Vremea este starea pe care atmosfera o are la un moment dat și într-un anumit loc: Ea este caracterizată de totalitatea fenomenelor meteorologice care se produc și se succed în timp și în spațiu. Vremea este într-o continuă schimbare, fiind o oglindă a stării atmosferei, iar câteodată este atât de imprevizibilă încât îi poate lua prin surprindere până și pe experții meteorologi.
În această perioadă, vremea este geroasă în mai toate regiunile din țară, ceea ce favorizează apariția unor fenomene meteorologice specifice iernii, inclusiv precipitațiile înghețate. Acestea sunt de mai multe feluri, fiecare dintre ele formându-se în anumite condiții atmosferice specifice. Între acestea se numără ninsoarea, ploaia înghețată și lapovița. Despre aceasta din urmă vom vorbi în cele ce urmează și îți vom spune ce este, cum se formează și când poate să apară.
Ce sunt fenomenele meteorologice
Schimbarea vremii este urmarea deplasării dintr-un loc în altul a maselor de aer cu diferite proprietăți. Aceste mase de aer pot fi calde și uscate, calde și umede, în timp ce altele sunt reci și uscate sau, respectiv reci și umede. În locul de întâlnire al acestor mase de aer se produc diverse fenomene meteorologice, precum ploaia, ninsoarea, lapovița, furtuna, tunetul, fulgerul sau ceața. Fenomenele meteorologice sunt fenomene naturale, care au loc în atmosfera planetei Terra. Ele sunt studiate prin intermediul meteorologiei, care este o ramură a geofizicii și care are ca obiect în special procesele climatice, precipitațiile, temperatura, curenții de aer și prognoza acestora. În acest fel, un fenomen meteo este cercetat din două perspective, și anume geografie și fizică. Un context esențial în studierea acestor fenomene este, după cum spuneam, vremea. Cele mai multe fenomene meteorologice se dezvoltă în troposferă, stratul atmosferic care se desfășoară până la o altitudine de 12 kilometri față de nivelul solului.
Ce sunt precipitațiile
Înainte de a merge mai departe cu explicațiile, trebuie să definim pe scurt ce sunt precipitațiile atmosferice. Ei bine, acest termen se referă la orice formă de apă care cade din atmosferă pe pământ și care reprezintă o componentă de bază a circuitului apei în natură. Precipitațiile sunt de mai multe tipuri și se deosebesc între ele prin starea în care se află, adică solidă sau lichidă, dar și prin dimensiunea particulelor. Ca parte a ciclului apei pe Pământ, apa de la suprafața Pământului se evaporă din sol în atmosferă. Apoi, aceasta se răcește și se condensează în diferite tipuri de nori. În cele din urmă, atunci când picăturile de apă devin atât de mari încât atmosfera nu le mai poate suporta greutatea, acestea vor cădea pe pământ sub forma pe care o cunoaștem cu toții, și anume precipitații. Așa cum menționam anterior, precipitațiile sunt de mai multe feluri, cum ar fi ploaia, grindina, ninsoarea, lapovița.
Ce este lapovița
Tehnic vorbind, termenul de lapoviță se referă la acel tip de precipitații care se formează în anumite condiții meteorologice, atunci când are loc o inversare a temperaturii care face ca zăpada să se topească și apoi să înghețe din nou. Lapovița apare atunci când fulgii de zăpadă se topesc doar parțial când cad printr-un strat superficial de aer cald. Cu alte cuvinte, lapovița este zăpada care se topește parțial în timp ce cade spre pământ. Aerul din jur este suficient de cald pentru a topi o parte din această zăpada, dar nu suficient de cald pentru a o topi în întregime astfel încât să producă ploaie, aflăm de pe enciclopedia online Wikipedia. Altfel spus, lapovița este un amestec de ploaie și de zăpadă. În general, cu cât te înalți mai mult în troposferă, cu atât aerul devine tot mai rece.
În timpul formării precipitațiilor în general și a lapoviței în particular, temperatura solului se situează peste pragul înghețului, adică peste 0°Celsius. În aceste condiții, lapovița nu are tendința de a se acumula pe sol.
Cu toate acestea, în situațiile în care temperatura la sol se situează sub pragul înghețului, la nivelul norilor, apa din aer se va transforma în cristale de gheață, iar acestea se vor lipi între ele pentru a forma zăpada. Lapovița va forma straturi de gheață invizibilă pe suprafața pământului, fenomen care poartă denumirea de gheață neagră. Același fenomen se produce și dacă ploaia îngheață la contactul cu pământul. În funcție de intensitate și de durată, lapovița se poate acumula pe sol la fel ca zăpada și, în același timp, este de obicei destul de moale și de translucidă. Aceasta rareori îngheață în momentul contactului cu pământul, așa cum se întâmplă în cazul ploii înghețate.
Cum se formează lapovița
Dacă înțelegi felul în care se formează ploaia înghețată, atunci cu siguranță ești pregătit să înțelegi și modul de formare a lapoviței. De fapt, aceste două tipuri de precipitații se formează aproape în același mod, diferența fiind aceea că lapovița are mult mai mult timp să înghețe înainte de a lovi pământul. Cea mai mare parte a lapoviței își începe „viața” în atmosferă sub formă de zăpadă, care cade către pământ. În cazul în care coloana de aer este înghețată de la nori până la sol, precipitațiile vor rămâne înghețate și vor cădea, practic, sub formă de zăpadă.
Uneori, însă, apare, așa cum spuneam, fenomenul de inversiune termică. În mod normal, temperatura scade odată cu creșterea altitudinii.
O inversiune de temperatură are loc atunci când un strat de aer cald pătrunde între pământ și nori. În aceste condiții, când zăpada care cade ajunge în stratul de aer cald, aceasta se va topi. Apoi ea va atinge stratul de aer rece aflat chiar deasupra suprafeței Pământului și va îngheța din nou. Toate acestea se întâmplă într-un interval de timp foarte scurt, iar rezultatul îl reprezintă mici pelete de gheață, pe care le cunoaștem cu toții sub numele de lapoviță. Un detaliu foarte important este acela că, pentru a se forma, lapovița are nevoie de un strat gros de aer rece deasupra solului. În același timp, ploaia înghețată necesită un strat mai subțire de aer rece deasupra solului, astfel încât să nu înghețe până când lovește solul.
Cu toate acestea, cantități mari de lapoviță pot să arate foarte mult ca zăpada, însă dacă o vei analiza cu atenție, vei observa că lapovița nu are aceeași formă cristalină frumoasă ca un fulg de nea, National Geographic.
Lapovița se poate depune în cantități însemnate
În majoritatea regiunilor geografice ale lumii, fenomenul meteorologic numit lapoviță apare doar pentru perioade scurte și, totodată, nu se manifestă prin cantități semnificative așa cum se întâmplă de cele mai multe ori cu zăpada. Însă, spre exemplu, în estul Statelor Unite ale Americii și în sud-estul Canadei, aerul cald care se deplasează către nord dinspre Golful Mexic în fața unui sistem puternic de furtuni la scară sinoptică poate să depășească aerul rece și dens la suprafață pe o distanță de multe sute de kilometri pentru o perioadă extinsă de timp. În aceste condiții, în respectivele zone, acumulările de lapoviță de 2-5 de centimetri nu mai reprezintă o raritate.
Efectele acumulării unei cantități însemnate de lapoviță nu seamănă, totuși, cu acumulările de zăpadă. Una dintre diferențe, una semnificativă, constă în faptul că, pentru același volum de zăpadă, un volum egal de lapoviță este mult mai greu și, drept urmare, este și mai dificil de curățat. În același timp, un volum mare de lapoviță va avea nevoie de mult mai mult timp pentru a se topi spre deosebire de un volum egal de zăpadă proaspătă.
Ploaia înghețată vs. lapoviță
Condițiile care duc la apariția ploii înghețate sunt similare cu cele ale lapoviței. Pentru ca acest tip de precipitație să-și facă apariția, stratul de aer cald trebuie să fie mai gros. Astfel, după cum precizam anterior, zăpada cade către pământ printr-un strat de aer cald și se topește în picături de ploaie, după care aceasta este interceptată de un strat de aer rece și înghețat chiar deasupra suprafeței Pământului. Atunci când stratul de aer rece din partea de jos este subțire, zăpada topită nu mai are timp să înghețe din nou în timp ce cade către sol.
Zăpada va atinge apoi pământul sub formă de ploaie și, respectiv, va îngheța în clipa în care va atinge o suprafață rece ca gheața, cum ar fi o creangă de copac, un gard, un acoperiș de casă, parbrizul unei mașini, o șosea sau un pod. Prin urmare, ploaia înghețată arată și se simte la fel până când atinge solul unde îngheață, relatează USA Today.
Așadar, ploaia înghețată este de departe cea mai periculoasă dintre toate tipurile de precipitații specifice sezonului de iarnă din cauză că formează o peliculă de gheață spre deosebire de lapoviță care are doar granule mici de gheață ce ricoșează rapid de la suprafața solului. În cele din urmă, atunci când aerul este suficient de cald până la suprafață solului, vom avea de-a face cu o ploaie simplă.
Foto: Shutterstock
