„Povestea înțelegerilor secrete dintre Israel și România pentru a-i scoate pe evrei din statul comunist este fascinantă sub orice măsură”, afirmă ambasadorul român în Israel, Radu Ioanid. Acesta vorbește despre afacerea Răscumpărarea Evreilor într-un interviu acordat lui Ariel Bolstein în presa israeliană.
Calea poporului evreu către libertate nu a fost niciodată ușoară. A fost nevoie de zece plăgi pentru ca Faraonul să-i lase pe israeliți să plece, și chiar și atunci el s-a răzgândit și i-a gonit în deșert. Urmașii faraonului din alte vremuri și locuri au fost la fel de împietriți și au fost necesare alte mijloace pentru a le înmuia inimile. „Ce înseamnă?”
Radu Ioannid, ambasadorul României în Israel, răspunde, arătând spre o fotografie a unei chitanțe vechi: „Cinci vaci și trei porci! Nu orice vaci și porci, desigur, ci animale din cele mai bune rase. Exact acesta a fost prețul pentru care România comunistă a vândut o familie de evrei patru persoane”.
Înainte de a fi diplomat, Radu Ioannid și-a dobândit un nume de istoric stimat a cărui principală preocupare este istoria evreilor din România în timpurile moderne. (…)
„Povestea înțelegerilor secrete dintre Israel și România pentru a-i scoate pe evrei din statul comunist este fascinantă sub orice măsură”, afirmă ambasadorul. „Merită să intre în Cartea Recordurilor Guinness(…)”.
Potrivit lui Ioannid, cazul vânzării evreilor români nu s-a născut din neant. A fost precedată de o serie de evenimente, care au pus bazele pentru ceea ce avea să se întâmple în continuare. (…)
Ioannid susține că prima încercare de a atrage liderii României comuniste să se despartă de evrei în schimbul unor bani a fost făcută imediat după înființarea Statului Israel. În 1949, pictorul Reuven Rubin, care a servit ca prim trimis diplomatic al Statului Israel în România, a primit un mesaj scris de la Ben-Gurion de a plăti 4 milioane de dolari, o sumă imensă în termenii acelor zile, în schimbul plecarea a 30-40 de mii de evrei. În urma comenzii, Rubin a oferit acești bani guvernului României, dar nu s-a întâmplat nimic. Niciun răspuns nu a venit de la autoritățile române.
Cine a avut ideea să-i răscumpere pe evrei cu bani?
„El s-a născut cu siguranță pe partea israeliană – poate cu Ben-Gurion, poate în Ministerul de Externe sau în mintea oamenilor care au organizat imigrația ilegală, precum Ehud Avriel sau Shaul Avigor, dar condițiile pentru acceptarea sa pe Partea română nu era probabil încă coaptă.
În timpul Holocaustului, aproximativ jumătate dintre evreii din România au pierit, și din cauza faptului că sute de mii au supraviețuit – după cel de-al Doilea Război Mondial, țara a devenit o sursă extrem de importantă de imigrare în Eretz Israel, dar. uneori guvernul român nu era interesat de alte lucruri, precum produse pe care nu le putea obține în mod convențional.
„În anii 1950 și începutul anilor 1960, România era o țară petrolieră, sau mai precis – o țară cu petrol de care nu se putea bucura. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, britanicii și-au bombardat câmpurile petroliere, iar după război, ca compensație pentru războiul daune, sovieticii au confiscat o mare parte din echipamentele de foraj și producție care au supraviețuit bombardamentelor britanice. Românii au cerut să cumpere echipamente de schimb din SUA, dar președintele american de atunci, Truman, a răspuns negativ la această solicitare, deoarece nu a vrut să întărească o țară care era în curs de a deveni o țară comunistă. Tocmai în acest punct critic, Efraim Ilin, un veteran al IDF și un pionier al industriei israeliene, a sosit din Israel cu o ofertă tentantă: dacă permiteți un exod în masă al evreilor din România – vom organiza pentru voi, contrar embargoul american, două transporturi de echipamente de foraj. Așa a fost lansat primul acord de schimb, cel puțin 89 de mii de evrei au imigrat din România.
Aceasta a fost inițiativa privată a lui Ilin?
„Conform informațiilor pe care le dețin, Ilin a fost doar un mesager, dar un mesager care a fost activat în numele lui Ben-Gurion după următoarea formulă: dacă reușești – vei fi un erou, dacă eșuezi – noi facem. Oricum, tușul magic al primului acord de schimb a expirat în 1952, și la ordinele lui Stalin, toate țările din blocul comunist au început o campanie antisionistă. Din 1953 până în 1957, fluxul de imigranți din România a fost redusă la aproape zero.
