Fetele au povestit că viața din centrul de plasament era marcată de abuzuri și neglijență sistematică. În mod tulburător, una dintre ele a fost forțată de către șefa centrului din Roșiorii de Vede – Mihaela Paraschiv să recurgă la avort, împotriva dorinței sale. Potrivit relatărilor, directoarea a exercitat presiuni psihologice și amenințări, lăsându-i puține opțiuni, iar această experiență traumatizantă a lăsat cicatrici adânci în sufletul fetei, fiind marcată și astăzi.
Cristina: „Am ajuns la centrul de plasament și, pe parcurs, ca o adolescentă, mi-am făcut o relație și am rămas însărcinată. Relația mea a fost cu acordul doamenlor, nu am făcut nimic pe ascuns. Noi nu știam ce însemană o relație, am rămas însărcinată. I-am spus directoarei și phihologului. Mi s-a propus să-l dau afară. Am primit amenințări, că mă va da afară, că o să-l bage pe iubitul meu la pușcărie. Asta spunea doamna directoare Mihaela Paraschiv. L-a chemat pe iubitul meu, i-a spus să mă oblige să fac asta, dacă nu îl bagă în pușcărie. Mi-a spus că rămân fără copil. Am fost la un control, dl doctor nu a vrut să audă că vreau să fac avort, mi-a spus că sunt foarte mică. Ele au decis să merg să fac această intervenție. Și am mers să o fac. Au stat lângă mine să se asigure că fac asta. Mi-a fost rău, am rămas cu o traumă. M-au lăsat 10 minute și apoi mi-au spus: „hai, că mai avem și alți copii, nu stăm după tine, te-am pus noi să faci asta?!”
Eu am ajuns la centru după un viol și îmi aduc aminte că doamna Mitrea, aveam 14 ani și am fost violată la 11, a venit și a spus în fața copiilor că am fost violată. Am fost trasă de păr de ea, că mai plecam de acolo, nu mă regăseam. Plecam doar din cauza lor. Am avut o problemă cu operația la apendicită și m-a încuiat în cameră. După ce a văzut că nu mă mai ridicam de jos a chemat ambulanța. Mi-au spus la spital că dacă mai stăteam eram moartă”.
Copilă abuzată: Unele fete întrețineau relații sexuale cu educatorii
O altă fată din centru a confirmat existența unor practici similare. Cu toate că este dificil să vorbească despre astfel de experiențe traumatizante, tinerele au decis să-și facă vocea auzită pentru a pune capăt acestui coșmar și pentru a proteja pe viitor alți copii vulnerabili din astfel de situații.
„Unele fete întrețineau relații sexuale cu educatorii. Nimeni nu a fost acolo de plăcere, să trăiască fără mamă și fără tată. Eu am avut-o doar pe bunica mea. Am vrut să văd ce înseamnă o familie”, a spus Cristina.
Laura: „Ce am auzit sunt niște orori pe care doar în filme le-am auzit. Sunt și eu mamă și nu aș vrea să aud că cineva își bate joc de copiii în orice fel. Am fost în centru la Roșiori. Eram mai mare și nu aveam parte chiar de asemenea tratament. Nu m-a consiliat nimeni, doar în prima zi am povestit doamnei Cristina Predoi ce mă doare ca și copil, iar a doua zi tot centrul știa despre povestea mea. Eu știam că un psiholog nu are voie moral să povestează ce am vorbit eu cu dânsa. Nici acum nu înțeleg de ce a făcut asta.
Eu am un job normal, am familie, am soț și am auzit vorbe urâte despre mine de la o educatoare de acolo. Am văzut cum era un copil băgat într-o cameră să fie bătut de către doamna Mioara Mitrea. Câți copii au ieșit bine de acolo? Fetele s-au măritat cu care au nimerit, sunt bătute, știu băieți care au ajuns drogați, au ajuns la pușcărie. Copiii statului, când ies din centru, nimeni nu-i ajută. Nimeni nu-i întreabă: ai unde să pleci? ai nevoie de ajutor? Nimeni.
Mi-am găsit de lucru singură, să am grijă de niște copii, i-am cerut un milion domnului Gore, să mă duc cu autobuzul.
Am avut probleme cu stomacul de la mâncare. Am făcut un test și am dat la câini din carnea noastră și nici ei nu au mâncat. Erau gândaci, care stăteau pe lângă pâine și noi trebuia să o mâncăm. Doamna directoare ne-a făcut jegoși. Venea foarte rar pentru că i se părea că suntem murdari. Trebuia să fie liniște când veneau ele, dar nu ne întrebau dacă avem nevoie de ceva. Aveam 25 lei alocație, în loc să ne cumpărăm chestii feminine, trebuia să oprim bani pentru clor, hârtie igienică, noi nu primeam de acolo. Am auzit că directoarea se laudă că duce copiii la ștrand? ce ștrand? Aveam o pereche de adidași și aveam grijă de ei tot timpul.
Eu am scăpat. Îmi doresc să se facă dreptate. Încă mă lupt cu încredrea în oameni, îmi e frică să mă destăinui oamenilor. Am rămas cu traume. Doamna Alesu, care era cu PSD, nu a făcut nimic pentru noi.
M-aș bucura ca toți copiii să fie înțeleși. Eu am luat bătaie mare și poliția mi-a spus să tac. Eram plină de sânge. Am dormit o săptămână pe gratiile de la pat. Mă băteau dacă dormeam pe jos”.
Noni Iordache: „Să nu lăsați să dispară grația divină pe care o aveți”
„Au văzut emisiunea de săptămâna trecută și au vrut să vorbească. Așa cu am spus de modelele comunitare, care ar trebui să existe pentru că ușor, ușor am demonstrat și altora că minunile se pot întâmpla. Vreau să transmit un mesaj foarte important pentru toți copiii și tinerii din centrele de plasament: este foarte important să nu lăsați să dispară grația divină pe care o aveți, să nu lăsați educatorii, nu spun că toată lumea este rea și vă abuzează, dar apelați la orice persoană adultă în care aveți încredere, vocea voastră trebuie auzită”, a spus Noni Iordache – avertizor de integritate care a făcut publice toate ororile din căminele-lagăr din Teleorman.
Noni Iordache a creat mailul: stopabuzurilor@yahoo.com. Tinerii care au ieșit din centrele de plasament îi pot transmite mesaje privind abuzurile la care au fost supuși sau la care au asistat. Este de preferat ca sesizările să fie însoțite de dovezi. Va fi asigurată confidențialitatea.
