În 2025, Biserica Ortodoxă Română (BOR) va împlini 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie. Cu această ocazie, se pregătește canonizarea mai multor clerici.
Patriarhia Română marchează centenarul prin canonizarea mai multor clerici
15 cuvioși și mărturisitori români au fost propuși spre canonizare de sinoadele mitropolitane. Dosarele sunt în curs de analizare și urmează să fie aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu unele excepții. Proclamarea canonizării lor va avea loc anul viitor, la aniversarea Centenarului Patriarhiei Române, explică basilica.ro.
Două propuneri sunt confirmate de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, doar că dosarele de canonizare nu vor fi înaintate Sfântului Sinod, ci Patriarhiei Ecumenice, fiind vorba despre monahi care s-au nevoit în Sf. Munte Athos.
Cei 15 clerici propuși spre canonizare la Centenarul Patriarhiei Române
Mitropolia Munteniei și Dobrogei i-a propus pe următorii:
Pr. Dumitru Stăniloae – a tradus scrierile asceților, monahilor și clericilor ortodocși din secolele IV – XV care erau centrate pe practicarea Ortodoxiei. Acestea au fost publicate în seria intitulată Filocalia (gr. „iubirea de frumos”) și ulterior traduse și pentru publicul internațional.
Arhim. Sofian Boghiu – Numit și „Duhovnicul Bucureștilor”. A condus obștea de la Mănăstirea Antim din Capitală și a fost condamnat la muncă silnică împreună cu intelectualii și clericii din grupul Rugul Aprins. A pictat biserici și a călăuzit suflete la scaunul de spovedanie.
Starețul Dionisie Ignat – A ajuns în Sf. Munte Athos când avea 17 ani și a devenit unul dintre cei mai experimentați duhovnici din Sfântul Munte. A murit la 95 de ani, din care 78 petrecuți în Sfântul Munte Athos. La înmormântarea sa a participat actualul Rege Charles al III-lea al Marii Britanii.
Arhim. Petroniu Tănase – A studiat Teologia la București și a lucrat pentru scurt timp la Cancelaria Sfântului Sinod și la secretariatul Patriarhului Nicodim. A ajuns în Sf. Munte Athos în 1978, cu aprobarea statului român. A fost ales stareț în 1984 și a condus obștea de la Prodromu până în 2011, când a murit.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei a propus canonizarea următorilor:
Arhim. Cleopa Ilie – A devenit stareț în 1945 și a fost hirotesit arhimandrit în 1947. După instalarea regimului comunist ateist în România, a stat ascuns în munți. În 1964, a revenit la Sihăstria ca duhovnic. În 1987, a devenit nașul de călugărie al Părintelui Patriarh Daniel.
Ieroschim. Paisie Olaru – A intrat în monahism la Schitul Cozancea, unde a petrecut 26 de ani, fiind, pentru scurt timp, egumen. În 1947 a devenit duhovnicul Sihăstriei Neamțului.
Mitropolia Ardealului i-a propus spre canonizare pe:
Arhim. Dometie Manolache, „Apostolul Moților” – A fost stareț al Mănăstirii Prislop, duhovnic al Mănăstirii Râmeț și absolvent cu media 10 al cursurilor de doctorat ale Institutului Teologic din Bucureşti. Un documentar realizat anul trecut de Trinitas TV îl prezintă cu o profundă milostenie: le dădea săracilor hainele de pe el.
Arhim. Serafim Popescu – I-a fost secretar Părintelui Dumitru Stăniloae în perioada în care aceasta a fost rectorul Facultății de Teologie din Sibiu. Plecat cu o bursă în Grecia, a ucenicit șase luni la Arhim. Antipa Dinescu, starețul Prodromului. A fost apoi, timp de 10 ani, starețul mănăstirii de metanie, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. După retragerea din stăreție a rămas duhovnic al obștii până la sfârșitul vieții.
Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului l-a propus spre canonizare pe:
Pr. Liviu Galaction Munteanu – Hirotonit preot de Episcopul Nicolae Ivan, a fost și rectorul Academiei Teologice din Cluj-Napoca. În 1958, sub ascultarea Episcopului Teofil Herineanu, a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor şi adulţilor care l-a adus în atenția Securității. A fost anchetat, iar în 1959 condamnat la opt ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A murit în 1961 în temnița de la Aiud, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus.
Mitropolia Olteniei i-a propus spre canonizare pe:
Arhim. Gherasim Iscu – După studii de Teologie la București, a fost, pe rând, stareț la Arnota, jud. Vâlcea, bibliotecar la Cernica (perioadă în care a refuzat să activeze în Mișcarea Legionară), și apoi misionar în Transnistria, unde a ajutat la înființarea a două mănăstiri și a învățat limba ucraineană, pentru a predica pe înțelesul tuturor. În 1943, a fost numit stareț la Tismana, mănăstirea sa de metanie. În 1948, după ce a fost contactat de luptătorii din rezistența anticomunistă și a ținut o predică anti-comunistă, a fost arestat. A trecut prin cele mai grele temnițe comuniste și a murit într-un spital de penitenciar, grav bolnav, în noaptea de Crăciun, împreună cu fostul său torționar de la Poarta Albă. În noaptea morții lor, i-a dăruit torționarului nu numai iertarea sa, ci și pe a lui Dumnezeu, spovedindu-l și împărtășindu-l.
Protos. Visarion Toia – Protoschimonahul Visarion Toia a fost numit, în 1929, stareț al Mănăstirii Lainici, care se afla într-o stare precară. A arătat o grijă deosebită pentru moaștele predecesorului său de la Lainici, Cuviosul Irodion, canonizat ulterior, în 2011. Sub conducerea sa, obștea a crescut. A murit din cauza violențelor la care a fost supus de către comandantul unei unități militare staționate în mănăstire cu aprobarea autorităților comuniste.
Mitropolia Banatului a propus doi clerici spre canonizare:
Protos. Calistrat Bobu – a fost trimis preot misionar în Banat, unde a întemeiat Mănăstirea Timișeni și a înnoit viaţa monastică de la Săraca, Partoş şi Vasiova.
Pr. Ilarion Felea – A fost moț de pe Valea Crișului Alb devenit duhovnic al tinerilor din Arad. A fost condamnat de regimul comunist la 20 de ani de temniță pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”, adică pentru că nu propovăduia în duhul comunist. A murit în temnița de la Aiud pentru că a fost lipsit de asistență medicală.
Mitropolia Basarabiei a înaintat două propuneri spre canonizare:
Pr. Alexandru Baltaga – În 1918, când s-a votat unirea Basarabiei cu România, Părintele Alexandru Baltaga a fost unicul cleric din Sfatul Țării. În 1940, când Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, avea aproape 80 de ani, ceea ce nu i-a împiedicat pe ocupanții sovietici să-l aresteze. A murit într-un lagăr din Kazan, azi capitala Tatarstanului,
Protos. Iraclie Flocea – Era bucovinean, dar s-a călugărit în Basarabia după ce Dumnezeu l-a salvat printr-o minune în timp ce lupta în Războiul de Reîntregire. În martie 1944 a fost numit vicar eparhial pentru regiunile evacuate din Arhiepiscopie. În 1945 a fost arestat și condamnat la 8 ani de muncă silnică în Siberia, doar pentru că era român și monah, ceea ce îl făcea automat dușman al Partidului Comunist și al Uniunii Sovietice. După opt ani de lagăr a reușit să se întoarcă, îndeplinind diverse ascultări. În 1992, a fost reabilitat de Procuratura Generală din Republica Moldova.
