Pentru o parte dintre argentinieni, noul președinte, economistul ultraliberal Javier Milei, este „un nebun” care vrea să le ia drepturile dobândite. „Am plâns. Ne va ruina”, spune unul dintre cei care nu l-au votat la scrutinul din 19 noiembrie. Pentru alții, Milei a fost „răul cel mai mic”, schimbarea radicală de care e nevoie pentru ca Argentina să iasă din situația economică disperată în care a ajuns.
de Alexandra Nistoroiu (Buenos Aires, Argentina)
În seara de 19 noiembrie, la închiderea urnelor, mă aflam pe străzile orașului Salta din provincia cu același nume, din nordul Argentinei. E o zonă recunoscută pentru munții colorați, păstrarea tradițiilor, dar și pentru că înclină politic predominant spre dreapta.
La 20:50, am aflat că Javier Milei e noul președinte al Argentinei. Nu dintr-o știre, ci din ploaia de claxoane cu care au întâmpinat vestea cei din micul oraș din Anzii Cordilieri. Dar aceasta era doar reacția gălăgioasă a învingătorilor. Milei a câștigat cu 56% dintre voturile exprimate. A doua zi, în aeroport sau în cafenele, puteai observa și auzi, mai potolită, mâhnirea celorlalți.
Javier Milei, candidatul la președinție al coaliției „Libertatea avansează”, vorbește la sediul său de campanie după încheierea scrutinurilor pentru alegerile generale din Buenos Aires, Argentina, pe 22 noiembrie 2023. Foto: Profimedia Images
„Am avut de ales între un hoț și un nebun”
„Am avut de ales între un hoț și un nebun”, mi-a spus Sebastian, un localnic din Salta, care susținea că era pentru prima dată când nu s-a dus să voteze. A preferat să meargă la un grătar la ziua de naștere a nepotului său. Votul e obligatoriu în Argentina, dar „nu pățești, de fapt, nimic dacă nu mergi, știu oameni care n-au votat toată viața”, a mai zis el.
Alegerile din acest an au creat o polarizare fără precedent în Argentina, țara de 45 de milioane de locuitori în care inflația anuală a ajuns la 142% în luna octombrie a acestui an. Disperarea economică a jucat un rol decisiv la scrutinul din 19 noiembrie. Contracandidatul lui Milei a fost Sergio Massa, ministru al Economiei și Muncii în precedentul guvern. E una dintre posibilele explicații pentru care astăzi șef de stat a ajuns Javier Milei, în ciuda unui discurs violent, pe care mulți experți l-au comparat cu al lui Trump, respectiv al lui Bolsonaro (fost președinte al Braziliei).
În vârstă de 53 de ani, un economist și fost om de televiziune cu puțină experiență politică, Milei a pătruns pe scena politică argentiniană, în mod tradițional închisă, cu un stil impetuos, o îmbrățișare a teoriilor conspirației și o serie de propuneri extreme despre care spune că sunt necesare pentru a schimba o economie și un guvern distruse.
În primele zile după victoria lui Milei, reporterul Libertatea, aflat în Argentina, a discutat cu mai mulți argentinieni care au spus cum își văd țara la această răscruce și ce speranțe au acum, dincolo de ce au votat.
Discuțiile au avut loc în Bariloche (oraș din nordul Patagoniei) și Buenos Aires (capitala). Răspunsurile lor au fost editate pentru claritate și precizie.
Evangeline (48 de ani), angajată în administrație în orașul Rosario: „Vor încerca să ia drepturile dobândite”
„Alegerile definite prin scrutin s-au soldat cu triumful unui exponent al dreptei radicale, Javier Milei, în fața reprezentantului partidului tradițional peronist.
Evangeline
Milei, cu nuanțele sale, face parte din familia politică a lui Orban în Ungaria, a lui Bolsonaro în Brazilia, a lui Trump în SUA și așa mai departe.
Ceea ce este deosebit sunt propunerile sale libertariene care se apropie de anarho-capitalism. Așadar, pentru mine, cei patru ani care urmează vor genera o mai mare inegalitate economică, vor încerca să ia drepturile dobândite și, cu siguranță, rezistența la aceste măsuri va genera represiunea din partea statului.”
„Astăzi este sfârșitul decadenței argentiniene”
Milei a promis să reducă cheltuielile și taxele, să închidă banca centrală a Argentinei și să înlocuiască moneda națională cu dolarul american. De asemenea, el a propus interzicerea avortului, relaxarea reglementărilor privind armele de foc și consideră ca aliați ai Argentinei doar țările care doresc să „lupte împotriva socialismului”, dând deseori ca exemplu Statele Unite și Israelul.
Palatul prezidențial
Noul președinte, care își va începe oficial mandatul la 10 decembrie, își atacă dur criticii și presa, numește consensul științific privind schimbările climatice un complot socialist și susține că țara e controlată de o cabală obscură.
Departe de a fi un lider inspirațional pentru mulți dintre votanți, mai mulți analiști politici spun că victoria lui Milei reflectă mai degrabă disperarea argentinienilor pentru o schimbare de macaz decât sprijinul ideologiei sale.
