civilă pe care-l avea aproape orice angajat din uzine, fabrici și combinate, ba chiar s-au adus rezerve.
„APĂRĂ DUCKADAM! AM CÂȘTIGAT Cupa Campionilor Europeni!”
În ciuda gravității accidentului de la Cernobîl, mașinăria propagandei comuniste mergea din inerție în direcția minimalizării consecințelor. Printr-o ironie neașteptată a sorții, două succese sportive uriașe, câștigarea Cupei UEFA de către Dinamo Kiev, pe 2 mai și apoi victoria dramatică a Stelei București în finala Cupei Campionilor Europeni, pe 7 mai, au ajutat presa din URSS și România să mai distragă atenția de la catastrofa nucleară. Propagandei lui Ceaușescu victoria i-a picat și mai bine, pentru că pe 8 mai se serbau cu mare fast 65 de ani de la formarea Partidului Comunist Român.
Câteva zile mai târziu Nicolae Ceaușescu a primit echipa Steaua și staff-ul tehnic, acordându-le Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. Evident, victoria a fost dedicată aniversării Partidului, iar pe fondul euforiei naționale, relatările despre Cernobîl devin tot mai sporadice.
Pe 16 mai 1986, Nicolae Ceaușescu se întâlnește cu Mihail Gorbaciov la Moscova, dar în comunicările oficiale nu apare niciun cuvânt despre accidentul care avusese loc cu mai puțin de o lună în urmă. De altfel, în ciuda mult clamatei transparențe – glasnost, Gorbaciov avea să se adreseze popoarelor sovietice despre tragedia de la Cernobîl abia pe 18 mai.
A ÎNCEPUT CU “GLASNOST” Și “PERESTROIKA’, S-A TERMINAT CU “WIND OF CHANGE”
Dincolo de efectele dramatice asupra a sute de mii de oameni, accidentul de la centrala din Ucraina a jucat un rol important în procesul de prăbușire a întregului bloc comunist, efectul detonator pornind chiar de la Moscova. Economia sovietică era vlăguită de cheltuielile uriașe pentru remedierea consecințelor, estimate de Gorbaciov la 18 miliarde de ruble, aproximativ 12,5 miliarde de dolari.
În plus, valul uriaș de antipatie al populației față de elitele comuniste atrofiate a dat un avânt neașteptat reformelor propuse de Gorbaciov, dar la fel ca in cazul centralei, uriașa energie socială degajată a scăpat de sub controlul inițiatorilor. Regimului sovietic care avea să se prăbușească peste doar câțiva ani, după ce liderul său asistase la prăbușirea întregii Cortine de Fier.
Bibliografie selectivă:
colecțiile publicațiilor „Scînteia”, “România Liberă” și “Scânteia Tineretului” (surse: Digiteca Arcanum și Biblioteca Deva)
Stenograma Comitetului Executiv al Partidului Comunist Român, 1 mai 1986
Iurchak, Alexei , „Everything Was Forever, Until It Was No More – The Last Soviet Generation”, 2005, Princeton, Princeton University Press
Plokhy, Serhii, “Cernobil. Istoria unei catastrofe nucleare”, 2019, Bcurești, ed.Trei
Ciurea, Vlad, „Cernobyl, un dezastru gestionat prin manipulare”, 2014
