Greva generală din sistemul de învățământ a ținut prima pagină a principalelor publicații din România. A fost pentru prima dată după anul 2005 când sindicatele din Învățământ au declanșat greva națională, la care au participat peste 150.000 de cadre didactice și angajați din școli. Acțiunea de protest a luat sfârșit după trei săptămâni, în momentul în care liderii celor celor două mari federații sindicale din sistemul preuniversitar au acceptat ultima ofertă a guvernului, iar elevii au putut în acest fel să se întoarcă în bănci pentru finalul de an școlar.
Deși termenul de grevă este folosit la scară largă, există destui oameni care nu cunosc modul în care se poate organiza o astfel de manifestare de protest sau câte tipuri de grevă există. De aceea, ne-am gândit ca în acest articol să prezentăm cadrul legislativ de organizare a unei greve și despre sancțiunile pe care le riscă angajatorii care nu respectă acest drept al salariaților.
Scurt istoric al grevei
Noțiunea de grevă are o vechime mai mare decât ți-ai putea închipui. Prima grevă documentată din istoria omenirii a fost cea a muncitorilor și artizanilor egipteni din vremea faraonului Ramses al III-lea, în anul 1170 î.Hr. De-a lungul timpului, s-au înregistrat o serie de greve în coloniile britanice, iar în secolul al XIX-lea, aceste manifestări de protest predominau în Statele Unite ale Americii, aflăm de pe site-ul Ancient History Encyclopedia.
Greva este faza finală a unui conflict de muncă
La aproximativ 3000 de ani distanță, în 1853, în țara noastră a avut loc prima grevă documentată, și anume greva pantofarilor din Sibiu. La acel moment nu existau sindicate sau lideri sindicali. Primul sindicat a fost înființat de tâmplari în anul 1905, iar ceva mai târziu a fost rândul cizmarilor și croitorilor să-și înființeze propriul sindicat.
Prima grevă de pe teritoriul țării noastre a avut loc în 1733 în Banat, la Ciclova. Pe fondul slabei dezvoltări industriale din acea vreme, grevele de dinaintea declanșării Primului Război Mondial nu au fost de mare amploare. În perioada interbelică însă, protestele minerilor de la Lupeni și greva muncitorilor de la Atelierele Grivița s-au soldat cu pagube materiale importante și cu zeci de răniți, se scrie pe site-ul Colorful.hr. În timpul regimului comunist, greva minerilor din Valea Jiului din 1977 și protestele lucrătorilor de la Uzina Steagul Roșu din Brașov au fost singurele manifestări consemnate deoarece alte eforturi de revoltă au fost rapid înăbușite.
Cele mai violente proteste au avut loc în anii ʼ90, după căderea regimului comunist și au fost asociate de cele mai multe ori cu scopuri politice. Dupa anul 2000, cele mai cunoscute greve au fost cele organizate de sindicatele din CFR, Sănătate și Educație.
Ce este o grevă
Greva este o instituție modernă care s-a dezvoltat și îmbunătățit la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Și asta, în primul rând datorită dezvoltării economice care a generat folosirea muncii salariate, extinderea acesteia și adoptarea unei legislații specifice care s-a adaptat nevoilor pieței muncii. Greva a intrat în rândul instituțiilor juridice ca un mijloc de presiune pentru revendicările salariaților, reprezentând faza finală a unui conflict de muncă pentru apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social.
Greva se poate declanșa doar dacă participă cel puțin jumătate din totalul membrilor sindicatului
Potrivit definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, greva este încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către salariați cu scopul de a obține satisfacerea unor revendicări de ordin economic, social și politic. Această acțiune se va desfășura în limitele și în condițiile legale. În fapt, greva este un drept garantat de Consituția României pe care salariații și organizațiile pentru care aceștia lucrează îl pot exercita pentru a-și proteja interesele sociale, profesionale și economice, scrie site-ul BundeAngajat.ro.
Conform prevederilor legale din Codul Muncii, angajatorul nu poate renunța la acest drept al angajaților, nici prin contractul colectiv de muncă și nici prin contractul individual de muncă. În același timp, orice clauză de renunțare care este inserată în oricare dintre cele două documente este considerată nulă, chiar și în situația în care este vorba despre o grevă generală, așa cum a fost cea din Educație.
În pofida faptului că această formă de protest prezintă anumite limitări și condiții speciale de organizare, greva este, practic, un instrument democratic prin care angajații au posibilitatea de a solicita și de a obține o serie de drepturi.
Câte tipuri de grevă sunt reglementate de legislația română
Legislația din România prevede trei forme de grevă prin care angajații își pot manifesta nemulțumirile. Fiecare dintre aceste forme trebuie să îndeplinească o serie de condiții care fac referire la durată, la scop sau la forma de organizare a acesteia. Iată care sunt cele trei tipuri de grevă:
1. Grevă de avertisment
Această formă de protest este cea pe care salariații o pot pune în aplicare împotriva angajatorilor. Dacă se face și cu încetarea activității, greva de avertisment nu poate să aibă o durată mai mare de două ore, mai notează BundeAngajat. În schimb, dacă grupul de protestatari plănuiește și organizarea unei greve generale, cea de avertisment va trebui să aibă loc cu cel puțin două zile înaintea formei de protest propriu-zise. În tot acest timp, angajații pot organiza greve de avertisment succesive, fără ca perioada de început a grevei generale să fie afectată.
