CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. În inima Europei, un musulman cazează gratuit oamenii străzii în hotelul său, laudă evreii, dar are un mesaj pentru Israel: „Dacă Hamas a făcut un rău, nu înseamnă că trebuie să distrugi totul”

CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. În inima Europei, un musulman cazează gratuit oamenii străzii în hotelul său, laudă evreii, dar are un mesaj pentru Israel: „Dacă Hamas a făcut un rău, nu înseamnă că trebuie să distrugi totul”

În centrul Bruxelles-ului, un belgian de aproape 70 de ani, cu origini marocane, găzduiește între 80 și 100 de oameni fără adăpost în hotelul său. „Când am camere libere, știți cum e, strigă la tine: de ce să fiu liberă? Și merg pe stradă, noaptea, și aduc oameni care n-au unde dormi. Îi aduc în hotel, îi țin până dimineață. Le dau și de mâncare”, povestește acesta pentru Libertatea. Printre ei se numără, firește, și câțiva români.

Ahmed Ben Abderrahman deține, de peste 30 de ani, un hotel lângă Grande Place, în centrul Bruxelles-ului. Hotelul se numește Mozart, pentru că „muzica ne face să ne gândim la bine”, motivează patronul. Interiorul hotelului, cu oglinzi, coloane, arabescuri și mozaic colorat, are legătură mai puțin cu Mozart compozitorul și mai mult cu decorul din „Răpirea din serai”. Un pian fără coadă, așezat chiar lângă intrare, e singura referință la muzică în tot ambuteiajul de mobilier sclipitor. 

Grande Place

„Muzica vorbește direct inimii și îndeamnă la bine, de aceea i-am dat acest nume hotelului”, explică patronul. Ben, cum se recomandă, s-a născut în 1954. Un bărbat potrivit de înalt, grizonant, cu un fular înnodat artistic la gât. E cetățean belgian, cu origini marocane. „Cetățean al lumii”. A lucrat ca ghid turistic și a călătorit mult. A trăit mulți ani în SUA, apoi s-a stabilit în Europa. 

La Bruxelles, a deschis întâi un restaurant cu specific italian. „Încă de atunci, încercam să ajut oamenii sărmani. Le duceam mâncare, unora le găseam un colțișor să doarmă peste noapte. De când am hotelul, mi-e mult mai ușor să-i ajut. Când am camere libere, știți cum e, strigă la tine: de ce să fiu liberă? Chiar nu găsești pe cineva să stea aici? Și merg pe stradă, noaptea, și aduc oameni care n-au unde dormi. Îi aduc în hotel, îi țin până dimineață. Le dau și de mâncare”, spune patronul. 

[libvideo id=”4797561″]

„Ce ne facem cu acești tineri?”

L-am găsit dând cu mopul în holul hotelului. Ceva obișnuit, spune Ben, îi place să se ocupe el însuși de curățenie. „Am puțini angajați, unul dintre ei e în concediu acum. Sunt aceiași de când am deschis hotelul. Suntem ca o familie”. Salută câteva cliente care coboară scările. Le îndeamnă să admire grădina marocană, pe care a amenajat-o la etaj: câteva plante exotice, în vase multicolore. Turistele acceptă amuzate de atâta bunăvoință din partea gazdei, apoi pleacă, în pas adăugat, la plimbare prin oraș. 

„Ce ne facem cu acești tineri? Spuneți-mi!”, oftează Ben, punând mopul deoparte, după ce clientele au ieșit chicotind. „Cine se mai căsătorește, cine mai întemeiază o familie? Viața fără familie e zero, zero, zero. E trist, tinerii sunt pierduți. Își pun rucsacul în spate, merg cu prietenii la o bere. Să nu uităm de droguri! Nu le place să muncească. Stau cu părinții și după ce trec de 20 de ani. Nu e bine, nu e bine deloc!  Fetele umblă cu fața și umerii descoperiți, se plimbă încoace, se plimbă încolo și se trezesc, pe la 30 de ani, că au nevoie de un soț. Prea târziu! Nu mai au nimic de oferit. Frumusețea lor s-a ofilit”.

Nu sunt niște temeri care să-l facă foarte popular printre tinerii clienți și tinerele cliente, dar Ben are grijă să nu le exprime în gura mare și către oricine. 

Ben, în hotel

Galeria cu VIP-uri

Patronul de la Mozart are o slăbiciune și pentru puternicii zilei, nu doar pentru cei bătuți de soartă. Holul hotelului e împodobit cu poze înrămate în care Ben apare alături de diverse personalități politice în proximitatea cărora s-a aflat. Fie că au trecut pe la hotel, fie că le-a întâlnit la dineuri ale ambasadelor.

Fotografiile acelea, plus încă una în care „cetățeanul lumii” apare pe lângă o sanie trasă de câini, undeva, într-o zonă polară, reprezintă un portofoliu pe care Ben îl arată cu mândrie oricui intră în hotel. Are și un site personal, unde a postat toate pozele sale cu VIP-uri. În nici una dintre poze nu apare alături de oameni ai străzii. Sau de oameni oarecare. 

„Se știe că binele trebuie să îl faci în liniște, fără să te lauzi”, surâde Ben, trăgând un fermoar imaginar peste gură. „Mă feresc pentru că e și multă invidie. Am întâmpinat unele piedici, din pricina asta, dar mereu am găsit soluții. Sunt mulți oameni care revin și îmi spun, după ani și ani: «Vă mulțumim pentru ce ați făcut pentru noi!». Asta e cea mai mare recompensă”. 

Un alt lucru de care e mândru patronul de la Mozart e că anul trecut, un politician belgian, Olivier Maingain, l-a nominalizat la Premiul Nobel pentru pace pe 2023. 

Ben are dovada nominalizării într-un răspuns pe e-mail de la Institutul Norvegian Nobel. „Pentru că eu vorbesc totdeauna despre pace. Vorbesc direct, spun ce cred, așa cum ar trebui să facem toți. Nu trebuie să minți, trebuie să fii direct. Nu e de ajuns să cunoști adevărul, trebuie să îl și spui”.

Holul hotelului

„Treizeci de sudanezi am ținut în apartament”

Ca musulman, Ben cântărește oamenii care vin și pleacă din hotelul lui și lumea în general după convingerile lui religioase. „Dar cu respect, rețineți, cu respect. Eu am credința mea, alții au credințele lor. Am adăpostit în hotelul meu și creștini, și musulmani. Chiar și o familie de evrei din Israel. Nu caut să convertesc pe nimeni. Am adus și refugiați ucraineni, în primele zile ale războiului. Acum am și câțiva români în hotel. Dar nu pot să vi-i arăt, i-am rugat să fie discreți, să nu circule la vedere. Dacă nu e caritate, ce mai rămâne? Între 80 și 100 de oameni fără adăpost pe zi găzduiesc în hotel”. 

Pentru familia de evrei, care nu avea bani de cazare, Ben își amintește că a făcut un efort suplimentar și i-a plătit transportul până la Anvers. „Am găzduit oameni în nevoie și la mine în apartament, stau aproape de hotel și am un apartament mare. Treizeci de sudanezi am ținut în apartament, chiar și bucătăria era ocupată”. 

„Evreii sunt oameni incredibili”

„Am întâlnit mulți oameni și am cunoscut multe culturi. Am călătorit enorm, între America și Europa. Am avut șansa să analizez bine această planetă. Ca musulman, pot spune că tot ce e în Coran e purul adevăr”, concluzionează Ben. Firește, nu același lucru, chiar dimpotrivă, poate spune despre ce e în Evanghelie. Unul dintre lucrurile care îl nemulțumesc la creștinism e că preoții catolici sunt obligați la celibat. „Sunt atâtea femei, însoară-te! Ce e greșit în asta?”. 

Ca marocan, patronul de la Mozart invocă influențele faste ale maurilor în Spania: „Au venit în Europa să aducă știința, au salvat evreii și creștinii de alte etnii decât cea spaniolă. Creștinii erau chiar răi cu evreii, știți? Musulmanii au adus știință, cunoaștere și limba arabă, algebra, astronomia. Priviți, de exemplu, Andaluzia – sutele de milioane de turiști se duc în Spania an de an să vadă nu spectacole cu tauri, ci frumoasele monumente de artă maură”. 

Prietenia dintre musulmani și evrei are rădăcini istorice, consideră Ben. Pentru el însuși, a fost chiar providențială, jucând un rol deloc de neglijat în apariția lui pe lume: „Evreii sunt niște oameni incredibili, dacă dai la o parte sionismul. Tatăl meu e din Marrakech. La 16 ani, s-a angajat la o familie de evrei, a lucrat doi ani pentru ei. A pus bani deoparte. Apoi a întâlnit-o pe mama, care e din Rif, la Tanger, și așa am apărut eu. Peste ani, am încercat să găsesc familia aceea, pentru care a lucrat tata, dar n-am reușit. Aș fi vrut să le mulțumesc personal”. 

Detaliu din interiorul hotelului

Ceva frumos cu Trump 

Ar mai fi, continuă Ben, și argumentul clasic că „avem mulți profeți evrei”. „Ceea ce se întâmplă acum în Gaza e un mare dezastru. Evreii de acolo îi apără pe palestinieni. Evreii din Statele Unite îi apără pe palestinieni. Trebuie să trăim împreună în pace. Și cu respect unii față de alții. Dacă Hamas a făcut un rău, nu înseamnă că trebuie să distrugi totul, ca să pedepsești Hamas. Mii de oameni au murit, mii de oameni suferă. E un dezastru”. 

Marele vinovat pentru situația din Orientul Mijlociu, susține Ben, e America. „Să vă spun ceva frumos: Donald Trump, pe care aproape l-am întâlnit când a venit acum câțiva ani la Bruxelles… Priviți poza aceea, eram la Ambasada Statelor Unite! Donald Trump a spus, în campanie electorală, că tot ce se petrece în Orientul Mijlociu, Al Qaeda, ISIS etc. e opera Guvernului american… În Coran scrie: ucizi un om, ucizi toată planeta. Salvezi un om, salvezi toată planeta. E interzis să ucizi!”.

Patronul de la Mozart are păreri ferme și despre pandemie și COVID, „cea mai rea minciună”.

„Trebuie să rămâi adevărat. Pentru că nu omul face adevărul, ci adevărul pe om. Ceea ce e rău e rău, trebuie condamnat, trebuie să oprimi războaiele. Statele Unite fabricau armament pentru războaie. Acum fabrică războaie pentru armamentul lor”. 

Ahmed Ben Abderrahman, patronul hotelului Mozart

„Mă revoltă violența inegalităților”

Dincolo de fervoarea conspiraționistă și de tendința de a nega adevărul altora, binele făcut de Ben rămâne bine. Ca toate orașele mari, Bruxelles-ul nu duce lipsă de oameni ai străzii. Iar serviciile sociale par, de multe ori, copleșite, dacă e să judeci după numărul mare de saltele și adăposturi improvizate pe care le vezi și în gări, și în stațiile de metrou, și în zonele turistice ale orașului. 

Ben a ajuns să fie solicitat direct de poliție, să preia oamenii sărmani la el în hotel. 

„Nu sunt mulți care fac așa ceva, iar eu o fac gratuit. Totul organizat. Îi hrănesc, pun saltele dacă sunt prea mulți. Ceea ce mă revoltă e violența inegalităților. Ar exista resurse pentru toți, dacă am împărți cu ceilalți. Planeta aparține tuturor. Dar atâția nu au nimic, nici un loc unde să pună capul. Peste tot în Europa sunt persoane fără adăpost. Iar în State, numărul lor e catastrofic. Mă uit la fețele acestor oameni, mă pun în locul lor. Profetul a spus: fiecare să aibă grijă de vecinul său. Dacă fiecare ar face asta, ar fi paradis pe pământ”.

