Editorial Cornel Dinu. Belgia – România doar 2-0 la EURO 2024. „Dracii roșii” ne-au mâncat „Generația de suflet”

Tot ce s-a comentat despre meciurile din grupa noastră la EURO 2024 s-a risipit ca un castel de nisip spulberat de valurile belgiene. România toată a trecut de la magia acelui extraordinar 3-0 cu Ucraina la realitatea acestui 0-2 cu Belgia. Echipă dintr-o clasă mai mare decât noi. Facultate contra școală primară.

Editorial Cornel Dinu. Belgia – România doar 2-0 la EURO 2024. „Dracii roșii” ne-au mâncat „Generația de suflet”

O să încep cu o bârfă premergătoare meciului. Conform năravului mioritic, s-a iscat o polemică de care, zic eu, chiar nu era nevoie. Cum că președintele UEFA, slovenul (nu slovacul!) Aleksander Ceferin, l-ar fi desemnat la meciul ăsta cu Belgia pe arbitrul polonez Szymon Marciniak (părerea mea, în primii 3 arbitri din lume) ca o… răzbunare, chipurile, la adresa inexpresivului președinte FRF Răzvan Burleanu, care ar fi tras niscavai sforișoare prin care să-i atace poziția conducătoare.

…Pentru că polonezii nu s-ar prăpădi de dragul nostru, deși ar trebui să ne fie recunoscători istoric, dacă nu îndatorați, măcar pentru le-am primit și salvat tezaurul – și l-am dat înapoi, nu ca rușii, sovietic sau post-URSS cu al nostru – și i-am primi cu zecile de mii când s-au refugiat din calea panzerelor hitleriste invadatoare, în octombrie 1939.

Arbitrajul a părut impecabil, dar, părerea mea, l-aș întreba pe pan Marciniak de ce n-a văzut hențul din minutul 65 din careul belgian, era încă 1-0, VAR-ul s-a înecat în var nestins, tăcere totală… lumea vorbește și de un fault al lui De Bruyne la golul doi, dar eu, ca stoper cu ceva meciuri la activ, spun că n-a fost.

În rest „ploeacul” a fluierat corect, echidistant, echilibrat, fără să influențeze în niciun fel inegalitatea evidentă de forțe din teren la turnirul Belgiei contra echipei noastre naționale. Paranteză: ce dezamăgire Polonia, prima eliminată de la EURO 2024…

Editorial Cornel Dinu. Majoritatea covârșitoare a mingilor din duelurile directe au „sărit” la ei, ne-au luat pe piept ca pe niște pui de Crevedia

Belgia a dominat prima repriză: 69%-31% posesie, 304-140 pase (270-112 reușite), 37-13 atacuri, 4-1 ocazii de gol (din care la două Florin Niță a fost îngerul păzitor al naționalei noastre), 4-2 șuturi pe poartă, 7-4 cornere.

„Dracii roșii” ne-u pus la proțap surprinzător de repede, gol Tielemans în minutul 2 (dacă vreți, secunda 74), șut printr-o pădure de picioare la o minge pusă pe tavă de „rugbystul” Lukaku, după ce Bancu a pierdut nepermis o minge relativ simplă la 25 de metri de poarta noastră.

Apoi au controlat copios construcția, agresivi, sportiv, pentru a găsi breșele în veritabila „Linie Maginot” a României, la fel de penetrabilă precum originala linie de cazemate franceze care n-a putut face față invaziei germane din Al Doilea Război Mondial.

Editorial Cornel Dinu. Hai să ne cunoaștem lungul…șutului: unde joacă „ai lor” și unde joacă, dacă joacă, „ai noștri”

La ce jucători are Belgia, antrenorul italo-german Domenico Tedesco (Duminică Neamțu în traducere foarte liberă) pare… depășit de personalitatea starurilor pe care le poate trimite în teren, că de antrenat se antrenează ele pe la Manchester City, Arsenal, AS Roma, Atletico Madrid, Atalanta, Everton, Aston Villa, Wolfsburg… despre ce vorbim noi aici? Păi inspirația lor pe trene este peste orice tactică și „indicății prețioase” ale selecționerului.

