Tina Barbu, născută la 6 decembrie 1885 în comuna Mârşa din județul Ilfov, a fost una dintre cele mai strălucite personalități ale teatrului românesc la începutul secolului al XX-lea.
S-a născut într-o familie de țărani săraci, dar a insistat să devină mare
Deși s-a născut într-o familie de țărani săraci, pasiunea ei pentru arta dramatică și talentul incontestabil au propulsat-o în lumina reflectoarelor direct.
La vârsta de 16 ani, Tina Barbu a sosit în București, unde și-a început cariera ca ucenică la o croitorie. Totuși, destinul avea să-i ofere oportunități neprețuite în lumea teatrului, așa cum era și firesc pentru o tânără așa de talentată ca ea.
Politicianul liberal Vasile Morțun a fost impresionat de talentul ei și a îndemnat-o să urmeze Conservatorul. Astfel, în vara anului 1906, Tina a fost admisă la Conservator, unde a studiat sub îndrumarea unor mari nume ale scenei românești, precum Aristizzea Romanescu și Petre Liciu, printre mulți alții.
Debutul său pe scena Teatrului Național în 1908 în rolul unei amante din piesa Rivala, de Henry Kistemaeckers, a fost remarcabil și a captivat publicul din acea epocă, ceea ce i-a pavat calea spre viitoarele reușite din carieră.
Dar succesul său a venit cu un preț, deoarece Tina Barbu ajunsese să fie cunoscută pentru sensibilitatea ei exagerată și pentru incapacitatea de a rezista presiunii și stresului pregătirii și interpretării rolurilor.
Dramaturgul Alexandru Davila, care a fost director general al teatrelor și membru al comisiei de examinare, a fost impresionat de talentul ei și a acordat cele mai înalte note interpretării sale.
Cu toate acestea, emoțiile și anxietatea constantă au dus la momente dificile în cariera ei, iar de mai multe ori a încercat să se retragă din lumea teatrului.
Tina Barbu – imagine de arhivă
Tina Barbu a fost descrisă ca fiind o actriță care nu doar interpreta rolurile, ci le trăia cu intensitate. Cu fiecare apariție pe scenă, obișnuia să ofere publicului o prestație memorabilă, în care fiecare emoție părea autentică și profundă.
Cu toate acestea, în ciuda succesului său pe scenă, cariera ei a fost marcată de încercări și dificultăți. A renunțat temporar la actorie, justificându-și decizia prin obligațiile pe care le are o femeie căsătorită.
Chiar și așa, dragostea ei pentru teatru nu a dispărut niciodată complet, iar în timpul Primului Război Mondial obișnuia să fie observată plimbându-se în tihnă cu o carte în mână, în ciuda faptului că se retrăsese din viața scenică.
Tina Barbu – imagine de arhivă
Comuniștii au deportat-o, deși era grav bolnavă
Tragicul sfârșit al lui Tina Barbu a fost umbrit de suferință și nedreptate. În 1949, a fost ridicată de acasă și deportată de către autoritățile comuniste, în ciuda stării precare de sănătate. Lipsită de îngrijire medicală adecvată, a intrat în comă diabetică și a murit la vârsta de doar 62 de ani.
Moștenirea artistică și umană a omului și actriței Tina Barbu rămâne vie în memoria celor care au avut privilegiul să o vadă pe scenă, ca mai apoi, să le povestească urmașilor despre ceea ce au experimentat. Chiar și după atât de mulți ani, talentul ei în ceea ce privește arta dramatică continuă să inspire generații întregi de actori.