Soluțiile pe care le vede Ben la această stare de lucruri sunt simple: mai multă atenție și mai multă austeritate. „În fiecare secundă, vin vești rele din lume. Se scufundă un vas cu imigranți africani, care încercau să ajungă în Italia. Trist. Vă dați seama? Oamenii aceia sunt disperați, nu mai au nimic de pierdut, dacă fac asta. Și nimeni nu face nimic să îi ajute, să nu se înece”. 

Strada pe care se află hotelul

„Banii pe bradul de Crăciun mai bine îi dădeau celor necăjiți”

Creștinii au tradiții prea costisitoare, crede patronul de la Mozart. „De ce să dai atâția bani pe un sicriu, când poți să dai banii ăștia sărmanilor? La musulmani, suntem înveliți în pânză, toți la fel, pentru că toți suntem egali. La ce a folosit bradul de Crăciun din Grande Place? Au pus și o casă, cu figurine, decorațiuni, luminițe. Apoi au aruncat totul la coș. Mai bine dădeau banii pe toate astea unor oameni nevoiași. Atâtea familii care au cumpărat brazi, i-au împodobit… La fel, mai bine dădeau banii celor necăjiți”.  

Nu doar despre creștinii care „sunt creștini doar în teorie” și cheltuie pe tot felul de nimicuri are ceva de comentat Ben, ci și despre unii musulmani prea largi de mână. „Qatar e un stat pe care îl detest. Pentru că a dat pentru fotbal, când a organizat Campionatul Mondial, trei sute de miliarde de dolari… Cu banii ăștia puteam salva planeta… Ce e fotbalul? Era un joc pentru cei săraci, 11 contra 11, înțelegeți ce vreau să zic… Înainte, se juca cu inima. Acum înseamnă doar bani”.

Holul hotelului

Convertirea unui medic neamț

Discuția revine, inevitabil, la superioritatea islamismului în fața creștinismului. Ben afirmă că el nu face decât să respecte Coranul, când ajută sărmanii și îndeamnă la pace. E tatăl unei familii fericite, are copii mari, care au familiile lor, e un afacerist și filantrop respectat. Nu se întreabă dacă viața lui ar fi avut același curs prosper și stabil dacă trăia nu în SUA sau în Europa, ci în Tanger, unde s-au cunoscut părinții lui. Nu se întreabă dacă manifesta la fel de multă toleranță locuind într-un singur colț de lume, fără să călătorească și să cunoască alte zări și alte culturi.  

„Mă întrebați despre viața musulmanilor aici, la Bruxelles. După părerea mea, Europa e deja musulmană. Pentru că minciunile durează o oră. Adevărul durează o eternitate. Minciunile pot fi de folos uneori, adevărul e de folos întotdeauna. Mă rog de cinci ori pe zi. Când mă rog, sângele coboară la cap… În Germania, un neamț a văzut musulmanii în piață, lângă moschee, pregătiți de rugăciune. Când a văzut cum coboară toți capetele, ce a făcut? A făcut studii, era medic. A descoperit că era purul adevăr, că sângele circulă mai bine la cap când te rogi. Așa că a devenit musulman!”. 

O altă probă a superiorității islamului e postul de Ramadan, susține Ben. „Care e post adevărat, o lună întreagă, nu ca la creștini, cu dezlegare la pește. Postul nostru te întinerește, de aceea e folosit în clinicile de înfrumusețare. Doar că nu i se spune post de Ramadan, ci «metodă străveche»”. 

Cât despre biserici, patronul de la Mozart spune că nu e deloc impresionat. Nimic bun prevestitor dinspre aerienele turle gotice din vecinătatea hotelului. „Sunt muzee, business. Crucea e prea mică, nu se vede. Nu e ca M-ul de la McDonald’s. Bisericile au devenit baruri, cafenele, discoteci”. E drept că nu aici, în inima Europei, dar a văzut el o astfel de biserică dansantă în urmă cu mulți ani, la New York. 

  

  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *