Oamenii de știință au creat un embrion de șoarece cu șase picioare, având membre suplimentare în locul organelor genitale.
Sună, ce-i drept, ca dintr-un film SF, dar creatura dubioasă, care are și mai multe organe interne în afara corpului său, nu a fost creată intenționat.
Mai degrabă, a fost rezultatul fără precedent al unei cercetări care, la rândul său, a dezvăluit modul în care structura tridimensională a ADN-ului poate afecta dezvoltarea embrionară.
Experimentul nu a fost intenționat
Totul a început când biologul dezvoltării Moisés Mallo și colegii săi studiau Tgfbr1, o proteină receptor care este deosebit de importantă în dezvoltarea embrionară.
Echipa a dezactivat gena responsabilă pentru producerea proteinei în embrioni de șoarece aflați la jumătatea procesului de dezvoltare, intenționând să investigheze cum această schimbare afecta dezvoltarea măduvei spinării.
În schimb, au descoperit ceva neașteptat: unul dintre embrioni avea două picioare suplimentare acolo unde ar trebui să fie organele genitale.
„Nu am ales proiectul, proiectul m-a ales pe mine”, a declarat Mallo, peentru Nature despre turnura surprinzătoare pe care a luat-o cercetarea.
Cum se formează corpul unui șoarece, de fapt
În timpul dezvoltării embrionare, corpul se formează în etape, începând de la cap și terminând cu coada. În prima etapă de tranziție, are loc o schimbare de la dezvoltarea capului la cea a trunchiului, iar în a doua, de la trunchi la coadă. Această ultimă tranziție implică o reorganizare semnificativă a structurilor embrionare.
Tgfbr1 sau receptorul factorului de creștere transformant-beta tip 1 este cunoscut pentru că joacă un rol cheie în tranziția de la trunchi la coadă, și de asemenea în controlul formării membrelor posterioare și a organelor genitale externe.
Investigând fenomenul șoarecelui cu șase picioare, Mallo și coautorii săi au realizat că face acest lucru prin modificarea modului în care ADN-ul se pliază în celulele structurii.
Ca rezultat, inactivarea proteinei schimbă expresia altor gene – în acest caz straniu, cel puțin, asta însemna membre suplimentare și niciun organ genital.
„Arătăm că, în ciuda distanței evoluționare lungi față de condiția ancestrală, primordiul timpuriu al organelor genitale externe ale șoarecelui a păstrat capacitatea de a lua destinul membrelor posterioare”, explică cercetătorii în lucrarea cu pricina.
