Oricât de greu de crezut ar fi, să fii fotograf de concert nu este, câtuși de puțin, lucru ușor. De altfel, cel mai probabil că această nișă este una dintre cele mai dificil de realizat din istoria fotografiei și îți voi explica imediat de ce, ca imediat după să-ți dau și câteva sfaturi, în cazul în care vrei să apuci și nu știi de unde.
Cine poate fi fotograf de concert, de fapt
În cazul în care te întrebai cine poate deveni fotograf de concert, află că absolut toată lumea care își dorește neapărat acest lucru. Cu alte cuvinte, din dorința de a deveni unul va izvorî și capacitatea de a munci suficient încât să te remarci.
Evident, pentru ca acest lucru să devină realitate, trebuie să pui osul la treabă, să-ți înveți camera și să înțelegi cum funcționează ea în condiții slabe de iluminare.
Nu în ultimul rând, trebuie să iubești muzica, pentru că altfel nu vei putea intra în starea necesară care să te impulsioneze să stai la pândă după cele mai bune cadre.
De ce este fotografia de concert o nișă greoaie
Te-ai putea întreba ce poate fi atât de greu la fotografia de concert, de vreme ce și tu reușești să scoți cadre bunicele cu telefonul tău.
Totul stă, în acest caz, în detaliu. Dacă mărești fotografiile realizate cu telefonul din dotare care, de altfel, pe ecranul device-urilor pot părea decente, dacă nu chiar bune, vei observa că oricât de avansat ar fi telefonul tău, detaliul îl va da de gol.
Și, pentru că tot am apucat să răspund și la această întrebare, hai să înțelegem mai bine de ce este grea fotografia de concert.
Vezi și: Cum să devii un fotograf mai bun, cu bani puțini: top 10 trucuri pentru fotografii reușite
În primul rând, gândește-te la condițiile de iluminare. Dacă nu e întuneric aproape total, cu siguranță vei avea parte de tot felul de „reflectoare” care vor arunca lumenii haotic în toate direcțiile, pentru o atmosferă mai dinamică la show.
Ținând cont de aceste aspecte, tu trebuie să te descurci să captezi momentul care, de cele mai multe ori, ține o milisecundă, având în vedere că artiștii se vor foi pe scenă mai ceva ca niște mingiuțe.
În definitiv, nimic nu stă pe loc, iar tu trebuie să fii atent și să ai grijă că ai fost pe fază atunci când trebuie.
În afară de instinct, mai ai nevoie, în mod clar, și de aparatură care să-ți ducă misiunea la un bun sfârșit de care să fii mulțumit, atunci când descarci fotografiile pe computer pentru post-edit.
Vezi și: Cele mai bune setări pentru fotografia de concert: ce trebuie să știi
Minim necesar de aparatură
Din start, am să menționez că cel mai bun echipament este cel pe care îl ai. Așadar, dacă nu-ți permiți să investești mii de euro, învață-ți camera pe care o ai până la cea mai nesemnificativă setare, pentru a stoarce tot „sucul” din ea în cazul în care chiar ai nevoie.
Dacă îți permiți să investești, iată ce ar trebui să ai în geanta ta de fotograf. În primul rând, n-am să mă concentrez pe brand-uri, de vreme ce nu asta contează atât de mult, iar părerile sunt atât de diverse încât risc să mă trezesc în mijlocul unei polemici de care nu ar trebui să aibă nimeni chef.
În cazul oricărei firme există aparate bune, aparate pentru consumatorul de rând și… săpuniere.
Așadar, o cameră full frame zic că este absolut necesară, mai ales dacă te gândești la valoarea ISO de care s-ar putea să ai nevoie, în cazul în care lentila nu te ajută.
În ceea ce privește factorul full frame, ISO se comportă mai puțin „puricat” decât în cazul camerelor crop, având senzorul mai mare, drept pentru care lumina intră mai abitir.
În al doilea rând, ținând cont de faptul că, în majoritatea cazurilor, mai ales dacă mergi la un concert mare, blitz-urile sunt total interzise, asigură-te că ai în arsenal un obiectiv cu o diafragmă un pic mai largă, de cel puțin 2.8, unde 1.2 sau 1.4 ar reprezenta condițiile ideale de lucru.
Și, pentru că, în general, ești poziționat în photo pit (adică spațiul dintre public și artist), vei fi extrem de aproape de subiectul tău, astfel că lentila respectivă ar fi bine să fie un pic mai wide decât un „nifty fifty” (50 mm – 1.8).
În asemenea cazuri, un 16 mm fish-eye cu 2.8 la diafragmă (care te va ajuta să prinzi un cadru larg) și un 35 mm cu 1.4 (care te va asigura că nu toate fotografiile sunt distorsionate pe margine, mai ales acolo unde nu este nevoie) fac „cuplul” perfect.
Mai mult decât atât, pentru a evita schimbarea obiectivelor între ele, îți recomand să fotografiezi cu două camere. Nu de alta, dar nu poți să știi ce moment fain ai putea rata fix în momentul în care te chinui tu să deșurubezi și să înșurubezi la loc.
Ca ultim sfat, în ceea ce privește aparatura, ai putea să apelezi la un obiectiv tele (minim 200 mm), pentru acele cadre pe care le faci din public, pentru a surprinde atmosfera cu tot cu reacția fanilor.
Setările din camera unui fotograf de concert
Dacă tot am vorbit despre partea de hardware, să luăm la analizat partea de software. Mai întâi, va trebui să verifici ce culori au luminile de la eveniment, pentru a le îmblânzi, mai apoi, din balansul de alb al camerei.
Mai apoi, te vei asigura că setezi diafragma la maxim posibil pe deschis, în funcție de cât de iluminat este concertul, după care vei avea grijă îți balansezi totul cu un timp de expunere suficient încât să nu prinzi mâini mișcate și figuri care, mai degrabă, s-ar potrivit într-un film de groază.
Iar dacă nu reușești să obții echilibrul perfect din cele două, ajută-te de ISO pe care îl poți ridica până la valoarea la care te simți confortabil. Mai apoi, poți scăpa de „purici” în Adobe Lightroom, dacă situația nu este sută la sută tragică.
Cât despre focus, să nu care-cumva să fotografiezi un concert energic cu single focus pentru că ai șanse reale să ratezi jumătate dintre imagini.
Vei merge mereu pe „continuu” care, în funcție de modelul de cameră, va avea nume diferite. Aici intervine partea aia în care îți ziceam să-ți înveți camera.
Iar dacă ai norocul ca aparatul tău să dispună de eye tracking sau de 3D focus, ești asigurat că subiectul va fi urmărit indiferent unde va „țopăi” pe scenă.
