În contexul scandalului azilelor groazei, unde vârstnici și pacienți cu dizabilități erau ținuți în condiții inumane, jurnaliștii britanici prezintă povestea lui Jane Williams, administratoră a unei asociații caritabile din Regatul Unit, prin care a încercat să ajute copiii din orfelinatele din România.
Sub titlul „Orfanii uitați din România susținuți de o organizație caritabilă din Marea Britanie”, BBC notează că „au trecut mai bine de 30 de ani de când imaginile cu copii foarte slabi, abandonați în orfelinatele din România, au îngrozit lumea” și amintește că politicile fostului dictator Nicolae Ceaușescu au dus la „plasarea a peste 150.000 de copii în instituții de stat mizerabile”.
În acest context, „un lucrător caritabil care a călătorit în această țară timp de aproape 30 de ani spune că trebuie să se facă mai mult pentru a ajuta persoanele cele mai vulnerabile din țară”, notează BBC.
Este vorba despre Jane Williams, care administrează organizația de caritate creștină Share, cu sediul în Coventry, Marea Britanie.
Williams povestește că orfanii descoperiți în instituțiile din România aveau suferințe fizice și psihologice, unii – leziuni cerebrale permanente, iar mulți nu aveau vreun contact cu alți oameni. În mai multe cazuri, spune ea, doar bebelușii din pătuțurile de lângă ușile orfelinatelor au avut parte de comunicare umană regulată.
Începând din 2009, organizația a trimis aproximativ 200 de terapeuți ocupaționali și logopezi voluntari pentru a lucra la un centru din Sibiu și va prelua din nou un grup săptămâna aceasta.
„De-a lungul anilor am lucrat îndeaproape cu acești copii și am ajuns să-i cunoaștem, dar când ajung la 18 ani trebuie să plece de acolo și să meargă într-o instituție pentru adulți. Iar instituțiile pentru adulți sunt absolut josnice. Ar trebui să se discute mai mult despre ele, nu auzim nimic despre ce s-a întâmplat cu toți acești copii după ce au părăsit orfelinatele”, spune Jane Williams.
„O mulțime de copii care ajungeau direct din spital într-un orfelinat”
Acum în vrstă de 76 de ani, Jane Williams povestește că a venit pentru prima dată în România în 1994, împreună cu soțul său, datorită legăturilor lor cu Catedrala Coventry, și că doi ani mai târziu a înființat un centru asociat Cross of Nails Centre, o rețea mondială formată din sute de biserici și organizații de caritate.
În calitate de șefă a serviciilor pentru copii, tineri și familie la South Warwickshire NHS Foundation Trust spune că a ajutat la înființarea a ceea ce se consideră primul curs de educație parentală și prenatal din România.
„Când am intrat pentru prima dată în maternitatea de acolo, am crezut că este o secție de boli mintale, pentru că mamele nu aveau voie să poarte propriile haine. Obișnuiau să meargă pe coridoarele întunecate și sumbre ținându-se de pereți și toate păreau destul de singure. Iar dacă erau din populația romă, li se luau copiii direct și îi duceau la creșă”, spune Williams.
„Avortul nu era permis și contracepția era ilegală, iar femeile trebuiau să fie examinate de poliția ginecologică. Era destul de sumbru pe atunci”, adaugă ea, precizând și că, inițial, aproximativ 12 copii pe lună erau abandonați după naștere.
„Sunt o mulțime de copii care ajungeau direct din spital într-un orfelinat, și asta chiar și la cinci ani după revoluție”, mai spune Jane Williams.
În 2009, organizația a înființat proiectul Bianca – numit după o copilă cu leziuni cerebrale pe care Williams o vedea la fiecare vizită.
„Într-un an m-am dus să o văd, dar nu era acasă cu părinții ei și am auzit că a fost luată în îngrijire”, a povestește femeia, adăugând că a găsit-o pe Bianca la un centru pentru copii cu nevoi complexe, Speranța.
Jane Williams a precizat că a lucrat cu directorul centrului la un program care oferă sprijin din partea unor terapeuți calificați de la Universitatea Coventry în timpul vacanței de vară.
Dar, a spus ea, mulți dintre orfani au rămas uitați după ce au ajuns în numeroasele instituții pentru adulți din întreaga țară. Își amintește că ultima dată când a vizitat o instituție pentru adulți, chiar în afara Sibiului, exista o zone unde oamenii erau puși în „cuști” din cauza problemelor legate de violență.
„S-a simțit ca o persoană adevărată”
Terapeuții voluntari au lucrat cu trei copii din centrul Speranța – Bianca, Alex și Ionuț – timp de aproximativ 10 ani.
„Nu am putut suporta gândul că vor merge într-o instituție pentru adulți, pentru că am ajuns să îi cunoaștem, i-am scos în oraș, i-am socializat. (…) I-am mutat la Jim’s House în octombrie 2019 și sunt extraordinari”, a spus Williams, referindu-se la mutarea făcută în urma unei donații a reverendului Jim Tysoe.
„Au trăit într-o instituție toată viața lor, dar nu au avut niciodată propriile haine de îmbrăcat, propriile obiecte personale, nimic nu era al lor. Este minunat să îi vedem atât de fericiți. (…) Bianca are chiar propriul ei loc de muncă la o fabrică de ciocolată locală de două ori pe săptămână. Când s-a mutat, a spus că s-a simțit ca o persoană adevărată, nu se mai simțise niciodată așa”, adaugă ea.
Jane Williams vorbește în acest context despre o România uitată, dincolo de marile orașe.
„Dacă mergi în oricare dintre orașele mari din România, cum ar fi București sau Brașov, nu ai vedea ce se întâmplă în afara lor și nu ai vedea sub suprafață și nu ai realiza cât de dificile sunt lucrurile. Există un Hilton în Sibiu, dar la opt kilometri de acolo sunt oameni care trăiesc în condiții foarte precare, fără acces la apă curentă sau canalizare. Și asta se întâmplă astăzi, în Europa, într-o țară care este în UE”, a conchide ea.
BBC amintește că o anchetă și descinderi efectuate luna trecută de procurorii de combatere a crimei organizate din țară în mai multe de centre de îngrijire a adulților au descoperit că cum persoane vulnerabile erau exploatate prin tratamente inumane sau degradante.
Scandalul a forțat demisia a doi miniștri ai guvernului României, iar președintele Klaus Iohannis l-a numit „o rușine națională”.
Fotografie cu caracter ilustrativ: 123rf.com
