Cercetătorii care studiază șoareci au descoperit din întâmplare „neuronii zombi” în creier, nu monștri care mănâncă carne și răspândesc viruși, ci celule care încetează să interacționeze normal, chiar dacă sunt funcțional vii.
Cercetătorii au încercat să dea de capăt misterului
O echipă din Portugalia a descoperit aceste celule în cadrul unei investigații despre modul în care o parte a creierului numită cerebelul învață din mediul înconjurător.
Cerebelul procesează informații senzoriale legate de mișcările motorii. Ne ajută să mergem pe o stradă aglomerată sau să ridicăm un pahar fără să-l vărsăm, și este, de asemenea, important pentru învățare: deci, dacă ne izbim de ceva, știm cum să ne îmbunătățim mișcarea pentru a-l evita data viitoare.
Utilizând optogenetica, unde celulele sunt manipulate cu lumină, împreună cu sarcini de învățare efectuate de șoareci, cercetătorii au putut arăta rolul cheie al anumitor intrări ale cerebelului numite fibre de cățărare.
„După ce am stimulat în mod consecvent fibrele de cățărare în timpul prezentării unui indiciu vizual, șoarecii au învățat să clipească în răspuns la acel indiciu, chiar și în absența stimulării”, a declarat neurologul Tatiana Silva, de la Centrul Champalimaud pentru Necunoscut.
„Acest lucru a dovedit că fibrele sunt suficiente pentru a conduce acest tip de învățare asociativă”, a mai spus aceasta.
Ce sunt neuronii zombi
S-a crezut mult timp că fibrele de cățărare sunt cumva implicate în învățare, iar aceasta este o altă dovadă care ar putea clarifica unele dintre confuziile și controversele legate de rolul lor. Alte tipuri de celule cerebrale manipulate în același mod nu au avut același efect asupra capacitatii șoarecilor de a învăța.
Apoi, cercetătorii au observat efectul de neuron zombi. Introducerea proteinelor sensibile la lumină Channelrhodopsin-2 (ChR2) ca parte a manipulării optogenetice a zombificat practic celulele de fibră de cățărare.
Cu alte cuvinte, erau vii în sensul că erau încă active și emiteau semnale așa cum neuronii ar face în mod obișnuit – dar aceste mesaje nu erau transmise. Într-un fel, deveniseră deconectate de la alte circuite neuronale, împiedicând șoarecii să poată învăța.
„S-a dovedit că introducerea ChR2 în fibrele de cățărare a alterat proprietățile lor naturale, împiedicându-le să răspundă corespunzător la stimuli senzoriali standard cum ar fi suflurile de aer”, a declarat neurologul Megan Carey de la Centrul Champalimaud pentru Necunoscut.
