Alegeri Spania: cum a reușit stânga să blocheze drumul extremei drepte spre guvernare și ce urmează pentru țara aflată în impas politic

Sondajele de dinaintea legislativelor spaniole de duminică sugerau până acum mai puțin de 24 de ore o victorie a conservatorilor și o potențială alianță care ar fi adus la guvernare primul partid naționalist de dreapta dură, de la moartea dictatorului fascist Francisco Franco, în 1975, și până în prezent. Rezultatele au dat peste cap predicțiile, scriu ABC.es, Financial Times și revista Time.

Spania se confruntă în prezent cu perspectiva unui blocaj politic, după ce nici blocul dreptei, nici cel al stângii nu au reușit să obțină o majoritate clară în parlament, în urma alegerilor legislative anticipate de duminică.

Blocajul va genera cel mai probabil săptămâni sau chiar luni de negocieri politice complicate pentru eventuala formare a unui guvern, ce s-ar putea sfârși mai degrabă cu declanșarea unui nou scrutin, așa cum s-a întâmplat de altfel în 2019 și în timpul crizei din 2015-2016.

Nu ar fi trebuit să fie așa. Sondajele preelectorale și cele organizate până în ziua votului, și date publicității după închiderea urnelor, ofereau Partidului Popular conservator (PP) condus de Alberto Núñez Feijóo șansa destul de mare de a forma un guvern, cu ajutorul partidului Vox, de extremă dreaptă.

PP a reușit într-adevăr să câștige alegerile, adunând 136 de mandate parlamentare, cu 47 mai multe decât în 2019, dar are șanse infime de a forma guvernul, chiar și într-o eventuală coaliție cu Vox, care a obținut 33 de mandate – cu 19 mai puține decât la ultimul scrutin, o veste proastă pentru extremiști.

O majoritate are nevoie de 176 de mandate.

Cum sunt alocate mandatele în noul parlament

În schimb, sfidând sondajele și predicțiile multor analiști, socialiștii premierului Pedro Sanchez (PSOE) au reușit o revenire spectaculoasă în ultimele săptămâni de campanie, adunând 122 de mandate – cu două mai multe decât la scrutinul precedent.

Nici PSOE, alături de aliații din stânga radicală Sumar, care au adunat 31 de mandate, nu au obținut majoritatea. Dar după un mandat la guvernare, stânga se poate felicita pentru un rezultat mai bun decât cel sperat – și chiar a făcut-o.

Nu a fost simplu. Socialiștii au făcut o campanie puternică agitând spectrul sosirii extremiștilor de dreapta la guvernare, o campanie care a ajuns la firul ierbii, unde alegătorii stângii s-au mobilizat, prin mesaje, pentru a veni la vot cu scopul de a-i ține pe „fasciști” departe de guvern.

Negocieri complicate și perspectiva unui nou scrutin

Luni, conservatorii și-au amplificat solicitările către Sanchez, care a fost îndemnat să îi permită lui Feijóo să formeze un guvern minoritar – o cerere pe care premierul nu pare să aibă de gând să o îndeplinească.

„Obiectivul fundamental este acela de a forma un guvern care să ofere stabilitate”, a declarat Borja Semper, purtătorul de cuvânt al lui Feijóo.

„Dacă nu, alternativa este că pierzătorul (Sanchez) va încerca să formeze guvernul, ceva fără precedent în istoria democrației spaniole”, a adăugat oficialul conservator.

Câștigător al alegerilor, Feijóo are într-adevăr dreptul de a încerca să formeze un guvern, dar analiștii spanioli sunt sceptici în privința șanselor sale. Și asta pentru că partidele regionale pe care ar trebui să se bazeze nu vor să susțină o coaliție din care face parte Vox, partidul extremist, adept al centralizării politice și al interzicerii partidelor separatiste.

Teoretic, Sanchez are o șansă mică de a construi o majoritate, iar el și aliații săi și-au manifestat această intenție duminică seară și luni.

În tentativa de a impune un guvern minoritar de stânga, socialiștii ar avea însă nevoie de ajutorul partidului separatist catalan Junts. Dar separatiștii au subliniat luni că condiția pentru un eventual sprijin vizează organizarea unui referendum pentru independența Cataloniei, un cost pe care Sanchez nu intenționează să îl plătească.

