Armata obligatorie. Hari Bucur-Marcu: „Doar imbecilii nu ar putea înțelege”

I-am răspuns brutal, cum nu obișnuiesc să o fac, în general: Singura șansă ca să se treacă din nou la armata de conscripție este ca generalii din fruntea Armatei, politicienii de la ministrul Apărării în sus, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării și Președintele României să fie cu toții și fiecare în parte imbecili.

Pentru că doar imbecilii nu ar putea înțelege că nu există nicio justificare pentru armata de conscripție.

Nici măcar rușii lui Putin Vladimir Vladimirovici, care mor pe capete în Ucraina, nu sunt cu toții conscripți, deși sunt trimiși deliberat la moarte (expresia consacrată e „carne de tun”), pe frontul ucrainean. Și rușii ăia au apelat la mercenari, pentru agresiunea lor militară asupra Ucrainei. Nu numai cei din gruparea Wagner, ci și alți mercenari, din Asia Centrală, de exemplu.

Cum ziceam, nu există nicio justificare, nicio rațiune pentru armata de conscripție. Dar există nenumărate argumente împotriva acestei idei crețe. Cum ar fi:

– Armata de conscripție nu poate realiza o putere militară echivalentă cu cea dată de armata de profesie, indiferent de cât de mulți ar fi conscripții, comparativ cu profesioniștii. Adică, nici cinci divizii de conscripți nu pot face cât un batalion de profesioniști, pe câmpul de luptă ori în teatrul de război.

– Armata de conscripție a fost introdusă în zorii epocii industriale (începutul secolului al XIX-lea) și a contat foarte mult în trecerea tinerilor de la viața la sat, pe care îl părăseau pentru prima oară ca să meargă la oaste, la cea de oraș. Trecere care presupunea și completarea studiilor primare, precum și deprinderea unei meserii, ori măcar deprinderea de a urma o instrucțiune, un ordin, fără să mai fii monitorizat la fiecare gest de-al tău. Vorbim despre un mod de viață, despre un anumit nivel de educație și despre deprinderi necesare unui lucrător în industrie. Acum ne aflăm în plină epocă post-industrială. Nimeni nu mai merge la armată ca să învețe să citească și să scrie, ori ca să deprindă lucrul în colectiv, sub comandă unică. Forța de muncă ocupată în alte sectoare decât cel industrial și cel agricol trece de 75 la sută din total.

– Armata de conscripție este o imensă moară de tocat resurse umane, materiale, financiare și de altă natură, de care este privat sectorul economic (astăzi în mare parte neindustrial), fără să producă vreo putere militară care să conteze cu adevărat în ecuația raporturilor de putere, între state.

Și ar mai fi un argument strategic împotriva armatei de conscripție.

În orice democrație de tip occidental, datoria fiecărui cetățean față de apărarea patriei sale, unde el este membru al poporului suveran, nu înseamnă satisfacerea stagiului militar obligatoriu, ci contribuția fiecăruia, sub orice formă la îndemână, la apărarea patriei și la securitatea națională.

Forme ce includ plata taxelor și impozitelor, exercitarea controlului democratic asupra forțelor armate, direct și prin reprezentanții liber aleși în Parlament și Președintele României, maximizarea veghei asupra bunei funcționări a instituțiilor publice cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, dar și veghea la orice faptă individuală de slăbire a coeziunii naționale, în materia păcii și războiului. Pe lângă aceste forme individuale sunt și cele de înscriere voluntară în forțele armate, ori cele de contribuție prin alte forme directe dar non-letale, la apărarea patriei.

Ei bine, propaganda de război anti-democrație include și acest aspect stategic, de descurajare a tinerilor să își apere patria, ca datorie constituțională de membru al publicului suveran. Așa că, în linie cu această propagandă anti-democrație se situează și ideea că apărarea patriei ar presupune luarea cu arcanul la oaste a tinerilor, fie că vor, fie că nu vor.

O asemenea propagandă este întărită de autoritățile unui stat democratic, cum este și România, atunci când acestea nu comunică cu publicul național suveran pe teme de apărare și securitate națională, nu explică cum este cu obligația constituțională de apărare a patriei și nu sunt transparente în ceea ce privește procesul de legiferare în domeniul apărării, ori în cel de decizie strategică, privind apărarea națională.

Iar când autoritățile naționale, cum sunt și cele din România noastră, se dovedesc incapabile să convingă un număr rezonabil de tineri să vină voluntar în forțele armate active sau de rezervă, și ajung acele autorități fie să lanseze zvonuri despre trecerea la armata de conscripție, fie să deschidă chiar discuția despre o asemenea alternativă, atunci propaganda anti-democratică are un și mai mare succes.

Cum ziceam, doar imbecil să fii și să nu înțelegi aceste lucruri relativ simple, din funcția de putere pe care o ocupi într-un stat democratic, cum este și România”, a scris Hari Bucur-Marcu într-o postare pe Facebook.