Ideea de a folosi electricitatea asupra oamenilor poate să sune pentru unii ca o pagină dintr-un roman Science Fiction. Din această cauză, mulți sunt surprinși să descopere că utilizarea acestei forme de energie electrică în domeniul medical are o istorie mult mai îndelungată chiar și decât becul. Doar citirea unui scurt istoric al electroterapiei și a utilizărilor sale pentru ameliorarea durerilor de tot felul este valoroasă pentru a aprecia această practică medicală semnificativă, dar și pentru a recunoaște modalitățile în care aceasta se poate dezvolta în continuare.
Scurt istoric al electroterapiei
Această formă de tratament a fost dezvoltată încă din Antichitate, mai exact în secolul I d.Hr., în timpul împăratului roman Claudius. În lucrarea intitulată Compositionibus Medicamentorum, scrisă în anul 47 d.Hr. de Scribonius Largus, medicul personal al împăratului, apare prima relatare despre electroterapie. Mai exact, pentru tratarea gutei și a durerilor de cap, autorul lucrării recomanda utilizarea peștelui-torpilă. Terapia cu această specie de pește reprezenta o sursă de descărcare electrică de câteva sute de volți, care, așa cum spuneau și egiptenii, provoca amorțeală. Un secol mai târziu, fizicianul grec Galenus din Pergam, ultimul mare medic al antichității, avea să reia această teorie.
Electroterapia a evoluat semnificativ până în secolul al XIX-lea, devenind o formă de terapie recunoscută și utilizată în diverse domenii ale medicinei. Cel care a experimentat pentru prima dată contracția musculată în urma aplicării curentului electric a fost neurologul francez Guillaume Duchenne. Acesta a reînviat cercetările fizicianului italian Luigi Galvani, cel care a studiat electricitatea animală și a descoperit că acestea dezvoltau electricitate în mod spontan, potrivit Sage Journals. În 1780, acesta a descoperit că mușchii picioarelor broaștelor moarte se mișcă atunci când sunt acestea sunt lovite de curent electric. Acesta a fost un studiu timpuriu al bioelectricității, realizat în urma experimentelor lui John Walsh și Hugh Williamson.
Ce este electroterapia
Electroterapia este o ramură a terapiei fizice și, în același timp, o metodă versatilă și eficientă de tratament fără durere/noninvazivă care utilizează curenți de frecvențe diferite pentru combaterea unei game largi de afecțiuni și a funcționării defectuoase a uneia sau a mai multor grupe musculare. Aceasta acționează prin stimularea nervilor și a muşchilor prin suprafața pielii. Această terapie este cunoscută sub numele de Stimulare Electrică Nervoasă Transcutanată sau, pe scurt, TENS.
Este important ca electroterapia să fie administrată de către profesioniști calificați
Deși există mai multe proceduri de electroterapie, principiul de bază este același și constă în aplicarea curentului electric pentru a stimula, modifica sau pentru a restabili activitățile fiziologice în scopul ameliorării stării de sănătate a pacientului. Cu toate acestea, este important ca acest tratament să fie administrat de către profesioniști calificați și să fie adaptată nevoilor specifice ale fiecărui pacient, potrivit Portea.com. Odată cu avansarea tehnologiei medicale este de așteptat ca electroterapia să continue să evolueze ca ramură independentă, nu doar ca tehnică de fizioterapie și să ofere soluții inovatoare cu scopul de a îmbunătăți starea de sănătate, precum și calitatea vieții pacienților. Tratamentul prin stimulare electrică furnizează un curent de joasă intensitate de obicei, acesta fiind perceput de pacient sub forma unor pulsații ce acționează asupra mușchilor și terminațiilor nervoase. Stimularea repetată va determina în mod constant contractarea și relaxarea mușchilor, ceea ce duce la diminuarea durerii în zona afectată.
Tipuri de electroterapie
Este important de știut că, în prezent, există mai multe tipuri de electroterapie. Cea mai des întâlnită stimulare electrică este cea transcutanată, iar unul dintre avantajele pe care aceasta le oferă este aceea că dispozitivul cu care se poate aplica electroterapia poate fi utilizat la domiciliu. De aceea, pacientul își poate trata simplu și eficient problemele de sănătate, cum ar fi durerile de spate sau alte dureri musculare, aflăm de pe site-ul Sfatul Medicului. De asemenea, în cazul stimulării electrice transcutanate, frecvența semnalului electric este reglabilă, ceea ce dă posibilitatea reglării intensității și duratei tratamentului. Nu în ultimul rând, disconfortul este redus deoarece semnalul de frecvență poate fi perceput de către pacient ore în șir. Tratamentul care implică folosirea unor frecvențe înalte are o durată de timp destul de mică, în timp ce terapia TENS cu frecvență joasă este mai inconfortabilă și poate dura cel mult o jumătate de oră, însă efectele sale durează mai mult timp.
Un al doilea tip de electroterapie poartă denumirea de curent interferențial și este, în fapt, o formă mai profundă de tratament TENS, în cadrul căruia curentul pătrunde mai adânc în piele decât în cazul tratamentului TENS. De asemenea, stimularea galvanică este un alt tip comun de electroterapie, care este utilizat special pentru tratarea leziunilor acute, ce sunt însoțite de sângerări sau de umflături. În acest caz, curentul electric se aplică direct pe zona afectată și poate fi folosit pentru a opri inflamația și pentru a grăbi vindecarea.