Noi am venit cu forța grupului de pe băncile de rezerve de la Atletico Madrid, Tottenham, Deportivo Alaves sau din teren de pe la Pisa, Empoli, Parma, Bari, Gaziantep, Konyaspor, Damac, Al-Okhdood sau Muaither… Știu, sufletul, unitatea, ambiția, dar diferența strict fotbalistică este uriașă.

Majoritatea covârșitoare a mingilor din duelurile directe au „sărit” la ei, ne-au luat pe piept ca pe niște pui de Crevedia, n-ai că să le faci la ce forță și tehnică au alde Lukaku, Doku, Tielemans, Vertonghen și ceilalți „draci”. Roșii, dar tot draci pentru noi. Vorba aia strămoșească: ne-a luat dracu’!

Am avut și noi două ocazii, „capetele” lui Drăgușin (scos de deasupra transversalei de portarul Casteels) și Burcă (transformare la rugby, mult peste poartă), prea puțin ca să avem pretenția la un gol de la egal la egal deloc amical.

Editorial Cornel Dinu. Ne-au dat cu statistica-n cap, opriți entuziasmul inconștient post-Ucraina!

Repriza a doua a avut scenariul ușor schimbat. Ai noștri (oricum, și la victorie, și la înfrângere sunt ai noștri, asta avem, asta iubim…)  mai mult la joc în terenul advers și am ajuns astfel să ne cățărăm pe posesia belgiană, 58%-42% pentru România, care a dus la un total de „doar” 55%-45% pentru ei la final de meci. Per total, la ocazii, a fost 11-3 (pe reprize, 4-1 plus 7-2), clar, opriți entuziasmul inconștient post-Ucraina, deși, poate, de înțeles după atâția ani în care chiar n-am contat.

Pot spune, fără nicio îndoială, că s-a probat zicala „Clasa triumfă handicapul”, ca la turf, la cursele de cai. În special în zona centrală a apărării moastre, unde Drăgușin și Burcă, admirabili în efort și dedicare, nu-s încă omogeni și capabili să-și marcheze „la sânge”, să nu miște, adversarii de nivel superior. Ca și în a-și „pasa” marcajul la timp, adică de a prelua de la unul la altul pericolul advers, de a se dubla eficient.

Chiar și evoluând sub vijelia din prima repriză, că nu aș spune chiar „la relanti”, belgienii și-au creat, totuși, 7 situații propice de a marca. La golul doi, al lui De Bruyne, pasa decisivă a fost o deviere ușoară a lui coșmarului Lukaku din… degajarea de 70 de metri a propriului portar. Inadmisibil nu la acest nivel, dar nici în primele două divizii naționale din țările de la mediu în sus.

Editorial Cornel Dinu. Dacă Man egala, belgienilor le intra morcovul sau ne mai dădeau vreo două, trei goluri?

După ce ne-a mângâiat cu un ofsaid milimetric, dar sesizat de VAR la un gol anulat lui Lulaku în minutul 64, providența ne-a întors spatele, în minutul 68, când Man a scăpat de marcaj, a pătruns pe banda dreaptă și a transformat golul iminent în șut în Casteels, cu toată poarta în față. Un fel de „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă mingea în plasă”. Se făcea 1-1 și belgienii ar fi jucat incomodați de morcovii din… de morcovi, punct.

Era firesc să fim luați în furci de „dracii roșii”, diferența de valoare, de forță este mare, oricât suflet ar pune în joc „generația de suflet”. Lăsând la o parte ce se petrece acum în lume, capitala Uniunii Europene simțindu-se foarte bine la Bruxelles.

Iar în încheiere, înainte de urcușul greu care va fi pe „muntele” fizic Slovacia, căutați,, iubiți tricolori, cărările-serpentine, ocolitoare, dar care vă duc tot în vârf, nu urcușul pieptiș bazat pr „Hei-rup!”. Că n-aveți forță de „Hei-rup!”.

Please follow and like us: