O eclipsă totală de lună a avut loc pe 1 martie 1504, vizibilă la apus pentru America și pe parcursul nopții în Europa și Africa, și aproape de răsărit în Asia.
În timpul celei de-a patra și ultimei sale călătorii, Cristofor Columb i-a determinat pe locuitorii din Jamaica să continue să-l aprovizioneze pe el și pe oamenii săi flămânzi, intimidându-i cu succes prin prezicerea corectă a unei eclipse totale de lună pentru 1 martie 1504.
Eclipsa a fost vizibilă după apusul soarelui în seara de 29 februarie din cea mai mare parte a Americii de Nord, întreaga Americă de Sud, precum și în întreaga Europă, Africa și Asia de vest în dimineața de 1 martie.
Ilustrație – Prima întâlnire a lui Cristofor Columb cu locuitorii
Ce s-a întâmplat, de fapt
Pe 30 iunie 1503, Cristofor Columb a eșuat cele două caravele și a rîmas blocat în Jamaica. Oamenii indigeni ai insulei l-au primit pe Columb și pe echipajul său și i-au hrănit, dar după șase luni, au oprit aprovizionarea, nemulțumiți de ceea ce spaniolii puteau oferi în schimb.
Columb avea la bord un almanah scris de Abraham Zacuto, cu tabele astronomice care acopereau anii 1475–1506. Consultând cartea, a observat data și ora unei eclipse lunare iminente. A reușit să folosească această informație în avantajul său.
A solicitat o întâlnire pentru acea zi cu Cacique, liderul, și i-a spus că Dumnezeu este supărat pe tratamentul pe care localnicii l-au avut față de Columb și oamenii săi. Columb a spus că Dumnezeu va oferi un semn clar de nemulțumire făcând luna plină care răsare să pară înflăcărată de mânie.
Columb a fost probabil primul care a pus în practică o idee propusă de Hipparchus, de a folosi o eclipsă lunară pentru a determina longitudinea geografică a unei persoane.
Columb nu avea mijloace precise de a determina cât de mult călătorise spre vest pe glob. A observat eclipsa lunară de la 15 septembrie 1494 din apropierea Hispaniolei (Republica Dominicană), și pe cea de la 29 februarie 1504 din Jamaica.
În ultimul caz, a raportat în jurnalul său că Jamaica era la 7 ore și 15 minute de Cadiz, Spania, în drumul său spre China. Cu toate acestea, locul său din Jamaica este de fapt la o longitudine de 4 ore și 44 de minute față de Cadiz. Cum a putut face Columb o asemenea eroare mare de 21⁄2 ore rămâne un mister, dar D.W. Olson a propus o reconstrucție.
Cristofor Columb. Portret postmortem de pictorul Sebastiano del Piombo, 1519
Cazul lui Columb, expus în literatură
H. Rider Haggard a folosit o versiune modificată a poveștii reale a salvării lui Columb în romanul său Minele regelui Solomon, publicat prima dată în 1885, unde eroul Allan Quatermain și companioanele sale recrutează susținători pentru cauza lor din tribul local prin prezicerea unei eclipse de lună.
În primele ediții, aceasta era o eclipsă solar, dar Haggard a schimbat-o după ce a realizat că descrierea unei eclipse solare nu era realistă.
În romanul din 1889 al lui Mark Twain, Un Yankee din Connecticut la curtea regelui Arthur, protagonistul, Hank Morgan, un locuitor al secolului al XIX-lea al orașului Hartford, Connecticut, care călătorește în timp, scapă de a fi ars pe rug prin prezicerea unei eclipse solare în Anglia medievală timpurie în timpul domniei legendarului rege Arthur. Romanul istoric al lui Bolesław Prus, Faraon, scris în 1894–1895, folosește și el acest subiect.
