Politica românească e într-o continuă degradare: două cele mai mari partide transformate într-o coaliție nu reușesc să ofere un candidat credibil capitalei acestei țări. Practic Cetățeanul turmentat din piesa lui Caragiale a devenit Candidatul turmentat.
Cetățeanul turmentat este, după cum bine știm, un personaj nenominalizat, generic, din piesa O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. El are un laitmotiv pe parcursul derulării alegerilor. Reprezintă omul puțin cherchelit din popor, dar cu buna intenție de a vota nereprezentând interese meschine de grup sau de clan. E un om de bun-simț care vrea să voteze, dar are mereu nedumeriri care vin din procesul mizer al unei farse electorale și al unei democrații trucate orchestrate de o clasă politică coruptă și prădătoare.
Cea mai mare nelămurire a sa o reprezintă candidatul pe care să îl aleagă. Și el pune întrebarea politică tipic românească: „Dar eu cu cine votez?”. Este singura întrebare politică produsă la noi. Nu discutăm programe politice, ideologii și valori politice sau proiecte, ci ceva simplu, chiar primitiv: „Eu cu cine votez?”.
Lucrurile s-au degradat însă și mai tare. Marea coaliție care reprezintă, cel puțin pe hârtie, interesele unei mari părți a electoratului nu e capabilă să ofere un nume, un candidat. Nu mai e cetățeanul turmentat, ci partidele par turmentate.
Cele două partide mari ale României – PSD și PNL, aflate la guvernare – fac o coaliție, oferă un nume după care candidatul este retras și coaliția se destramă.
Presa dezvăluie multe nereguli în viața doctorul Cîrstoiu și asta duce la o retragere a sa. Această retragere ne artă un eșec imens al celor două partide: lipsa de cadre și lipsa de minimă viziune strategică și tactică. De politici publice ce să mai vorbim? Vedem că partidele cele mai mari ale României sunt o improvizație totală. Asta e un semnal foarte grav. Privind spre celelalte partide, vedem că nici ele nu stau mai bine: lipsa de cadre, de strategii și de politici publice e o realitate care ar trebui să ne îngrijoreze mult.
În acest moment, PSD revine la Gabriela Firea, iar PNL la Sebastian Burduja.
Gabriela Firea nu are nimic de pierdut chiar dacă vine ca un plan B de avarie: dacă va câștiga, devine eroină, iar dacă va pierde, e greșeala partidului și ea devine un soi de martir de Dâmbovița. Dar președintele partidului, Ciolacu, vrea ca ea să câștige? Cine mai știe cine ce vrea – oricum pare că soarta bucureștenilor nu mai interesează de mult pe nimeni.
Sebastian Burduja e într-o situație delicată. O parte a electoratului liberal fugise spre Nicușor Dan, iar apariția doamnei Firea va accentua această migrațiune. Dreapta tradițional bucureșteană va vota Nicușor din frica de combinația Firea-Piedone. Nu știu cine mai rămâne cu Burduja – o mică parte nesemnificativă pentru ei, dar semnificativă pentru jocul mare.
Piedone pierde și el puțin pentru că Firea e pe felie cu el: împart mult din același electorat. Miza lui acum e să negocieze cu PSD sau să se răzbune pe PSD. Ironic, dar PSD depinde acum mult de Piedone.
În această combinație, Nicușor Dan are o șansă sporită: pare candidatul cu cele mai multe șanse.
Dar nu e sigur nimic pentru că Piedone și Firea sunt jucători importanți aici, pe malul Dâmboviței: împart același electorat la bază.
În acest moment jocul se va duce între Piedone și Firea. Piedone anunțase că dacă Firea ar fi candidat, el nu va candida. Dădea de înțeles că ar fi sprijinit-o.
Întrebarea-cheie este: Ce va face Piedone? Se va retrage din cursă? Căci dacă Piedone se retrage, atunci Firea devine favorită sau cel puțin bătălia se va tranșa la limită între Nicușor Dan și Gabriela Firea.
