Andrei Vochin, sinteză perfectă a „măcelului” Farul – CFR Cluj 5-1: „Munteanu – Bîrligea, KO și abandon”

Farul – CFR n-a fost doar un meci extrem de important pentru locurile europene, ci și un duel la distanță pentru un loc de atacant la Campionatul European din Germania.

Andrei Vochin, analiză după Farul – CFR Cluj 5-1: „Munteanu – Bîrligea, KO și abandon”

Vineri a fost ziua lui  Bîrligea. La propriu. Atacantul Clujului a făcut 24 de ani. Sunt convins că și-a imaginat-o cu totul altfel. Avea în față nu doar un joc tare, contra campoianei en- titre (hai să nu uităm așa repede!), ci și una dintre ultimele ocazii pentru a se arăta la față. Pentru a semnaliza cât mai puternic selecționerului și publicului că el e acolo.

Se imagina probabil făcând un meci mare, marcând, proiectându-și echipa pe o orbită europeană. Poate că se vedea triumfând precum Cristiano Ronaldo, cu brațele depărtate și arâtând spre spate, acolo unde e scris numele. Sau, mai pe vechi, scoțând și el de sub tricou un maiou pe care să fie inscripționată celebra zicere a hâtrului Robert Niță: „Sunt bun, dar nu mă vede nimeni!”.

Din păcate pentru Daniel, n-a fost să fie. S-a zbătut la început, a apărut rar în joc, a contribuit puțin la rafinarea primei ocazii a CFR-ului, ratată de Muhar (min.19), după care a venit coșmarul în două acte:

1. În minutul 37 a primit ceva ce putea fi cel mai frumos și mai util cadou posibil, o pasă de la adversar, în speță Larie. Excelentă, minunată, nedată până aunci nici de Otele, nici de Avonou, nici de Deac. Un assist magistral care l-a lăsat singur cu Buzbuchi. Ceea ce trebuia să fie o simplă formalitate s-a arătat doar o enormă calamitate. Bîrligea n-a prins nici măcar cadrul porții, confirmându-și renumele de atacant anti-gol.

2. În minutul 44, a alergat împreună cu Mihai Popescu, s-a luptat cu el vreo 20 de metri, după care, efectiv, s-a oprit. Mental sau fizic? Aparent varianta secundă, ceva muscular probabil, dar nu pot fi atât de sigur. Cert este că, înainte de pauză, „nouarul” CFR-ului a abandonat definitiv lupta.

La Mulți Ani, Daniel! De ziua lui Luis

E clar. Nu a fost ziua lui. A fost însă, cu certitudine, ziua lui Luis. La figurat, evident.

Mult mai dinamic și mai bine valorificat de echipă, atacantul Farului și-a pus amprenta pe joc la mijlocul primei reprize. Ceea ce pentru Bîrligea înseamnă singur cu portarul, pentru Munteanu echivalează cu posibilitatea de a-și prinde fundașul într-un unu la unu. E suficient pentru a mișca imediat tabela.

Vai, ce a putut să-i facă săracului Boben! Asta după ce săptămâna trecută fundașul  ardelenilor a fost întors ca o clătită de alt produs Viitorul, Florinel Coman. Vai, cât ghinion să vii în România, să semnezi pe o căruță de bani și să te perpelească toți copiii mării.

Dar să revenim la analiza aspiranților la un post de Europene. Evident că, pentru un atacant e importantă întreaga evoluție a echipei. Vîrfurile trebuie totuși alimentate cu mingi. Dar, nu știu de ce, aseară am rămas cu impresia că dacă Bîrligea și Munteanu ar fi făcut schimb de tricouri, tot Luis ar fi ieșit în evidență.

Are ceva jucătorul lui Hagi care i-a atras atenția Fiorentinei chiar dacă juca în România. Ceva ce Daniel n-are și florentinii n-au reperat chiar dacă el a crescut în interiorul granițelor „Cizmei”. E adevărat, în Serie C. Iar acest lucru se poate exprima simplu, într-un cuvânt: CLASĂ.

Diferența între muncă și dans

Bîrligea muncește, vrea, aleargă, se bate. Munteanu consumă mai puțină energie (că poate d-asta nu a rămas la Florența), munca lui pare un dans, alergarea o levitație. Iar execuțiile o poezie. Multe dintre baloanele mângâiate de el ajung să se așeze respectuoase în fundul plaselor porților adverse. Așa cum s-a întâmplat și aseară.

România s-a calificat la acest Campionat European în principal datorită organizării defensive. Cu puține ocazii la poarta noastră și cu o eficiență ofensivă care a transformat în puncte multe meciuri aparent pierdute. Mă îndoiesc că la turneul final vom avea un indice xG mult mai mare. Probabil că nu ni se vor ivi prea multe situații în care să putem marca. Dar atunci când ni le vom crea important ar fi să facem ce a făcut Luis aseară, nu să le irosim ca Daniel. Asta ca să fim OK, nu KO.

Hai, că ați optimizat-o de tot!

Câteva cuvinte și despre meci și combatante. S-a terminat 5-1 în favoarea echipei care a terminat anul fiscal din nou pe plus în condițiile în care a câștigat  și campionatul. Au marcat jucători născuți în 2002 (Luis Munteanu și Grameni) și 2003 (Cojocaru). Toți formați în Academie.

La pierzători aceeași nemuritori Deac și Camora printre titulari. Și un deficit și mai mare decât acum vreun an și jumătate când se anunța ritos că se trece la planul de optimizare a costurilor. A rezultat un titlu pierdut sezonul trecut și o mare emoție în cel actual chiar și pentru locul european. Iar minusul din conturi a urcat de la 31 la vreo 35 de milioane. Minunat management, deopotrivă administrativ și sportiv! Apropo, când vine Dan Petrescu? Sau se optimizează și postul ăsta de antrenor principal?

11-5 a fost raportul ocaziilor în Farul – CFR