În fiecare an, la 6 octombrie, evreii sărbătoresc Yom Kippur (Ziua Ispășirii), care este cea mai importată și mai solemnă dintre cele zece zile de pocăință din religia iudaică. Fix în această zi, în urmă cu cinci decenii, două state arabe vecine, Egipt și Siria, aveau să lanseze un puternic atac asupra Israelului, care a declanșat un conflict militar cunoscut în istorie sub denumirea de Războiul de Yom Kippur, cel mai costisitor din istoria acestei țări.
Aproape nimeni nu se aștepta ca războiul să izbucnească în acel moment, deși tensiunile dintre statul evreu și vecinii arabi erau o constantă încă de la fondarea statului modern israelian, cu un sfert de veac mai devreme.
Ce a însemnat pentru Israel războiul de Yom Kippur
Atacurile-surpriză ale Egiptului și Siriei în ziua de Yom Kippur au surprins Israelul și au dus la pierderi semnificative de vieți omenești în primele zile de lupte, relatează Al Jazeera. Pierderile omenești în cele două săptămâni ale războiului au fost devastatoare, fiind uciși 2.688 de soldați.
Războiul de Yom Kippur a fost un moment crucial în istoria modernă a Orientului Mijlociu, iar Golda Meir, prim-ministrul de atunci, a avut un rol esențial în gestionarea conflictului. Cu toate acestea, ea a reușit să mobilizeze resursele țării și să obțină sprijin internațional pentru a inversa cursul războiului. Decizia de a utiliza „rezerviștii” și de a primi sprijin militar din partea SUA a fost una crucială, iar abilitățile sale diplomatice au fost esențiale în menținerea sprijinului internațional. În paralel, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a adoptat o rezoluție de urgență prin care cerea o încetare imediată a focului și negocieri pentru instaurarea păcii în regiune.
Conflictul israeliano-arab a avut o serie de consecințe nefaste, iar unele dintre acestea se resimt chiar și astăzi. Imaginea Goldei Meir era la acel moment destul de șifonată din cauza faptului că guvernul condus de aceasta nu era capabil să prevină atacul și să obțină o victorie la fel de categorică la fel cum se întâmplase în conflictele militare anterioare. Meir, prima și singura femeie premier a Israelului, a lăsat în urma sa controversata sintagmă „nu a existat vreun popor palestinian”. Cu toate acestea, ea se numără printre figurile emblematice ale acestei țări, fiind unul dintre semnatarii declarației de independență din 1948.
Al doilea teritoriu palestinian
Cu doar șase ani înainte, în 1967, aceste state arabe, precum și Iordania, fuseseră înfrânte în așa-numitul Război de șase zile, cel de-al treilea conflict armat în care a fost implicat statul Israel. În urma acestui război, Siria avea să piardă Culmile Golan, iar Egiptul peninsula Sinai. Tot atunci, Israelul reușea să captureze Cisiordania și Ierusalimul de Est, aflate la acea vreme sub controlul Iordaniei, și Fâșia Gaza, care era ocupată de egipteni.
Acela a fost cel mai mare șoc din istoria Israelului, asta până în dimineața zilei de 7 octombrie 2023, atunci când teroriștii Hamas au lansat un atac de o cruzime fără margini asupra populației civile israeliene din câteva localități situate în apropiere de Fâșia Gaza. Peste 1.400 de civili nevinovați, lipsiți de apărare, au fost uciși cu sânge rece, iar alte câteva sute de israelieni și cetățeni străini au fost răpiți și ținuți prizonieri dincolo de Zid. Experții în conflicte militare au avertizat asupra faptului că războiul din Gaza ar putea scăpa de sub control și să se extindă în regiunile învecinate. Primul dintre acestea unde s-ar putea întâmpla acest lucru ar putea fi Cisiordania, cel de-al doilea teritoriu palestinian. În cele ce urmează îți vom spune tot ceea ce trebuie să știi despre acest teritoriu, de la istorie și până la localizare și populație.
Despre Cisiordania
Cisiordania (n.n. – în arabă الضفة الغربية, ad-Diffä l-Garbīya; în ebraică הגדה המערבית, HaGadah HaMa’aravit; în engleză West Bank, Malul de vest) este un teritoriu aflat pe malul de vest al râului Iordan, unul dintre cele două teritorii care formează statul Palestina alături de Gaza – stat care este recunoscut între altele și de România, dar nerecunoscut de unele state occidentale împreună cu zonele Fâșiei Gaza.
Cele două teritorii palestiniene sunt despărțite de Israel. Cisiordania se află la vest de Iordania, cele două fiind delimitate la nord și în centru de râul Iordan, iar în partea de sud de Marea Moartă. La nord, la est și la sud se învecinează cu Israel. Cisiordania se întinde pe o suprafață de aproximativ 5.655 km2 și este locuită în prezent de peste 3,92 milioane de suflete, majoritatea fiind musulmani suniți. Între aceștia trăiesc în regiune și în jur de 305.000 de coloniști evrei.
Scurtă istorie a Cisiordaniei
La început de secol XVI, Cisiordania făcea parte din Imperiul Otoman, însă patru sute de ani mai târziu, în timpul Primului Război Mondial, a căzut în mâinile forțelor britanice, devenind parte a Mandatului britanic al Palestinei. În urma războiului arabo-israelian din 1948, Cisiordania a fost capturată de Transiordania, care avea să fie redenumită ulterior Iordania, și a fost anexată, în 1950, ca parte a acestui stat.
Timp de patruzeci de ani, până în 1988, zona de la vest de Iordan a fost revendicată ca parte a regatului Hașemit al Iordaniei, însă ocupată din 1967 de statul Israel. Cu excepția Ierusalimului de Est, acest teritoriu este cunoscut în Israel sub numele biblice de Iudeea și Samaria, potrivit enciclopediei Britannica. Iordania, Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP) au revendicat pe rând regiunea
Anexarea Cisiordaniei la Iordania
În limitele actuale, Cisiordania este o zonă a fostului mandat ocupat de forțele arabe care au intrat în Palestina după plecarea forțelor de ocupație britanice, în 1948. Granițele și statutul zonei au fost stabilite prin armistițiul semnat între iordanieni și israelieni la 3 aprilie 1949. Cisiordania, așa cum a fost ea delimitată prin acest armistițiu, era în linii mari similară cu una dintre zonele desemnate ca stat arab – dar ceva mai mică – prin planul de împărțire a Palestinei al Organizației Națiunilor Unite (ONU) din 1947.
Conform acelui plan, Ierusalimul ar fi trebuit să fie o zonă internațională. Cu toate acestea, orașul a fost împărțit în sectoare israeliene (la vest) și iordaniene (la est). Statul arab a cărui creare era prevăzută prin planul de împărțire al ONU nu a luat niciodată ființă. În schimb, Cisiordania a fost anexată în mod oficial de către Iordania la data de 24 aprilie 1950, anexare care avea să fie recunoscută doar de către Marea Britanie și Pakistan.
Coloniile evreiești din Cisiordania
De altfel, începând cu anii ’60, o parte din teritoriul Cisiordaniei cuprinde enclave cu așezări sau colonii agricole israeliene, care sunt protejate și finanțate de guvernul israelian. Apariția acestor așezări a reprezentat unul dintre punctele importante ale conflictului israeliano-arab.
Sub pretextul de a-și consolida apărarea împotriva unor viitoare atacuri ale vecinilor săi arabi, Israelul a construit sute de astfel de colonii evreiești și avanposturi mai puțin formale în Cisiordania. Pentru ca aceste așezări să poată fi construite au fost dezrădăcinate sute de case din satele palestiniene aflate în regiune. Unele așezări sunt locuite de evrei ultra-religioși care doresc să locuiască în apropierea ținuturilor evreiești antice și a locurilor sfinte din zonă, relatează site-ul Gzero.
Pot circula liber palestinienii prin Cisiordania?
De asemenea, guvernul de la Tel Aviv a folosit legile de securitate militară sau de conservare a mediului pentru a restricționa accesul palestinienilor în vaste zone din Cisiordania. Odată cu așezările, aceste intervenții au transformat zonele din Cisiordania locuite de palestinieni într-un arhipelag terestru de peste 160 de zone.
Trebuie spus că palestinienii nu se pot deplasa liber prin Cisiordania, ci trebuie să treacă prin anumite puncte de control permanente sau temporare de-a lungul drumurilor-cheie care leagă zonele palestiniene, precizează sursa citată anterior. Coloniștii evrei au acces la propriile drumuri și infrastructură, în timp ce palestinienilor nu le este permis să le folosească. În schimb, palestinienii din Cisiordania pot intra în Israel oricând, însă doar pe baza unor permise speciale, care adese sunt legate de muncă, asta pentru că munca zilieră în Israel este o sursă majoră de venit pentru economia din Cisiordania. În anul 2002, invocând preocupări de securitate după un val de atentate sinucigașe comise în anii 1990 și o revoltă violentă împotriva ocupației care a început în 2000, Israelul a început să construiască o „barieră de separare” de Cisiordania care are o lungime de peste 700 de kilometri.
Cine guvernează Cisiordania?
Acordurile de la Oslo, semnate între 1993 și 1999, au fost menite să deschidă calea către o soluție cu două state și au dus între altele la apariția Autorității Naționale Palestiniene. Aceasta, avându-l la conducere pe Mahmoud Abbas, este o entitate prestatală arabă sunnită, semi-independentă, separată din punct de vedere teritorial și politic de guvernul Hamas din Fâșia Gaza. În conformitate cu acordurile de la Oslo, Autoritatea Palestiniană are unele competențe, inclusiv funcții de poliție și de securitate, asupra centrelor populației palestiniene din Cisiordania. Aceste zone sunt cunoscute sub denumirea de „Zona A” și „Zona B”. Toate celelalte zone, care sunt reunite sub numele de „Zona C”, se află sub controlul direct al statului Israel și acoperă cea mai mare parte din Cisiordania (60%).
În prezent, Partidul naționalist laic Fatah, care este principalul rival al celor de la Hamas, conduce Autoritatea Palestiniană și a recunoscut Israelul încă din anii 1990. Cum spuneam, președintele autorității este Mahmoud Abbas, cunoscut și sub numele de „Abu Mazen”. Ultimele alegeri generale au avut loc din 2006, atunci când victoria la limită a Hamas a dus la un scurt război între Fatah și Hamas. Când conflictul s-a încheiat, Hamas se afla la putere în Gaza, în timp ce Fatah deținea puterea în Cisiordania.
