Andrei Vochin, concluzie după drama din Dinamo – Petrolul 1-1: “Amar, dar, mai ales, Amzar”

Putea să rămână 1-0. Așa cum fusese și cu Sibiul, și cu UTA. Acum, cu Petrolul, era însă mult mai important. Pentru că se juca în play-out, pentru că punctele erau întregi și pentru că adversarul întâlnit putea fi transformat în victima perfectă a unei rocade în clasament. Dar, în ultimul minut al prelungirilor, inevitabilul s-a produs, iar ”găzarii” au restabilit egalitatea. Trist pentru dinamoviști, dar adevărat în raport cu ceea ce s-a jucat pe parcursul meciului și, în special, în a doua repriză.

Observația lui Andrei Vochin după Dinamo – Petrolul 1-1: “Cum gestiona Dinamo finalul cu fanii în tribună?”

Și cu UTA, dar mai ales cu Sibiul în finalul sezonului regular, ”câinii” au suferit crunt pentru a obține toate punctele. Muncă de sisif, transpirație, combativitate. Un gol marcat repede în ambele meciuri și apoi multă, multă adrenalină. Așa cum părea să se scrie scenariul și aseară. Un singur lucru a lipsit: acea forță portantă incredibilă pe care suporterii conduși de PCH au pus-o mereu în spatele rezultatelor obținute de roș-albi.

Când Feșnic a fluierat finalul prima întebare pe care mi-am pus-o a fost asta: oare Dinamo ar fi rezistat altfel presiunii din final? Oare Petrolul ar fi avut liniștea să caute egalarea până la capăt? Sincer să fiu, chiar dacă e greu de demonstrat, parcă aș înclina să spun că acel 1-0 ar fi putut să fie conservat până la capăt, cu largul sprijin al tribunei. Acasă, Dinamo este o cu totul altă echipă decât în deplasare, iar această schimbare de comportament și această augmentare a curajului vin la pachet cu sprijinul fanilor.

18 din cele 29 de puncta obținute de Dinamo în sezonul regular au fost obținute pe teren propriu!

Așadar, asistăm din nou la un moment când, din cauza unor inconștienți deghizați în suporteri frenetici, suferă nu doar o echipă, ci o întreagă suflare. Din păcate, încă o data, dinamita a venit din interior. Pentru egoul unora dintre reprezentanții ”ultarseriei”, care au vrut să-și arate mușchii, are de pătimit un club, culmea, salvat în decursul ultimilor ani tocmai de o mare masa de fani plătitori. Pe principiul ”eu te fac, eu te omor”, cei ce au putut să ajungă să se bată pe teren în timpul unui meci de SuperLigă sunt cei care ar trebui să plătească factura la final.

Retragere deliberată sau forțată de adversar?

Dincolo de aspectul emoțional al meciului, a fost și cel tehnico-tactic. Dinamo a controlat jocul cu Petrolul în mare parte din prima repriză. A avut posesia (la un moment dat chiar spre 70%) și a reușit să puncteze la finalul unui atac rapid, când o eroare simplă de pasare a lui Ișfan a găsit defensiva Petrolului lăbărțată și dezorganizată. Numai că, în repriza secundă, pe fondul schimbărilor bune făcut de stafful petrolist, ”câinii” au fost împinși din ce în ce mai mult spre propriul careu, doar intervențiile miraculoase ale lui Golubovici sau imprecizia lui Hanca, Grozav, Huja sau Irobiso fâcând ca scorul să râmână 1-0 până în prelulngiri. Ceea ce au adus de pe bancă Diomande, Musi, Dumitriu, în principal, pentru Petrolul nu s-a comparat cu aportul lui Iglesias, Gregorio, Ie și, mai ales, Amzăr.

De ce a devenit Amzăr rezerva lui Bordușanu?

Ultimul mi se pare marele erou negativ al serii. Pentru ceea ce a făcut pe teren, dar, în egală măsură, și pentru declarația dată la final. Și una și alta mi-au dat explicații suficiente pentru a înțelege de ce Kopici prefer să joace pe post de fundaș stânga cu o imporvizație, Bordușanu, și să nu-l folosească pe Amzăr, de multe ori titularul postului la echipa națională de tineret.

Costin Amzăr face la vară 21 de ani. A fost întâmpinat cu simpatie de fotbalul românesc, care i-a apreciat spiritul și combativitatea. Cu aceste atuuri a intrat devreme în scenă, în debutul sesiunii 2021-2022. Mi-l amintesc și acum cu acel număr de autobuz pe spate, 75, mic și arțăgos, pe stânga, într-un meci cu Mioveniul. Dario Bonetii mi se pare că era antrenor. De atunci și până acum au trecut aproape 3 ani, iar maturizarea puștiului nu pare că se grăbește să ni se prezinte. Costin continuă să greșească mult în jocul fără minge, să se poziționeze ca un junior neinstruit și să se comporte ca un copil râzgâiat care bate din picior și urlă la toată lumea.

Aseară, Amzăr și-a ruinat echipa. Într-o fază statică a reușit să facă două erori majore într-o singură secundă. S-a poziționat eronat în cârca lui Musi, în loc să se așeze între el și poartă, iar apoi n-a avut nicio jenă să pună mâna pe el și să-l tragă de umeri, ca pe vremea când VAR-ul nu exista, iar Dinamo era acea echipă de dinainte de 89. Fără pic de responsabilitate.

Declarații ca de 1 Aprilie

Iar, ca seara dinamovistă să fie total nereușită, Costin a mai apărut și în fața camerelor la final. Mai întâi, ne-a declarat senin că Dinamo a controlat tot jocul până la faza din final. Asta în condițiile în care raportul intervențiilor salvatoare ale portarilor fusese 4-1  pentru Golubovici, iar cel al periculozității, indicele xG, arăta scorul Dinamo – Petrolul 0,71 – 1,71. Adică, prahovenii au fost de peste două ori mai periculoși ca adversarii. Arsene Wenger declara că în detectarea potențialului unui tânăr jucător, el punctează enorm auto evaluarea puștiului. ”Cu cât aprcierea lui despre jocul echipei și despre cel propriu sunt mai aproape de adevăr, cu atât șansa ca el să progreseze e mai mare”, spunea reputatul technician. O posibilă explicație pentru stagnarea lui Amzăr.

Mai mult decât atât, ca să-și salveze pielea, fundașul a început să vorbească despre arbitraj. Argumentând cu o minciună (”aveam brațele pe lângă corp”), corectată de reporter și admisă de fotbalist într-o altă formă hazlie, cumva impersonală (”mâinile erau pe el, dar nu l-am tras”), Amzăr a cerut să se arbitreze singur de acum încolo. Nostim.

Din păcate, Costin Amzăr minte și se minte. Continuând așa și în alte zile decât cele de 1 Aprilie, speranța aceea cu numărul 75, născută într-un meci cu Mioveniul, riscă să sfârșească doar ca un alt talent pierdut pe drumul între stadion și școală.