Cum acționează electroterapia
Dispozitivele electroterapeutice pot să ofere diverse forme de unde terapeutice. Un astfel de echipament de stimulare electrică include electrozi, care sunt atașați pe piele, la nivelul zonei dureroase, cu ajutorul unor fire de tensiune, iar în momentul în care este activat, dispozitivul va transmite impulsuri electrice care vor determina mușchii să se contracte. Aceste contracții imită mișcarea naturală a organismului în timpul activității și poate să prevină atrofierea musculară.
Electroterapia nu provoacă dependență și prezintă puține efecte adverse
Tratamentul TENS poate să funcționeze în două moduri:
Stimulare cu frecvență înaltă (convențională) – se realizează prin stimularea anumitor unor fibre nervoase care nu provoacă durere și va trimite semnale către creier care vor bloca alte semnale nervoase care provoacă durere. Acest tip de stimulare poate fi tolerată ore întregi, însă senzația de scădere a durerii se va menține pentru perioade scurte de timp.
Stimularea cu frecvențte joase – favorizează producerea de endorfine, care fac parte din sistemul nostru natural de combatere a durerii, fiind mai puțin comfortabilă deoarece nu poate fi tolerată decât pentru 20-30 minute, însă diminuarea durerii va dura mai mult.
În ce situații poți să faci electroterapie
Prin diversele sale forme de aplicare, electroterapia este utilă în toate tipurile de patologie. Printre cele mai comune indicații ale electroterapiei se numără următoarele afecțiuni:
Stări post-traumatice (contuzii, entorse sau luxații);
Întinderi musculare;
Tulburări circulatorii de tip periferic (boală varicoasă, alterarea vasculară provocată de degerături sau de arsuri);
Afecțiuni ale sistemului osteoarticular (afectarea coloanei vertebrale din scolioza);
Boli de țesut conjunctiv (sclerodermia);
Reumatism degenerativ de tip inflamator sau reumatism abarticular;
Fracturi recente sau în cazul apariției hematoamelor;
Afecțiuni neurologice (nevralgii, nevrite, etc.);
Creșterea, tonifierea, relaxarea și recuperarea masei musculare;
Drenaj limfatic sau capilarizare;
Afecțiuni nevralgice și degenerative.
Contraindicații și efecte adverse în electroterapie
Comparativ cu multe analgezice, TENS nu provoacă dependență și prezintă puține efecte adverse. Cu toate acestea, există anumite categorii de pacienți care nu pot beneficia de această modalitate de tratament fizioterapeutic, precizează specialiștii de la Centro Kinetic. Acestea sunt persoanele epileptice, pacienții care au aparate de tip „pacemaker” sau care suferă de alte probleme cardiace, cei care prezintă răni deschise în zona afectată, persoane la care sursa durerii nu este documentată, pacienții cu formațiuni tumorale, cu hernie inghinală sau abdominală, persoanele cu anumite patologii ale pielii și femeile însărcinate.
În același timp, trebuie acordată o atenție sporită atrofiilor musculare, durerilor persistente, reabilitării musculare sau materialelor de osteosinteză.
În electroterapie, majoritatea pacienților experimentează ameliorarea durerii încă de la primele ședințe, în timp ce vindecarea are puține efecte secundare. Ocazional, electroterapia poate declanșa o erupție cutanată sau o reacție alergică locală din cauza adezivilor folosiți pentru fixarea electrozilor pe piele.
Beneficiile electroterapiei
Deși există mai multe proceduri de electroterapie, în care sunt folosite diverse dispozitive, acestea sunt noninvazive și au efecte secundare minime sau chiar deloc. Însă, dincolo de acestea, electroterapia oferă și o serie de beneficii importante. Iată care sunt cele mai notabile efecte ale tratamentului prin electroterapie:
Acționează asupra pielii, sistemului muscular și sistemului nervos, deci cuprinde o plajă largă de simptome (cu stres limitat pe articulații și tendoane);
Determină efecte termice vasodilatatorii, excitomotorii, decontracturante, congestive, nutritive și analgezice;
Este o metodă versatilă și eficientă de tratament noninvazivă, fără medicamente, care utilizează curenți de frecvențe diferite pentru combaterea unei game largi de afecțiuni
Are efect de echilibrare a sistemului nervos vegetativ prin utilizarea curentului galvanic;
Este eficientă în a lucra masa musculară fără un efort cardiovascular sau mental;
Sporește metabolismul local și difuziunea tisulară;
Crește debitul circulator, inclusiv a celui muscular, ceea ce înseamnă că va contribui la obținerea efectului analgezic dorit;
Reduce durerea corporală, fie prin blocarea transmiterii impulsurilor dureroase, fie prin stimularea producției de endorfine;
Reduce durerea nervoasă prin interferarea semnalelor de durere pe care le transmite corpul unui aparat TENS, scrie CKPhysio;
Accelerează vindecarea leziunilor musculo-scheletice prin creșterea fluxului sanguin către zona afectată;
Îmbunătățește funcționalitatea musculară și nervoasă, în special după leziuni sau intervenții chirurgicale;
Previne atrofierea musculară prin stimularea contractării mușchilor;
Minimizează apariția efectelor secundare.
Citeşte şi: Ce este reflexoterapia – beneficii și contraindicații