Comunist, dar diferit
În 1958, numărul imigranților din România a sărit brusc la 9.000 de persoane. Ioannid are o explicație pentru aceasta și, de fapt, este legată nu de Israel, ci de o inițiativă privată și de schimbarea împrejurărilor (…)
Autoritățile României au simțit un anumit grad de independență și au îndrăznit să se intereseze de posibilitățile de îmbunătățire a relațiilor cu SUA și de creștere a comerțului cu Occidentul.
Dacă cineva vinde, cineva trebuie să cumpere
„Adevărat. Membrii familiei evreilor români care au trăit în Europa de Vest, SUA sau Israel i-au cumpărat pe ei și libertatea lor (…) Astfel, de exemplu, membrii familiei vânătorului nazist Serge Klarsfeld au fost răscumpărați. Prețul s-a convenit în dolari, dar în practică se plătea în produse agricole de care România avea nevoie, ca țară agrară, și așa apar în chitanțele date lui Jacober: capete de vite, de porci, litri de material seminal de taur. Majoritatea acestor produse erau interzise pentru import în România, așa că, din punctul de vedere al românilor, aceasta a fost o afacere excelentă”.
În timpul cercetărilor sale, Ioannid a fost expus documentelor clasificate ale serviciului român de securitate, care s-a ocupat de chestiunea la comanda șefilor de guvern, și a găsit ecouri ale „traficului” de evrei în politica românească.
Potrivit acestuia, de exemplu, începând cu 1958 propaganda antisionistă a dispărut din peisajul românesc. „În alte țări comuniste, a continuat și mai puternic, dar nu și în România”, notează Ioannid.
Poate că este doar o coincidență – și poate nu, mai mult, nouă ani mai târziu românii au îndrăznit să-și mențină independența într-o altă chestiune legată de Israel: rămân singura țară comunistă care nu a întrerupt relațiile diplomatice cu Israelul în urma Războiului de șase zile
In interviul acordat, ambasadorul dezvăluie că „În primul nivel era stabilit un „preț pe cap”. De fapt, au fost definite patru categorii: celor cu studii superioare li s-a stabilit un preț de 3.000 de dolari și cu cât nivelul de educație era mai scăzut, rata a scăzut. S-a convenit, de asemenea, că Israelul nu va fi obligat să plătească pentru copii și bătrâni“
Diplomatul mai menționează și că „România a împrumutat bani de la băncile israeliene, iar pe măsură ce numărul imigranților din România a crescut – dobânzile au fost mai mici.
Unde s-au dus banii?
„Pe partea română au fost deschise trei conturi bancare, care au fost supravegheate personal de Ceaușescu. Fondurile au fost puse în cont în numerar, sau cu cecuri de la Bank Leumi sau Bank Hapoalim. Imediat după fiecare depunere, Ministerul de Interne al României raporta lui Ceauşescu. Sistemul a continuat să acţioneze până în decembrie 1989, până la revoluţia care i-a răsturnat regimul şi i-a eliberat pe toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate sau religie“, susține ambasadorul român.
Acordul dintre Israel și România a fost ținut secret cu mare succes. Într-un secret aproape complet, Ioannid subliniază – cu o singură excepție: existența înțelegerii a devenit cunoscută serviciului de informații vest-german, iar aceștia au căutat să urmeze calea Israelului pentru a cumpăra în mod similar libertatea cetățenilor români de origine germană. Și a mers. Autoritățile române au văzut că merge bine comerțul cu evrei și nu au găsit niciun motiv să nu-și vândă și nemții. Pe lângă bani, Ceaușescu, un vânător pasionat, a primit puști de vânătoare ale mărcii de lux „Holland and Holland” din Germania de Vest.
Oameni liberi
A luat dictatorul român restul de bani în propriul buzunar? „Ceaușescu a comandat achiziționarea mai multor avioane Boeing 707 cu banii din vânzarea evreilor, iar unul dintre ele era destinat uzului său personal”, explică Ioanid. „A înființat o fabrică de producție de diamante artificiale cu încasările și a folosit banii pentru achitarea datoriilor externe ale României. În orice caz, nu ar trebui să cauți componenta morală în vânzarea cetățenilor – nu vei găsi. Oricum, au fost și alte țări care au vândut evrei – Etiopia și Irakul, de exemplu, Germania de Est și-a vândut cetățenii Germaniei de Vest.
Din punct de vedere israelian, înțelegerea nu a fost însoțită de aspecte morale – și pe bună dreptate. „A vinde sclavi este un lucru, complet obscen, dar răscumpărarea și răscumpărarea lor dintr-o casă de sclavi este un lucru complet diferit, un lucru binecuvântat”, este de acord Ioanid.
Privind în urmă, operațiunea israeliană de răscumpărare a evreilor din România poate fi salutată ca un mare succes. În fiecare an, mii de oameni au trecut Cortina de Fier datorită acesteia și au devenit oameni liberi.
The post Cât costă un evreu? „Cinci vaci și trei porci” appeared first on Cotidianul RO.