În discursul său de victorie, citat de The New York Times, el a atacat „casta” politică, despre care spune că s-a îmbogățit în detrimentul argentinienilor de rând, afirmând că „astăzi este sfârșitul decadenței argentiniene”.
Andrea (39 de ani), angajată în turism, Bariloche: „Milei vrea să taie Ministerul pentru Femei, ceea ce e o nebunie”
„Nu l-am votat pe Milei, pentru că reformele pe care vrea să le realizeze sunt trăsnite, aproape imposibile, cum ar fi dolarizarea sau privatizarea universităților.
Andrea
O parte dintre propuneri nu sunt așa sărite de pe fix, cum ar fi reducerea personalului în administrația publică. Într-adevăr sunt mulți care nu lucrează, dar primesc un salariu. Însă eu personal nu l-am votat, pentru că am considerat că, dacă ar fi ieșit cel care a pierdut, aș fi continuat mai mult sau mai puțin la fel pe poziția economică în care sunt. Și nu îmi merge așa de rău.
Cred că Milei este un nebun. Vrea să rupă înțelegeri cu țări de care chiar avem nevoie. Apoi, vrea tăierea unor ministere, cum ar fi Ministerul pentru Femei, ceva foarte special în țara noastră, menit să apere drepturile femeilor, și el vrea să se atingă de ele.
Milei vrea şi să privatizeze tot, inclusiv sănătatea, YPF, adică petrolul, compania aeriană argentiniană, media de stat.
Privatizarea sănătății poate că nu ar fi așa rea, pentru că oameni din alte țări, ca Bolivia, Peru sau Chile, vin la noi în țară pentru a primi asistență medicală și mi se pare că acești oameni ar trebui să plătească pentru tratament. Dar sunt mulți argentinieni care nu au asigurare medicală privată. Pentru ei ar trebui să existe în continuare asistență medicală publică.
Campania politică a lui Milei a fost urâtă, cu mesaje foarte nepoliticoase, șocante, vulgare. Mie, personal, nu mi-a plăcut, dar se vede că unii oameni au înțeles-o. Campania lui Massa a fost cam ce ne așteptam de la el: aceleași mesaje, cu subvenții pentru cei mai nevoiași oameni. Cam ce știm deja de la peronism (mișcarea politică de stânga din Argentina, influențată de ideile și moștenirea politică a lui Juan Peron, n.r.). Nu m-a surprins. Oricât de mult nu-mi place, a fost mai mult din același lucru cu care eram deja obișnuiți, ce a fost kirchnerismul (o mișcare politică argentiniană bazată pe idealurile populiste ale soților Kirchner, care au fost pe rând președinții Argentinei, n.r.).
Pentru mine, niciuna dintre opțiuni nu era bună, dar una era clar mai rea. Acum să vedem ce se întâmplă când își începe mandatul. Deja a crescut iar dolarul și s-a scumpit combustibilul. Se spune că în acest an, inflația se va încheia la 160%, așa că așteptăm.”
Mauricio (27 de ani), chelner în Villa los Coihues, suburbie rurală a Bariloche: „Am riscat, a fost un pariu. Dacă nu iese, peste patru ani ne întoarcem la ce aveam deja”
„La alegeri, a fost extrem de complicat, pentru că (n.r. – candidații) reprezentau două partide esențial diferite: extrema dreaptă şi extrema stângă, ceea ce a divizat mult societatea. Aici am avut mereu peronismul, kirchnerismul, partea stângă. De această dată a câştigat dreapta, iar schimbarea nu ştim cum va fi. Eu am încredere că se vor îmbunătăți lucrurile.
Mauricio
Nu am fost niciodată de stânga. Am votat mereu dreapta. Stânga are idei pe care nu le împărtăşesc deloc. De exemplu, dacă cineva foarte tânăr a comis o anumită infracțiune, să nu fie condamnat. Pentru mine, legea trebuie să fie aceeaşi pentru toți, chiar dacă ai 13-14 ani.
Noul guvern va fi aproape opusul a ce-am avut până acum. Toți spun că se vor privatiza multe lucruri, dar nu cred că va fi chiar așa. Se vor pune niște limite doar. Deja sunt mulți oameni care nu muncesc, dar trăiesc din ajutoare de la stat. Există unii oameni care chiar merită ajutor, au dizabilități, dar sunt și mulți care profită de asta. Știu că, dacă nu muncesc, vor trăi de pe urma guvernului. Asta mă revoltă.
Votul meu nu a fost neapărat pentru Milei, ci împotriva stângii, deci prin eliminare. Cealaltă opțiune era cel care a destabilizat economic țara. El a provocat cea mai mare inflație. A ruinat țara.
Și se întâmplă ca și oamenii să obosească. Adică, de ce trebuie să muncești atât de mult pentru nimic? Cred că oamenii au spus: ei bine, să vedem, pariez pe asta. Și dacă nu merge bine, peste patru ani ne putem întoarce la același lucru.
