Înaintea intrării în postul mare al Paștelui există o săptămână a serbărilor de primăvară, numită ,,Masleniţa” (Săptămâna Brânzei/Albă), echivalentul Lăsatului Sec la românii ortodocși. Obiceiul ancestral rusesc s-a păstrat mai bine, până astăzi, în aşezările din zona dobrogeană, scrie Constanța Veche.
Termenul de Masleniţa a luat naştere în secolul al XVI-lea. Numele sărbătorii este de origine slavă (maslo=ulei), multe dintre preparate fiind unse cu unt. După legendă, Masleniţaera fiica Tatălui Îngheţ şi locuia în Nord. Odată, un bărbat a găsit-o în nămeţi de zăpadă şi a vrut să o încălzească. Dar, dintr-odată, Masleniţa a devenit o femeie robustă, cu obraji roşii şi râs sonor. Aceasta l-a făcut pe acel bărbat să uite de iarnă, i-a încălzit sângele şi au început să danseze. La început Masleniţa se sărbătorea doar o zi din săptămână.
Apoi, fiecare zi a căpătat câte un nume. Fiecare gospodină îşi dădea silinţa să-şi trateze familia şi rudele cât mai bine. Preparatul de bază era, desigur, blinî – renumietele clătite lipovenești. Preparatul are o însemnătate simbolică: rotundă, rumenă, fierbinte, asemănată soarelui, care, de acum, lumina şi încălzea din ce în ce mai mult, prelungind ziua. Există o superstiţie: câte blinii ai mâncat, atâţia în viaţă ai câştigat.
Potrivit unor obiceiuri vechi, fetele își legau părul lung la spate și împleteau o panglică (lenta). În timpul sărbătorii Maslenița, fetele ofereau băieților din panglici, ca gest de simpatie și promisiunea unei relații viitoare. La staroveri, panglica este un simbol al tinerelor necăsătorite și tânara cu părul prins cu o panglică roșie este logodită.
