Premierul Libanului a avansat primele idei pentru a deschide negocierile către soluția celor două state în conflictul dintre Gaza și Israel, scrie publicația americană Foreign Policy. Însă nicio putere occidentală nu s-a pronunțat ferm pentru o încetare a focului în Orientul Apropiat, după o lună de la izbucnirea războiului.
Premierul Libanului, Najib Mikati, are un plan de pace pentru Gaza și Israel care presupune trei etape:
Prima ar fi o oprire a ostilităților timp de cinci zile, perioadă în care Hamas ar elibera o parte din ostaticii israelieni, iar Israelul ar deschide frontiera pentru mai mult ajutor umanitar.
Dacă această pace provizorie ar trece testul timpului, atunci ar începe negocierile pentru eliberarea celorlalți ostatici în schimbul prizonierilor palestinieni deținuți de Israel.
În paralel, la un summit internațional, s-ar începe lucrările pentru a implementa soluția celor două state.
Propunerea făcută de Mikati ar face ca violențele cele mai grave din ultimele decenii să se transforme în cel mai serios efort de pace de la Acordurile de la Oslo, din 1993, scrie jurnalistul canadian de investigații Justin Ling, în publicația de geopolitică Foreign Policy. Este cel mai bun plan care a fost avansat până acum, însă nu va putea deveni realitate fără să primească sprijin occidental, adaugă acesta.
Najib Mikati. Foto: Hepta
Asul din mânecă în Orientul Apropiat
Mikati are o poziție unică în lumea arabă. Recent, s-a întâlnit cu ambasadorul Iranului la Beirut, subliniind capacitatea sa de a fi un interlocutor al Teheranului. Câteva zile mai târziu, s-a văzut și cu președintele Egiptului, al-Sisi, care a devenit garantul transporturilor umanitare către Fâșia Gaza. În aceeași perioadă, Mikati a avut o întrevedere și cu emirul Qatarului, țara care a găzduit conducerea politică a Hamas în ultimii ani. O bună cooperare cu acești lideri este esențială – și realizabilă, mai scrie FP.
Libanul e direct interesat ca războiul dintre Hamas și Israel să nu devină unul regional, în care să se implice Hezbollah – gruparea armată de 100.000 de luptători operează independent de guvernul de la Beirut. Dar și Iranul, și Qatarul își doresc același lucru. Primul, pentru că se confruntă deja cu tulburări interne, iar al doilea, pentru că vrea să-și păstreze statutul de lider regional.
<strong>„Dacă vom avea o pace internațională și cuprinzătoare, sunt sigur că Hezbollah și Hamas vor depune armele”, s-a arătat optimist, într-un interviu pentru The Economist. Mikati a adăugat că și iranienii vor fi parte a acestui acord de pace cuprinzător. </strong>
Niciun sprijin din Vest
În ciuda relațiilor pe care le are – și a bunelor intenții -, planul lui Mikati a eșuat până acum. Nu a găsit niciun susținător în Occident. Acest lucru e obligatoriu, având în vedere că Libanul nu are relații diplomatice oficiale cu Israelul, mai ales după ce l-a acuzat de crime de război pentru moartea civililor din Gaza.
Mikati a încercat însă să stea de vorbă cu prietenii Israelului. S-a întâlnit cu secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, cu care a discutat despre necesitatea unei pauze în război pentru a permite ajutorului umanitar să ajungă în Gaza. Însă Washingtonul nu a susținut ideea unei încetări a focului. „Nu e o politică pe care o urmărim”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.
Dar Administrația Biden a încercat să detensioneze situația în zonă. Blinken a insistat că strămutarea forțată a oamenilor din Gaza nu este o opțiune. „Nicio reocupare a Fâșiei Gaza după ce se încheie conflictul. Nicio încercare de a bloca sau de asedia Gaza. Nicio reducere a teritoriului Fâșiei Gaza”, a declarat oficialul american după o întâlnire G7 în Japonia. În același timp, Administrația Biden a sprijinit acțiunea militară a Israelului și nu a susținut o încetare a focului.
Poziții ambigue față de conflict
Casa Albă a avut un succes de etapă pe frontul negocierilor: joi, a anunțat că Israelul e de acord cu „pauze umanitare” de patru ore pe zi pentru a le permite civililor să se evacueze în sudul Fâșiei Gaza.
O pace de patru ore pe zi nu poate fi suficientă, atât timp cât operațiunile armatei israeliene în Gaza amenință să facă distrugeri pe scară largă sau chiar să se transforme într-o ocupație mai agresivă, mai scrie Justin Ling. Ceea ce ar însemna prelungirea crizei umanitare în enclavă.
Prin urmare, e nevoie ca alți lideri occidentali să paveze o cale către pace în mod mai ambițios – și permanent. Însă propunerea lui Mikati este singura de pe masa negocierilor în acest moment, iar statele europene nu iau atitudini ferme.
Uniunea Europeană are poziții nu tocmai pragmatice în această privință. Franța se concentrează pe livrarea de ajutor internațional în Gaza și transmite mesaje ambigue cu privire la susținerea unui armistițiu. Marea Britanie a refuzat să adopte o poziție și se întreabă dacă o pauză umanitară este măcar posibilă. Iar Germania a început să sprijine doar o pauză umanitară modestă.
Norvegia, în calitate de mediator al Acordurilor de la Oslo, ar fi un mijlocitor firesc pentru propunerea libaneză. „Norvegia are datoria de a vorbi despre faptul că acțiunile militare împotriva Fâșiei Gaza au mers prea departe”, a scris săptămâna aceasta ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide, în Al Jazeera. Însă, cu excepția unor apeluri generale cu privire la ce trebuie să facă Israelul, Hamas și comunitatea internațională, Eide nu a oferit nicio foaie de parcurs și nici nu a menționat planul Libanului.
Și Canada ar fi o opțiune pentru a susține propunerea lui Mikati. Până acum, premierul Justin Trudeau a susținut doar o pauză umanitară, chiar dacă în țară sprijinul pentru o încetare a focului e în creștere. Și în propriul partid Trudeau se confruntă cu un val de critici din cauza atitudinii sale față de conflict.
Planul libanez are nevoie de ajustări
Propunerea Libanului are anumite limitări. De pildă, nu dă detalii ce s-ar întâmpla cu luptătorii Hamas dacă e pusă în aplicare încetarea focului. Mikati nu explică nici cum se va asigura că încetarea focului va fi menținută, având în vedere că gruparea Hamas are un istoric în ce privește încălcarea acestui tip de acorduri.
Dar chiar dacă planul Libanului nu e perfect, nu există nicio altă opțiune mai bună. Așa că marile puteri ar trebui să se coalizeze în jurul acestei idei și să o perfecționeze, mai scrie Foreign Policy. „În loc să se bazeze pe declarații și discursuri perfect măsurate, din capitalele europene sau în comunicatele G7, puterile mijlocii ale lumii trebuie să îl ajute pe Mikati să construiască un plan de pace”, concluzionează Justin Ling în Foreign Policy.
Foto: Hepta