Milei e o persoană pe jumătate inumană. Uneori zice lucruri inexplicabile. Cred și că e dintr-o epocă foarte apusă, trebuie să luăm în calcul și cum a fost educația lui. E un tip homofob, sexist, beligerant, are comentarii foarte macho, oribile. Nu a fost ușor să votez pe cineva ca el. A fost un vot riscant, între două rele.
Pentru mine, votul a fost un pariu pe care l-am făcut din cauza ideologiei economice. Nu cred că o să strângem milioane, dar poate că țara va fi un pic mai stabilă și nu vor fi atâtea datorii.”
Rosana, 55 de ani, avocată în Argentina: „A fost votat de oameni care vor fi direct afectați”
„Sunt devastată. Am plâns. Vicepreședinta s-ar putea să fie mai rău decât el. Sunt negaționiști ai guvernului militar și ai cazurilor celor dispăruți de represiune.
E antiteza ideologiei mele politice. Nici Massa nu mă reprezenta, dar era răul mai mic. Eu văd rezultatul acestor alegeri ca pe un regres social. Drepturile câștigate pot fi pierdute și, ceea ce este și mai grav, a fost votat de oameni care vor fi direct afectați.
Ne va afecta un pic ca pe toți ceilalți, însă nu e ca și cum o să mor de foame. Dar eu cel puțin nu votez gândindu-mă doar la ce e mai bine pentru mine, ci mai degrabă să încerc să fac ce e mai bine pentru toți. De-aceea trăiesc rezultatul acestor alegeri ca pe o tragedie.
Dacă facem paralela cu ceea ce a fost nazismul, nu spun că va fi exterminare, dar ei chiar se consideră superiori, mai buni decât toți ceilalți. Apoi, are ideea asta cu fiecare pentru sine, individualismul ca ideal suprem. Și Hitler a preluat puterea ales de poporul său și apoi a făcut ce-a făcut. Milei are ceva mesianic. E înfricoșător. Sper să mă înșel.
În Argentina, se coace de câțiva ani ideea asta că politica e lucrul rău și că trebuie să terminăm cu clasa politică. Pe acest val a urcat. Dar singura modalitate de a gestiona un stat este prin politică.
O parte dintre votanți și-au spus: ce drepturi o să-mi ia dacă eu am drepturi ca într-un pătrățel? De exemplu, ai dreptul la muncă. Dar dacă nu găsești un loc de muncă, ce-ți pasă dacă ai drepturi?
I-a făcut pe oameni să creadă că vom fi atât de bine economic, încât vor apărea locuri de muncă pentru toată lumea și atunci nu ar fi o problemă să plătim pentru educație. E imposibil. Vrea o deschidere economică totală. Asta s-a întâmplat și în guvernul militar, și cu Macri (fostul președinte al Argentinei, 2015-2019). Dar oamenii nu s-au descurcat bine în niciuna dintre aceste perioade. Statul se îndatorează tot mai mult. Eu cred că suntem ruinați.”
Am fost în Europa în mai. Râd de europeni când aud că la voi e criză, la inflație de 3%. Criza pentru europeni e că nu pot pleca în vacanță nu știu unde. Criza în Argentina e că nu avem cum umple căruciorul la supermarket.
Carolina (stânga) și Rosana, prietene în drumeție
Carolina, 54 de ani, antreprenoare în Argentina: „Nu puteam susține un candidat care spune că educația nu va fi pentru toată lumea”
„Nu l-am votat pe Milei, dar 56% dintre oameni au făcut-o. Erau supărați pentru că nu le mergea bine, dar mulți nu reușesc să înțeleagă că sigur nu le va fi mai bine cu acest domn.
Ca popor, nu ești liniștit de o persoană care nu este stabilă emoțional. A avut o copilărie teribilă, plină de violență, și are atacuri explicite de violență.
Oamenii l-au votat, pentru că nu-i reprezentau nici guvernele anterioare. Cred că clasa de mijloc educată, cu studii universitare, este cea care a votat puțin mai mult pentru Massa. Cei cărora le merge foarte prost au căutat altceva. Și cei cu multă putere de cumpărare l-au votat pe Milei, pentru că el e foarte apropiat de mediul de afaceri, comercial.
Unul dintre marile motive de mândrie și unul dintre lucrurile emblematice pentru noi, argentinienii, este educația publică, de unde au venit laureați ai premiului Nobel. Celălalt e sănătatea publică. Vin oameni din Bolivia, Chile, țările vecine să se trateze aici sau să studieze aici. În propria mea familie, noile generații sunt profesioniști care ies din școala publică. Eu, de asemenea. Așadar, nu puteam susține un candidat care spune că educația nu va fi pentru toată lumea. Pot să plătesc o școală privată pentru fata mea, dar unii oameni nu pot. Realitatea este că un copil de pe stradă nu va putea avea acces la educație.
Cu educație publică, poți obține un pic de egalitate în Argentina. Și Milei nu vede asta ca pe ceva pozitiv. El spune că oricine vrea acces la educație ar trebui să plătească pentru asta.
Totuși, în timp ce vă spun toate astea, am încredere și vreau să sper că ceva va merge bine. Că putem merge mai departe, măcar pe plan economic. Nu ne ajută să ne gândim că va fi doar tragic.”
