Un soldat rus voluntar care a petrecut un an în război, în Ucraina, a vorbit cu postul independent de știri iStories despre experiențele sale, sub protecția anonimatului. El a povestit de ce s-a înrolat în armată, cu ce fel de pedepse se confruntă soldații neascultători pe linia frontului, cum și-a pierdut prietenii din cauza focului deschis de alți soldați ruși și cum este viața pentru el, după război. Meduza publică interviul în ediția sa de limbă engleză.
„M-am oferit voluntar în august 2022 și am semnat un contract pe termen scurt, patru luni. În cele din urmă, am slujit aproape un an: 11 luni, dintre care șapte le-am petrecut în poziții de luptă, unde inamicul este aproape și sunt bombardamente constante”, își începe povestea fostul combatant.
El explică apoi de ce a ales să plece voluntar: „Nu m-am dus la război din niciun motiv ideologic. Mi-am dorit doar să văd acțiuni militare, de când eram copil. Am crescut cu cărți grozave despre forțele speciale și război și am vrut să experimentez asta direct. Așa că, dacă acum cineva se laudă cu propriile isprăvi, aș putea spune: Ascultă frate, de ce îmi spui mie? Le-am văzut și eu pe toate!”
Fostul soldat vorbește apoi despre faptul că el se consideră un liberal, dar totuși a plecat să lupte contra ucrainenilor. „Știam că acest război a început pentru că un tip cu botox se simțea ca un împărat. S-ar putea să vă întrebați cum mă pot numi liberal și totuși să merg la război, cum se potrivește cu părerile mele. Dar 99 la sută dintre oamenii cu care am fost erau voluntari și l-au numit cu ușurință pe Putin un nenorocit. Sentimentele patriotice orbești sunt doar undeva în spate. Pe linia frontului, ele rezistă doar până când lovește primul obuz. Cei care au petrecut luni pe front și-au urat unii altora să aibă norocul de a ieși de acolo și de a nu se mai întoarce niciodată”.
Soldatul spune că s-a instruit din cărți și de pe internet atât de bine, că i-a surprins pe comandanții săi: „Într-o zi, comandantul m-a întrebat: spui că nu ai mai fost în armată, deci, de unde știi despre explozibili? Ei bine, poți citi despre asta într-o carte și acum există internetul. Principalele lucruri despre diferite tipuri de arme le-am aflat de la canalul de YouTube ucrainean Azov. Explică totul foarte bine și au avut materiale didactice. Nu există așa ceva pe YouTube rusesc”.
Pe 2 septembrie 2022, militarul și unitatea lui au trecut granița în Ucraina și au ajuns lângă Herson. Nu aveau nici saci de dormit, el și camarazii, și comandantul i-a certat pentru că nu și-au adus de acasă. Apoi, au primit haine pentru iarnă: „Erau aproape de mărimea 60 [XXL], iar doi dintre noi puteam intra cu ușurință într-una. Cinci dintre noi am petrecut prima noapte înghesuiți împreună pe aceste jachete, în frig. Am văzut totul cu ochii mei și am fost îngrozit. Nu pot să înțeleg cum aceasta poate fi a doua cea mai mare armată din lume. Deci, cum arată atunci a treia cea mai mare armată din lume? Folosesc arcuri și sulițe și aruncă cu pietre unul în celălalt în timp ce aleargă în pantaloni de trening?”.
În continuare, în poveste apar și primele victime ale războiului pe care le-a văzut: „Prima moarte pe care am văzut-o a fost cea a bunului meu prieten, care a sosit cu mine, și a fost ucis de ai noștri. Unitatea noastră a fost împărțită în jumătate și o parte a luat cu asalt un bastion ucrainean. Păreau că l-au capturat, dar au luat o bătaie foarte urâtă: doi oameni au murit, iar restul s-au întors fie răniți, fie îngroziți. Se întorceau, era dimineața devreme, încă întuneric, iar prietenul meu alerga spre noi peste câmp, strigând: „Chebarkul! Chebarkul!” [pentru a indica apartenența lui la unitate], iar tipul de gardă a intrat în panică și l-a împușcat. A murit din cauza unor răni stupide: una în coapsă și alta în vezică”.
Fostul luptător din prima linie a povestit despre alte morți stupide ale camarazilor lui, unii dintre ei uciși în bombardamentele ucrainene pentru că își săpaseră tranșee prea mari, au fost apoi reperați ușor și atacați. „Genul ăsta de lucruri reprezintă majoritatea pierderilor, doar prostia”.
Soldatul mai povestește că nu a fost lăsat să plece de pe front după ce i s-a terminat contractul de 4 luni și abia 7 luni mai târziu a primit primul concediu. După o vreme acasă, în care spune că ajunsese să bea enorm, a decis să plece din Rusia. Cu ajutorul unei fundații a reușit asta, dar ororile trăite pe front îl urmăresc și acum.
Recunoaște că nu s-ar mai duce la război, nu doar pentru că a văzut atât de multe lucruri oribile, ci și pentru că a înțeles că războiul acesta e greșit.
