Ce faci când cineva nu îți înapoiază banii împrumutați

Știi ce bun e prietenul ăla al tău, mnu? Dar vezi și cum se face că plouă când îl tot suni să-ți dea banii înapoi. Poate ai ajuns deja în punctul ăla în care nici măcar nu-ți mai dă cu seen. ”Ah, mi-am luat țeapă”, zici tu resemnat. Dar dacă mai poți face totuși ceva?

Nu e ceva nou ca persoanele cărora le împrumuți bani să nu îi mai înapoieze. Poate chiar tu ai pățit acest lucru, dar, așa cum este firesc, după o perioadă de timp îți dorești suma împrumutată înapoi. Cum faci asta? Ei bine, sunt mai multe variante legale în funcție de cum ai procedat tu la momentul acordării împrumutului. Dacă ai mers pe prietenie e posibil să fie mai complicat, dar dacă ai fost atent la câteva aspecte pe care o să le detaliem și noi aici, atunci lucrurile sunt destul de simple. 

Ai contract în formă scrisă? Super!

Cel mai ușor pentru a rezolva o astfel de problema este să ai un contract încheiat în formă scrisă în momentul în care dai împrumutul. Știu că de multe ori e mult mai lejer să îi acorzi prietenului tău banii pe încredere, însă, dacă vrei să fii sigur că o să îi ai înapoi, ar cam fi nevoie de preconstituirea unui înscris.

Nu ai nevoie de un contract autentic, nu trebuie să mergi la notar pentru asta. Este suficientă o foaie scrisă la calculator sau de mână, semnată olograf și eventual datată, pe care să treci numele și datele tale, numele și datele celui pe care îl împrumuți, suma, (dobânzi, dacă așa vă înțelegeți) și cel mai important: scadența (adică data la care ți-i dă înapoi). Să nu uiți că trebuie făcut în două exemplare (sau câte un exemplar pentru fiecare parte cu interese contrare).

Ok, dacă i-ai dat cu transfer pe Revolut, ING, PayPal sau prin crypto chiar, deja ai un înscris, că scoți de acolo un statement. Ia uite ce bun e Revolutul ăla virtual, ah? Și tu nu prea voiai să-ți faci că nu vedeai utilitatea.

Problema cea mai mare este în momentul în care lași să treacă o perioadă destul de lungă de timp de la momentul la care ai dat cu împrumut suma de bani și data la care te gândești că i-ai vrea înapoi. Fie că îți e jenă, că te gândești că poate se simte el sau orice altceva. De ce este o problema? Pentru că poate opera prescripția (despre care vorbim puțin mai jos) și prietenul tău să nu îți mai dea nimic. 

Cum ar fi bine să procedezi într-o astfel de situație în care nu ai contract și lași să treacă și o perioadă destul de lungă de timp încât să opereze prescripția? Ei bine, trebuie să încerci să obții o recunoaștere a datoriei. Dacă reușești să obții un mail prin care îți recunoaște că are să îți dea acea sumă sau te întreabă când ar trebui să-ți plătească, ori îți achită jumătate, toate astea reprezintă acte de recunoaștere a datoriei (exprese sau tacite) și le găsești la art. 2538 din Codul Civil. Un astfel de mail are ca efect întreruperea prescripției (adică începe să curgă un nou termen din momentul în care ți-a recunoscut) și este un început de dovadă. Pe lângă începutul de dovadă, dacă ajungi în instanță mai ai nevoie și de alte probe și aici depinde iar cât de prudent ai fost când ai încheiat contractul. 

Spre exemplu, dacă mai erau doi prieteni cu voi când i-ai dat banii, poți obține o probă cu martori care să ateste creanța. Bun, apoi vedem care cu ce prieteni rămâne, dar asta e cu totul altă discuție.

Prescripția ca prescripția, dar ce e aia? 

Prescripția înseamnă, juridic vorbind, stingerea dreptului material la acțiune. Ai înțeles? Probabil că nu. Prescripția este o instituție juridică făcută de legiuitor pentru a sancționa comportamentul pasiv al unui creditor, adică al tău, că tu creditezi. Ce înseamnă asta? 

Păi să spunem că i-ai dat prietenului tău George 500 de lei azi și ați stabilit să ți-i dea peste o lună. După o lună el se face că plouă și ție îți este rușine să-i spui. Trec 3 ani și îți amintești că ai bani de luat, dar George nu mai răspunde la telefon. Te duci în instanță și George spune că s-a prescris creanța și că nu poți să îl obligi să îți mai dea nimic înapoi. Are dreptate George? Cam are. Ce ai făcut 3 ani? 

Ei bine, ăsta a fost și raționamentul legiuitorului când a pus asta în Cod. Să nu înțelegi totuși că acea datorie nu mai există. Ea se transformă dintr-o obligație perfectă (adică în care ai dreptul să-l dai pe George în judecată) într-o obligație naturală, adică o datorie morală, de conștiință. Practic, dacă el vrea să îți dea banii înapoi, bani sunt bine-primiți, nu trebuie să îi restitui pentru că plata este datorată, dar dacă după trei ani tu vrei să ceri banii fără să fi făcut nimic până atunci, el nu mai e obligat legal să ți-i dea, ci doar moral, un fel bro duty.. 

Ce trebuie să reții de aici? Că bunul tău simț de a-ți cere banii înapoi nu trebuie să fie chiar atâââââââââât de lung.

Și banii înapoi? 

După cum am stabilit până acum, dacă n-ai contract, probe, nu ai zis nimic 3 ani și îți vrei banii înapoi, acest lucru e cam dificil și depinde foarte mult de buna-credință a cocontractantului tău. 

Totuși, dacă nu au trecut 3 ani, poți încerca să obții, după cum am zis și la început, o recunoaștere a datoriei sau achitarea unei părți din suma respectivă. Citește continuarea pe avocatoo.ro

ARTICOL PRELUAT DE PE SITE-UL AVOCATOO.RO