2. Grevă de solidaritate
Aici avem de-a face cu o formă de protest organizată de către un grup de muncitori, având ca scop susținerea revendicărilor unui alt grup de salariați din aceeași entitate economică sau din același sector de activitate. Pentru ca greva de solidaritate să fie considerată legală este nevoie de acordul a cel puțin 50% dintre membrii sindicatului, cu condiția ca organizația sindicală să fie afiliată cu aceeași federație sindicală la care este afiliat și sindicatul membrilor organizatori ai respectivei forme de protest. O grevă de avertisment pentru cel mult o zi lucrătoare și trebuie anunțată cu cel puțin două zile lucrătoare înainte prin trimiterea unei notificări scrise către conducerea unității.
3. Grevă propriu-zisă
Acest tip de grevă este principala formă de protest prin care angajații își pot proteja interesele economice, sociale și cele profesionale. Grevele propriu-zise pot fi clasificate după cum urmează:
greva organizată – poate fi sindicală, dacă este organizată de sindicatul reprezentativ, sau nesindicală, dacă este organizată de către reprezentanții angajaților;
greva totală – este forma de protest la care aderă întregul personal al unei instituții;
greva parțială – are loc atunci când participă doar o parte a angajaților;
greva spontană – are loc în cazul unor situaţii imprevizibile şi fără declararea grevei de avertisment;
greva perlată – în cazul acestei forme de protest, angajații nu întrerup activitatea, însă lucrează într-un ritm mai lent decât de obicei pentru a reduce productivitatea muncii;
greva de zel – se caracterizează printr-un ritm mai accelerat de muncă decât cel normal, care va avea efecte nefaste asupra calității lucrărilor;
greva tromboză – presupune încetarea activității la un anumit loc de muncă din cadrul unei companii, ceea ce face ca întreaga activitate să aibă de suferit;
greva turnantă – munca este oprită gradual, pe sectoare, conform unui program stabilit dinainte. Cu toate că nu presupune oprirea concomitentă a lucrului în toate sectoarele, productivitatea companiei va fi afectată;
greva japoneză – este o formă de protest în care angajații continuă activitatea într-un ritm normal de lucru purtând anumite însemne care anunță manifestarea de protest;
greva continuă – este scurtă sau repetată;
greva inversă – angajații lucrează în afara orelor de lucru normale;
greva profesională – este organizată de o anumită categorie profesională dintr-o unitate;
greva politică – este o formă ilegală de protest deoarece greva este o acțiune care poate fi organizată doar din motive profesionale, economice sau sociale;
greva foamei – este o formă de protest extremă la care se recurge când toate celelalte forme nu au dat rezultate. Participanții la această formă de protest refuză de bunăvoie să se hrănească până la satisfacerea revendicărilor;
greva ilegală – este acea formă de protest pe care conducătorul unei unități o consideră ilegală din cauza încălcării prevederilor legale în vigoare.
Cum se organizează o grevă în România
Potrivit prevederilor art. 182 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, greva poate fi declanșată doar dacă au fost epuizate deja toate metodele legale prin care să se soluționeze conflictul de muncă existent. De asemenea, greva de avertisment trebuie desfășurată în prealabil, în timp ce greva propriu-zisă trebuie anunțată printr-o notificare scrisă și trimisă angajatorului de către organizatorii grevei cu cel puțin două zile lucrătoare înainte.
Greva este un instrument democratic prin care angajații au posibilitatea de a solicita și de a obține o serie de drepturi
În mod obligatoriu, mișcarea de protest se poate declanșa doar dacă participă un anumit număr de salariați, și anume cel puțin jumătate din totalul membrilor sindicatului, dacă hotărârea se ia de către organizații sindicale reprezentative. Dacă nu există nici un sindicat reprezentativ, hotărârea va fi luată de către reprezentații salaraților cu acordul scris a cel puțin o pătrime din numărul angajaților din respectiva unitate.
Trebuie să știi că, după declanșarea unei greve, angajatorul nu poate să angajeze noi salariați cu scopul de a-i înlocui pe greviști. În același timp, pe timpul desfășurării unei greve, toate raporturile de serviciu și contractele de muncă ale participanților la protest vor fi suspendate de drept, urmând ca acestea să fie reluate odată cu încheierea grevei. Cu toate că nu vor fi remunerați pe perioada în care se află în grevă, deoarece contractele de muncă sunt suspendate, angajatorul are obligația să le mențină salariaților drepturile referitoare la asigurările de sănătate.
Pe parcursul negocierilor, o grevă poate fi suspendată și reluată dacă negocierile eșuează, fără să fie nevoie de parcurgerea etapelor prealabile. În cazul în care suspendarea grevei ori amânarea acesteia reprezintă acordul unilateral al organizatorilor, reluarea grevei implică parcurgerea întregii proceduri de declanșare. Orice grevă poate înceta prin acordul părților, prin hotărâre judecătorească, prin renunțare ori prin hotărârea comisiei de arbitraj.
Citeşte şi despre 1 Mai, Ziua Muncii – cum a apărut sărbătoarea și ce semnificație are!
