Istoria Algeriei este una pe cât de complexă și captivantă, pe atât de zbuciumată, începând de la vechile civilizații berbere, continuând cu colonizarea romană și arabă și încheind cu perioada de dominație colonială franceză. Această țară africană este o adevărată poartă între Europa și Africa, fiind poziționată la intersecția a mai multor culturi, ceea ce o face să fie una dintre cele mai interesante de pe „continentul negru”.
Această republică arabă cu rădăcini amazighe a avut mult de suferit de pe urma unui sângeros război civil la începutul secolului al XX-lea. În prezent este o țară cu numeroase bogății naturale și culturale care abia așteaptă să fie descoperite. În cele ce urmează îți vom prezenta cele mai interesante informații despre cea mai vastă țară africană.
Cel mai mare stat african
Algeria, denumită oficial Republica Algeriană Democratică și Populară (n.n. – în arabă: الجمهورية الجزائرية الديمقراطيةالشعبية, în franceză République Algérienne Démocratique et Populaire, în berberă ⴷⵣⴰⵢⴻⵔ, Tagduda tamegdayt taɣerfant tazzayrit) este o țară situată în nordul Africii.
Deşertul Sahara ocupă 80 la sută din teritoriul Algeriei
Aceasta se învecinează la nord-est cu Tunisia, la est cu Libia, la sud-est cu Niger, la sud-vest cu Mali, Mauritania și Sahara Occidentală, la vest cu Maroc, iar la nord cu Marea Mediterană. De asemenea, Algeria are granițe maritime cu Italia și cu Spania. Algeria este considerată a fi cel mai mare stat din regiunea Maghreb din nordul „continentului negru” și are o geografie semi-aridă, în timp ce deșertul Sahara domină geografia din sud, ocupând 4/5 din teritoriul țării.
Algeria a fost cea mai mare țară din Africa de la împărțirea Sudanului, relatează Nations Online. Teritoriul său se întinde pe 2.381.741 km2, ceea ce o face a zecea națiune din lume și cea mai întinsă din Africa. Este de peste 200 de ori mai mare decât cea mai mică țară de pe continentul african, Gambia, și, totodată, de patru ori mai mare decât Franța. De asemenea, este de aproximativ 3,5 ori mai mare comparativ cu statul american Texas.
Scurt istoric al Algeriei
Poporul indigen berber din Algeria a fost sub stăpânirea unor civilizații străine pentru o mare parte din ultimii 3000 de ani, cele mai importante dintre acestea fiind fenicienii (anul 1000 î.Hr.) și romanii (anul 200 î.Hr.). Odată cu incursiunea în această regiune a arabilor musulmani din secolele al VII-lea și al VIII-lea, a venit influența islamică asupra berberilor și aproape un mileniu de dominație a dinastiilor arabe. La începutul secolului al XVI-lea, regiunea a fost plasată sub protecția sultanului otoman de la Istanbul. Timp de mai bine de 300 de ani, țara a fost condusă de bei, pașa și aghas otomani.
Perioada otomană s-a încheiat odată cu începutul colonizării franceze, în 1830. După un secol de guvernare franceză, Algeria a devenit stat independent de abia în 1962, iar araba a devenit limba oficială. De atunci, Algeria a fost condusă de „le pouvoir” („puterea”), o elită formată din lideri de afaceri și generali care se află în spatele unei fațade democratice, mai precizează sursa citată anterior.
Care este limba oficială în Algeria
În momentul de față, Algeria are o populație de peste 45,6 milioane de locuitori (0,57% din populația lumii), fiind cea de-a zecea cea mai populată țară din Africa și a 34-a la nivel mondial. Aproximativ 90% dintre algerieni trăiesc în zona de coastă de nord, iar densitatea populației este de 19,14 locuitori/km2. În plus, 74,6 % din populație este urbană (aproximativ 34 de milioane de persoane), iar vârsta medie este de 28,2 ani.
Capitala și cel mai mare oraș al țării este Alger, care se află în nordul extrem, pe coasta mediteraneană. Aici trăiesc în prezent peste 1,97 milioane de oameni. Alte orașe importante sunt Boumerdas (peste 780.000 de locuitori), Oran (cca. 646.000 de locuitori), Tebessa (634.000 de locuitori) și Constantin (450.000 de locuitori).
Alger este capitala Algeriei
Limbile oficiale în Algeria sunt araba (dialectul Darja), care este vorbită de 80% din populația țării, și Tamazight, limba berberilor indigeni, care a fost recunoscută constituțional ca limbă națională. De asemenea, franceza joacă și ea un rol important, fiind limbă educațională și comercială, în timp ce engleza, care nu este vorbită în mod obișnuit, este predată în școlile algeriene.
Conform constituției, islamul este religia de stat, iar majoritatea algerienilor, arabi și amazigh, sunt musulmani suniți.
De unde provine numele Algeria
Pe parcursul istoriei, Algeria a fost condusă de romani, triburi germanice, bizantini, spanioli, turci și, nu în ultimul rând, francezi. În cele mai vechi timpuri, această țară era cunoscută sub numele de Numidia. Actuala denumire Algeria (n.n. – în arabă al-jazā’ir الجزائر) este derivat de la cel al capitalei Alger, care provine de la cuvântul arab al-Jazāʾir (الجزائر, „insulele”), care desemnează cele patru insule situate în largul coastei sale. Numele a fost dat de Buluggin ibn Ziri după ce a întemeiat orașul Alger pe ruinele așezării feniciene Icosium în anul 950 d.Hr. Numele a fost folosit de geografi medievali, precum Muhammad al-Idrisi și Yaqut al-Hamawi, iar Imperiul Otoman a extins denumirea de al-Jazā’ir asupra întregii țări, derivând-o din numele capitalei.
Marea Mediterană udă de partea de nord a Algeriei
Astfel, Alger își împarte etimologia cu numeroase alte localități, precum Alzira din Valencia, Algeciras din Andaluzia, Lezíria din Portugalia, Cizre din Turcia, Gżira din Malta, insula Gezira de pe Nil din Egipt și statul Gezira din Sudan, aflăm de pe enciclopedia online Wikipedia.
Curiozități despre Algeria
Populația algeriană este puțin răspândită. 91% dintre algerieni trăiesc de-a lungul coastei mediteraneene pe doar 12% din suprafața țării.
Din secolul al XVI-lea, Algeria a fost o provincie autonomă a Imperiului Otoman până când Franța a confiscat Algerul în 1830.
Algeria şi-a obținut independența deplină în 1962, după brutalul Război de Independență algerian, care a avut loc între 1954 și 1962.
Numărul victimelor acelui război diferă. Istoricii francezi estimează că aproximativ 400.000 de algerieni au fost uciși atunci, în timp ce guvernul algerian susține că au murit peste un milion.
Drapelul Algeriei are un fundal verde și alb, cu o stea și o semilună roșii amplasate central. Verdele reprezintă islamul, albul reprezintă puritatea și pacea, iar roșul reprezintă libertatea. Semiluna și steaua sunt ambele simboluri islamice, relatează Factsinstitute.com.
Printre celebritățile algeriene se numără doi laureați ai Premiului Nobel. Albert Camus a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1957, iar Claude Cohen-Tannoudji a câștigat Nobelul pentru Fizică în 1997.
Animalul național al Algeriei este vulpea fennec, care este cea mai mică specie de vulpe din lume. Aceasta cântărește între 700 de grame și 1,6 kilograme, iar urechile sale măsoară până la 15,24 centimetri.
Armata americană obișnuia să importe cămile din Algeria până în anii 1870. Armata a trimis un velier numit USS Supply pentru a aduce cămile în SUA din ceea ce astăzi sunt Algeria, Tunisia, Egipt și Turcia.
Deși este acoperită în mare parte de deșertul Sahara, Algeria are o climă surprinzător de variată. În unele zone plouă foarte puțin (în jur de 25,4 mm coloană de apă pe an), în timp ce în altele primește până la 760 mm coloană de apă pe an, mai mult chiar și decât la Londra. De asemenea, temperaturile pot varia de la -6°Celsius la peste +40°Celsius.
Algeria găzduiește șapte situri din patrimoniul mondial UNESCO. Cel mai faimos dintre acestea este Timgad, un oraș roman, care datează din jurul anului 100 d.Hr.
În Algeria s-au înregistrat și ninsori în ultimii ani. În 2018, zăpada a căzut în deșertul Sahara pentru doar a treia oară în ultimii 40 de ani, acoperind dunele cu un strat de zăpadă care în anumite zone avea o grosime de 40 de centimetri.
În 2019, Algeria a devenit doar a doua țară africană care a fost recunoscută oficial ca fiind liberă de malarie, după Mauritius, în 1973.
Cunoscută sub numele de „Combat taa lkbech” în dialectul arab algerian local, lupta cu oile este un sport ilegal în Algeria, deoarece oile sunt antrenate să se lupte între ele până la moarte.
Moscheea Djamaa El Djazair din Algeria are cel mai înalt minaret din lume, care măsoară 265 de metri. Moscheea a fost finalizată în 2019.
Uneltele antice de piatră descoperite în Algeria sugerează că percepția noastră despre cum trăiau strămoșii noștri umani în urmă cu aproximativ 2,6 milioane de ani ar putea fi greșită. Descoperirea din 2018 sugerează că primii oameni fie s-au extins mai rapid din Africa de Est decât se credea anterior, fie au apărut simultan în toată Africa.
Ghepardul saharian, specie pe cale de dispariție, trăiește în Algeria. În 2008 se credea că mai există doar 250 de exemplare în lume, cea mai mare populație fiind cea din Algeria.
Capitala țării, Alger, este cunoscută și sub numele de „Alger la Blanche” (n.n. – Alger cel Alb) datorită numeroaselor clădiri vopsite în alb.
Legiunea Străină Franceză a avut cartierul general în Algeria, lângă Oran. Cu toate acestea, în 1962, „sediul” Legiunii a fost transferat la Aubagne, în Franța.
Algeria este un mare exportator de combustibili fosili. Transportul de petrol, gaze naturale și amoniac reprezintă peste 95% din totalul exporturilor acestei țări africane.
Situat în partea de sud-est a țării, Parcul Național Tassili N’Ajjer are mai multă artă rupestră preistorică într-un singur loc decât în orice alt loc din lume. Acesta cuprinde un lanț muntos din piatră de nisip, cu priveliști impresionante și o abundență surprinzătoare de vegetație. Parcul poate fi accesat prin orașul Djanet.
Una dintre cele mai importante sărbători nereligioase din Algeria este Yennayer și este prima lună a calendarului berber. Prima zi a lui Yennayer corespunde primei zile a lunii ianuarie din calendarul iulian, care este decalată cu treisprezece zile în comparație cu calendarul gregorian și pică, astfel, în fiecare an pe 12 ianuarie, notează Africa.com.
Algeria a devenit prima țară arabă în care femeilor le-a fost permis să conducă taxiuri și autobuze.
Vezi şi curiozităţi despre Muntenegru!