„Un referendum obligatoriu” – acesta este prețul pe care fosta președintă a parlamentului catalan, Laura Borrás, l-a stabilit pentru ca Junts să susțină o învestitură a lui Sánchez, scrie ABC.es.

Negocierile pentru formarea guvernelor vor începe după ce noul parlament se va reuni la 17 august. Regele Felipe al VI-lea îl va invita pe liderul PP să facă prima încercare la formarea guvernului.

Într-o situație similară în 2015, liderul PP, Mariano Rajoy, a refuzat invitația regelui, spunând că nu a putut construi sprijinul necesar.

Dacă Feijoo refuză, regele s-ar putea adresa premierului Pedro Sánchez, cu aceeași solicitare.

Legea nu stabilește un termen limită pentru acest proces, dar dacă niciun candidat nu asigură o majoritate în termen de două luni de la primul vot pentru desemnarea premierului, trebuie organizate noi alegeri.

Este un scenariu pe care mulți analiști îl iau în calcul. Spaniolii vor fi astfel nevoiți să meargă din nou la urne pentru al șaselea scrutin legislativ din ultimii opt ani.

Campania negativă a conservatorilor

Analiștii au încercat să explice de ce anume nu au reușit partidele de dreapta să ajungă la o majoritate necesară pentru formarea guvernului. Iar una dintre explicații vizează discursul negativ al popularilor.

Feijóo a axat campania PP pe un atac constant la adresa lui Sanchez. Conservatorii l-au criticat pe premier pentru alianțele politice cu partidele pro-independență din Catalonia și Țara Bascilor.

Astfel de atacuri alimentate de naționalism au fost necesare, deoarece rezultatele economice ale lui Sanchez nu au fost rele, spun analiștii.

Spania are o creștere economică rezonabilă și o inflație mai mică decât cea a altor state UE, deși are în continuare probleme cu șomajul ridicat.

Analiștii au sugerat însă că PP a eșuat pentru că Feijóo a avut o campanie prea negativă la adresa „Sanchismului” și nu a oferit o viziune pozitivă pentru Spania, scrie Financial Times.

Strategia reușită a stângii

Între timp, socialiștii și alte partide de stânga au încercat să își mobilizeze alegătorii insistând pe pericolul intrării Vox la guvernare. Și au reușit.

Când a apărut duminică seara la Madrid în fața susținătorilor săi, șeful guvernului a fost întâmpinat cu „No pasarán!” („Pe aici nu se trece!”), celebrul slogan antifascist din timpul Războiului Civil . O dovadă că spectrul unei reveniri a extremei drepte, la 46 de ani de la sfârșitul dictaturii, rămâne eficient.

Vox promisese să anuleze reformele sociale impuse de guvernul de stânga, amenințând astfel cu limitarea dreptului la avort și a drepturilor comunității LGBT, printre altele. Discursul dur împotriva migrației, negarea existenței schimbărilor climatice și a existenței violenței de gen i-au îngrijorat de asemenea pe alegătorii stângii.

Feijóo a încercat să distanțeze PP de Vox în timpul campaniei, dar fără un succes deosebit. Alianțele dintre cele două partide la nivel regional și local nu au ajutat.

„PP a fost victima așteptărilor sale, iar socialiștii au reușit să capitalizeze teama (alegătorilor) față de Vox. Devansarea alegerilor s-a dovedit a fi decizia corectă pentru Pedro Sánchez”, a declarat pentru revista Time Manuel Mostaza, director de politici publice la firma spaniolă de consultanță Atrevia.

Cât despre Vox, partidul extremist și-a explicat rezultatul slab acuzând sondajele care ar fi „manipulat” alegătorii, generând o încredere nejustificată într-un rezultat bun al dreptei.

Liderul partidului, Santiago Abascal, a atacat chiar PP, spunând că acesta a demotivat alegătorii prin faptul că s-a comportat ca și cum victoria ar fi fost asigurată.

„Unii vindeau pielea ursului înainte de a merge la vânătoare și asta are o consecință clară în ceea ce privește demobilizarea”, a spus Abascal.

„În realitate”, a spus istoricul Benoît Pellistrandi pentru cotidianul stângii franceze Liberation, „Vox a fost cel care a făcut ca PP să piardă, iar Pedro Sánchez a făcut foarte bine că a făcut din el principalul argument al campaniei sale”.