Aurelia, abandonată în 1990, la 3 luni, într-o chiuvetă de la Spitalul Județean Ploiești, își caută mama biologică: „Nu ar exista bucurie mai mare”

Aurelia, abandonată în 1990, la 3 luni, într-o chiuvetă de la Spitalul Județean Ploiești, își caută mama biologică: „Nu ar exista bucurie mai mare”

Aurelia, abandonată într-o chiuvetă din Spitalul Județean Ploiești când avea doar 3 luni și adoptată de o infirmieră, își cauta mama biologică și frații, transmite Observatorul Prahovean. Povestea ei a fost publicată de „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, o asociație prin care copiii adoptați reușesc, de multe ori, să-și întâlnească părinții biologici.

„La vârsta de numai 3 luni, se pare că am fost găsită în Spitalul Județean Ploiești, dar nu oriunde, ci lăsată pe o chiuvetă, într-un cabinet de infirmiere. Infirmiera care m-a găsit, ulterior m-a și adoptat”, povestește Aurelia.

„Numele meu la naștere a fost Aurelia și sunt născută la data de 14 martie 1990. Știu despre mama mea biologică că se numea Manea Nela, născută în anul 1972”, explică ea.

Când m-a adus pe lume, avea o vârstă fragedă, era minoră, aproape 18 ani, iar numele ei, Nela, tind să cred că este derivat de la Petronela sau Ionela

Aurelia:

„Ceea ce mai știu este că aș mai avea alți frățiori, pe care tare mult mi-aș dori să îi cunosc. Am mai aflat că, ulterior, mama biologică, după ceva timp, a venit acasă la noi să mă vadă. Însă nu s-a mai întors niciodată”, adaugă Aurelia.

„Părinții mei adoptivi nu mai sunt printre noi, singurătatea este tare grea”

„Vă scriu acum tuturor cu inima strânsă, ca toți cei care ne căutăm familia, în speranța că voi avea și eu norocul multora din această comunitate. Eu am crescut singură și, dintotdeauna, mi-am dorit să mai am frați. Este atât de greu să fi singur în această lume, mai ales acum, când nici părinții adoptivi nu mai sunt printre noi. Singurătatea este tare grea”, scrie femeia.

„Cred că nu ar exista bucurie mai mare pentru mine dacă aș reuși cumva cu ajutorul vostru, al tuturor, să îmi găsesc și eu familia biologică”, încheie Aurelia.

Ea spune că, în 1991, povestea ei dramatică a fost relatată de publicația locală Prahova Liberă: „Din păcate, de câțiva ani, nu mai dețin articolul, deși mama adoptivă îl păstra cu sfințenie”.

Persoanele care pot oferi informații cu privire la mama tinerei sunt rugate să contacteze asociația prin mesaj privat, pe pagina Facebook.

  

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *