Mandala a devenit foarte populară și pe plaiurile mioritice și mulți folosesc diverse forme de artă care conțin mandala pe post de decorațiuni. Totuși, dincolo de frumusețea sa, mandala are în spate o istorie bogată și o semnificație mult mai profundă. Descoperă ce este mandala și la ce folosește ea:
Ce este mandala?
Cuvântul „mandala” provine din limba sanscrită, unde înseamnă „cerc”. Acest lucru face, de fapt, referire la simbolistica cercului, care arată faptul că viața este o formă continuă a unui univers perfect conectat.
Răspunsul simplu la întrebarea ce este mandala ar fi: o serie de desene sau modele concentrice care încep de obicei de la un centru și se extind către marginea cercului. Ele pot fi extrem de complexe sau simple, iar culorile și simbolurile utilizate în mandale pot avea semnificații specifice. Mandalele sunt de obicei produse pe hârtie sau pânză, modelate în bronz sau construite în piatră. Deși sunt extraordinare ca operă de artă de sine stătătoare, mandalele au un sens simbolic și meditativ dincolo de aspectul lor minunat.
O mandala este un simbol spiritual în culturile asiatice. Poate fi înțeleasă în două moduri diferite: privind în exterior, ca reprezentare vizuală a universului, sau în interior, ca ghid pentru mai multe practici care au loc în multe tradițiile asiatice, inclusiv meditația. În hinduism și budism, credința este că, intrând în mandala și mergând spre centrul acesteia, ești ghidat prin procesul de transformare a universului interior dintr-unul de suferință într-unul de bucurie și fericire.
Ce este mandala
Cum a apărut mandala
Siddhartha Gautama, fondatorul budismului sau Buddha, s-a născut în regiunea cunoscută acum sub numele de Nepal. Deși nu există o dată confirmată a nașterii sale, istoricii cred că este în jurul anului 560 î.Hr.
Se știe că Gautama și-a părăsit regatul după ce a devenit conștient de suferința umană și a căutat să atingă iluminarea prin meditație și acțiune conștientă – mindfulness. El a început să-și propovăduiască filosofia în anumite părți ale Indiei, unde a câștigat adepți devotați și în cele din urmă a înființat prima Sangha, comunitatea budistă de călugări.
Pe măsură ce acești călugări budiști au călătorit pe Drumul Mătăsii, o veche rețea de rute comerciale care lega Estul și Vestul, ei au adus budismul în alte țări. Au purtat mandale cu ei și au adus practica picturii acestor compoziții spirituale în alte părți ale Asiei. Așa mandalele au apărut în regiuni precum Tibet, China și Japonia până în secolul al IV-lea.
Deși înrădăcinate în budism, mandalele au devenit curând prezente în hinduism și în alte practici religioase. Majoritatea pictorilor erau laici evlavioși, de obicei din familii a căror ocupație era pictura. Unii pictori erau chiar călugări. În budismul tibetan, unor astfel de pictori li se cerea să se supună mai întâi anumitor ritualuri de inițiere.
Mandala și simbolurile sale
Există anumite simboluri comune în mandale, în cadrul modelelor circulare complicate. În mod tradițional, ele includ prezența minții lui Buddha într-o formă abstractă, cel mai frecvent reprezentată ca o roată, copac, floare sau bijuterie.
Centrul este un punct, care este un simbol considerat lipsit de dimensiuni. Este interpretat ca punctul de plecare, începutul contemplației și devotamentul față de divin. De acolo, punctul este înconjurat de linii și modele geometrice care simbolizează universul, cuprins de cercul exterior care reprezintă natura ciclică a vieții. Unele simboluri comune în cadrul mandalei includ:
Roată cu opt spițe: Natura circulară a unei roți funcționează ca o reprezentare artistică a unui univers perfect. Cele opt spițe reprezintă Calea Octuplă a budismului, un rezumat al practicilor care duc la eliberare și renaștere.
Clopoțelul: Clopotele reprezintă o deschidere și o golire a minții pentru a permite intrarea înțelepciunii și a clarității.
Triunghi: Când sunt cu fața în sus, triunghiurile reprezintă acțiune și energie, iar când sunt cu fața în jos, ele reprezintă creativitatea și căutarea cunoașterii.
Floarea de lotus: Un simbol sacru în budism, simetria unui lotus descrie echilibrul. Așa cum un lotus ajunge de sub apă în lumină, la fel și un om care tinde spre trezirea spirituală și iluminare.
Soare: O bază populară pentru modelele moderne de mandale, soarele tinde să reprezinte universul, purtând adesea semnificații legate de viață și energie, arată site-ul invaluable.com
La ce este folosită mandala
Mandalele sunt folosite în prezent pentru diverse scopuri, cum ar fi relaxarea, reducerea tensiiunii, o stare de spirit mai bună sau pentru a spori nivelul de concentrare. Există multe cărți de colorat mandale disponibile care pot fi folosite de oricine, fie că este vorba de copii sau adulți.
Mandala tradițională tibetană, regăsită în budism, descrie starea de iluminare a lui Buddha și este realizată prin artă pe nisip. Construcția mandalei începe cu o ceremonie în care călugării cheamă forțe ale binelui prin cântări, meditație și muzică. Apoi, pe parcursul a zece zile, călugării vor turna milioane de firicele de nisip colorat din pâlnii metalice tradiționale (chak-purs), purificând și vindecând spațiul și pe cei din jur în acest proces.
Crearea unei mandale poate dura săptămâni și, la scurt timp după ce este completă, nisipul este dispersat pentru a se alinia cu credința budistă că nimic nu este permanent și pentru a împrăștia binecuvântările.
Mandala ca formă de terapie
Terapeuții specializați în terapie prin artă invită adesea participanții să creeze mandale pentru a favoriza instrospecție, concentrare, conștientizare și pace interioară.
Unul dintre pionierii psihologiei și psihanalizei, Carl Jung, a desenat mandale pentru creșterea personală și le-a folosit împreună cu pacienții săi. El spunea: „Am schițat în fiecare dimineață într-un caiet, un mic desen circular, o mandală, care părea să corespundă situației mele interioare la momentul respectiv”.
Psihanalistul a publicat studii despre desene asemănătoare mandalelor executate de pacienții săi. În opinia sa, producerea spontană a unei mandale este o etapă în procesul de individuare – un concept central în teoria lui Jung – și reprezintă o încercare a sinelui conștient de a integra conținuturile până atunci inconștiente.
Terapeuții prin artă folosesc mandale pentru a înțelege mai bine lumea interioară a clienților lor și pentru a-i ajuta la conținerea emoțiilor puternice și dificile. Unii clienți au o experiență meditativă și reușesc să vadă sens mai profund al situațiilor vieții.
Procesul de realizare a unei mandale încorporează atât simetria, cât și fluxul, precum și structura și flexibilitatea.
Procesul implică, de asemenea, ambele emisfere ale creierului, restabilind un sentiment de echilibru mental și emoțional. Cu ambele emisfere angajate, capacitatea noastră de a face față anxietății și de a recăpăta un sentiment de control crește.
Află care este diferența dintre psihoterapeut, psiholog și psihiatru.
Mandalele și reducerea anxietății
Studii recente au arătat că colorarea mandalelor a fost utilă în reducerea anxietății. De exemplu, poate fi folosită ca tehnică de reducere a stresului, pentru îmbunătățirea stării de spirit și chiar pentru pacienții cu traume.
Într-un astfel de studiu, mandalele s-au dovedit a fi eficiente ca formă adjuvantă de terapie pentru clienții care sufereau de PTSD – Tulburare de stres posttraumatic.
Jung a folosit mandale în psihoterapie, cerând clienților să deseneze mandale individuale. Acest proces de a desena mandale l-a ajutat să identifice tulburările emoționale pe care le sufereau clienții și pe aceștia i-a ajutat să lucreze pentru atingerea integralității.
Jung și-a dat seama de marea similitudine a desenelor pe care le-au creat pacienții. Potrivit lui, „având în vedere faptul că toate mandalele prezentate aici au fost produse noi și neinfluențate, suntem conduși la concluzia că trebuie să existe o dispoziție trans-conștientă în fiecare individ care este capabil să producă simboluri identice sau similare în orice timp şi în toate locurile. Deoarece această dispoziție nu este de obicei o posesie conștientă a individului, am numit-o inconștient colectiv.”
Curiozități despre mandale
Culorile și simbolurile utilizate în mandale au adesea semnificații simbolice profunde. De exemplu, galbenul poate reprezenta lumina și iluminarea, albastrul poate simboliza liniștea și calmul, iar roșul poate reprezenta pasiunea sau energia.
Un simbol comun tuturor religiilor: Deși provine din sanscrită, o mandala este un simbol comun care se găsește în toate religiile. O putem vedea în arhitectura islamică, în bisericile creștine și se găsește și în budism, chiar dacă simbolurile pot fi diferite.
Anumite culturi antice, precum cea a amerindienilor Hopi, au creat mandale care reflectau cunoștințele lor astronomice și ciclurile naturale.
Unele culturi văd mandalele ca reprezentări ale timpului și ciclurilor naturale, reflectând schimbările sezoniere și aspecte ale ciclului vieții.
Terapeuții folosesc mandale și în lucrul cu copiii, oferindu-le o modalitate creativă și non-verbală de a comunica și de a explora sentimentele și gândurile lor.
În era digitală, artiștii creează mandale folosind software și tehnologie, explorând noi modalități de expresie artistică și design.
