Povestea de dragoste sfâșietoare dintre Maria Tănase, ”Pasărea Măiastră a muzicii românești”, și marele sculptor Constantin Brâncuși a marcat-o, pentru totdeauna, pe marea solistă a cântecului popular autohton. Orbit de gelozie și frustrare, părintele Coloanei Infinitului i-a aruncat cuvinte dure iubitei sale, la ceas de despărțire. S-au iubit, într-un an de zile, cât alții în 10 vieți, iar până la sfârșitul vieții ei, Maria Tănase nu l-a putut uita pe cel care a adus un strop de culoare în lumea ei gri.
O poveste de amor condamnată la nefericire
Franța. Orașul Luminilor. 1938. Maria Tănase, cea mai mare artistă a muzicii populare românești, își face apariția la Paris, la o expoziție de artă populară organizată de marele Dimitrie Gusti.
Printre sutele de invitați, ea-l remarcă pe unul singur. E chiar el. Zeul printre muritori. Artistul printre sculptori. Ilustrul Constantin Brâncuși, părintele Coloanei Infinitului, al Porții Sărutului, al Mesei Tăcerii.
Ochii ageri îl dau de gol. O zărește și el. Părul negru ca întunericul. Pielea ca de fildeș. Buzele roșii, sângerii. Vocea de felină. Formele feminine. Cum să nu o observi? Se privesc și se îndrăgostesc pe loc. Povestea lor de iubire abia începe.
”Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris.
Era fatal ca să se întâlnească la o expoziţie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache.”, scrie Petre Pandrea în cartea „Brâncuşi – Amintiri şi exegeze”, citat de Adevărul.
Sculptorul, cucerit iremediabil de vocea artistei
Cei doi își dau întâlnire în atelierul sculptorului, de unde presa vremii va scrie, ulterior, că nu au părăsit incinta timp de trei zile și trei nopți. Idila pasională dintre cei doi atinge dimensiuni titanice.
Relația lor este descrisă ca fiind una intensă și profundă, cu o atracție magnetică între cei doi artiști. Se spune că Brâncuși a fost profund impresionat de vocea și personalitatea puternică a Mariei Tănase, cântările ei reprezentând o sursă de inspirație în lucrările sale artistice ulterioare.
Pe de altă parte, se spune că Maria Tănase a fost captivată de geniul și creativitatea lui Brâncuși, găsind în el un suflet pereche și un partener artistic și spiritual.
Marele sculptor nu se satură de prezența muzei sale, precum nici Maria Tănase nu poate sta departe de idolul ei. El cioplește în marmură, ea cântă. Și cât de duios cântă.
”Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…“, îi mărturisea Constantin Brâncuși marii artiste.
Gelos și orgolios, Brâncuși o rănește nespus pe marea artistă
Zilele devin săptămâni, iar săptămânile se transformă în luni. Relația celor doi este plină de năbădăi. Pasiunea lor arde precum flacără olimpiană, iar certurile vulcanice se încheie, întotdeauna, cu împăcări dulci.
Diferența de vârstă dintre cei doi parteneri își spune cuvântul. Constantin Brâncuși are 62 de ani, în timp ce fata din Mahalaua Cărămidarilor împlinește un sfert de secol. Gelozia și invidia pun gheara pe sufletul său. E conștient că nu o poate ține doar pentru el, că vocea ei stârnește sentimente în sufletele tinerilor care o curtează.
La mai bine de un an de la începerea relației lor, povestea lor de iubire ia sfârșit. Constantin Brâncuși îi aruncă priviri reci și cuvinte dure iubitei sale în vârstă de 26 de ani.
Îi critică stilul de a cânta, știind că acela este punctul slab al Mariei Tănase. O blamează pentru felul său libertin de interpretare, fiind de părere că ”bocește”, nu cântă, după ce bruneta ar fi refuzat să-i urmeze o carieră de solistă de operă.
”Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori! A durat până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt.”, o caracterizează Constantin Brâncuși pe celebra solistă de muzică populară, în ziua despărțirii lor.
Maria Tănase, îngenuncheată de moartea marii ei iubiri
Geniul Brâncuși decedează în anul 1957, lăsând un gol imens în inima Mariei Tănase. Profund devastată de moartea sculptorului, artista îl jelește cu inima pustie și sufletul gol al unei femei care l-a iubit mai presus de orice pe lume.
Ani mai târziu, ”Edith Piaf a României” mărturisea că marea ei iubire a fost, fără îndoială, Constantin Brâncuși. Pune la cale un plan de a ridica, în memoria sculptorului, o școală de muzică folclorică la Târgu Jiu, însă nu mai apucă.
Șase ani mai târziu, Maria Tănase avea să se reunească, în Eternitate, cu cel care a fost sufletul ei pereche. Moare în 1963, cu doar câteva luni înainte de a împlini 50 de ani, din cauza unei boli cumplite la plămâni. România este în doliu. La înmormântarea artistei, Constantin C Notarra scria:
„Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche și cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc și al unui timp. Așa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase”.
