Naționala de fotbal a României a învins Kosovo, cu scorul de 2-0, într-un meci disputat, marţi seară, pe Arena Naţională din Bucureşti, în preliminariile Euro 2024. Dincolo de latura pur sportivă, partida a dat naștere unui imens scandal după ce la una dintre peluzele stadionului suporterii din facțiunea „Uniți sub tricolor” au afișat un banner cu mesajul „Kosovo e Serbia” și au scandat mesaje cu tentă politică. În urma acestor incidente, arbitrul întâlnirii, francezul Willy Delajod, a suspendat jocul pentru mai bine de 40 de minute.
Nu este prima dată când Kosovo este ținta comportamentului discriminatoriu al fanilor români. La jocul-tur, disputat în iunie, la Priștina, aceștia au fost evacuați din stadion după ce au scandat lozinci anti-kosovare și pro-Serbia. Conflictul dintre cele două țări este binecunoscut, mai ales după ce kosovarii și-au declarat independența cu ajutorul SUA. România este una dintre țările care nu recunoaște Kosovo în mod oficial ca stat independent, iar acest aspect, coroborat cu prietenia tradițională dintre români și sârbi, a dus la această situație tensionată. Pentru a afla mai multe despre Kosovo, ce are de împărțit cu Serbia vecină și cum s-a ajuns la această situație conflictuală te invităm să citești acest articol.
România nu recunoaște independența Kosovo
Kosovo (n.n. – în albaneză Kosova, în scriere chirilică sârbă Косово), oficial Republica Kosovo (n.n. – în albaneză Republika e Kosovës, în sârbă Република Косово) este un stat parțial recunoscut și teritoriu disputat, aflat în regiunea de sud-vest a Peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei. Kosovo nu are ieșire la mare și se învecinează la nord și la est cu Serbia, la sud cu Macedonia de Nord, la vest cu Albania și la nord-vest cu Muntenegru, aflăm de la enciclopedia online Wikipedia. Numele Kosovo provine de la adjectivul posesiv neutru sârbesc kos (n.n. – în sârbă кос), care înseamnă „mierlă”.
În februarie 2008, Kosovo și-a autoproclamat independența față de Serbia. În prezent, este recunoscut ca stat suveran de 97 dintre cele 193 de state membre ale ONU, 22 dintre cele 27 de state UE și 24 dintre cele 28 de state membre NATO, plus Taiwan, Insulele Cook și Niue. În schimb, Serbia, Rusia și multe alte țări, printre care și România, refuză să-i recunoască independența, considerând-o în continuare drept Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (n.n. – în sârbă Аутономна Покрајина Косово и Метохија). Din 1999, NATO are cantonată în Kosovo Forța Multinațională de Menținere a Păcii (KFOR), o autoritate care asigură pacea, gata să intervină în orice moment, dacă situația o cere.
De când datează conflictul?
Tensiunile existente între etnicii sârbi, majoritatea creștini ortodocși, și cei de etnie albaneză, majoritatea musulmani, are o istorie îndelungată. Din cauza acestui conflict, granițele regiunii Kosovo a suferit mai multe schimbări în secolul al XX-lea.
La capătul războaielor balcanice din anii 1912-1913, regiunea de graniță majoritară cu Albania a provinciei Kosovo a fost absorbită de Regatul creștin al Serbiei. La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Serbia a devenit parte a Republicii Socialiste Federale Iugoslavia (RSFI), împreună cu statele moderne Muntenegru, Croația, Slovenia, Bosnia și Herțegovina și Macedonia. Provincia Kosovo, care aparținea Serbiei, a primit statut autonom, ceea ce a permis majorității sale etnice albaneze să aibă un anumit grad de auto-conducere, scrie TheWeek.
În anii 1980, tensiunile au escaladat între sârbi și kosovari pe măsură ce aceștia din urmă își doreau să fie cu adevărat independenți. În schimb, naționaliștii sârbi au solicitat ca provincia Kosovo să fie plasată sub control central mai strict. În 1989, președintele de atunci al Serbiei, Slobodan Milosevic, a demarat procesul de abolire a autonomiei Kosovo. Liderul kosovar Ibrahim Rugova a răspuns cu o politică de protest non-violentă, care avea menirea de a atrage atenția opiniei internaționale în direcția situației dificile din regiune.
Cum a început războiul din Kosovo?
În 1996, soldații din Armata de Eliberare a Kosovo (KLA), priviți ca eroi de majoritatea kosovarilor, dar considerați terorişti de către sârbi, a început operaţiuni militare deschise împotriva autorităţilor sârbe. Timp de doi ani, poliția kosovară și forțele armate iugoslave se luptau pentru a-și reafirma controlul asupra a ceea ce se transformase în esență într-un conflict armat în toată regula.
Războiul din Kosovo a început cu adevărat în martie 1998, după ce 16 luptători kosovari și patru polițiști sârbi au murit în urma unor ciocniri între poliția sârbă și militanții KLA din regiunea Likosane din Kosovo, precizează The Week. În urma masacrului unui grup de 60 de kosovari, inclusiv 18 femei și zece copii, Grupul de Contact – alcătuit din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Rusia – a cerut retragerea forțelor sârbe din Kosovo, întoarcerea refugiaților și acces nelimitat pentru monitorii internaționali. Președintele Milosevic a fost de acord cu majoritatea cererilor Occidentului, dar nu a reușit să le ducă la îndeplinire în timpul unui acord de încetare a focului negociat de președintele rus de atunci, Boris Elțin. KLA s-a regrupat și a reluat operațiunile, inclusiv atacurile asupra civililor sârbi din Kosovo.
Kosovo, 15 ani de independență
Ca răspuns la aceste noi atacuri, forțele sârbe au lansat ceea ce Consiliul de Securitate al ONU avea să descrie mai târziu drept „epurare etnică”. Astfel, sute de etnici albanezi au fost executați fără proces de forțele sârbe, care au distrus mii de case și de moschei din regiune. Circa 800.000 de kosovari s-au refugiat în diverse locuri din regiune, precum Albania și Macedonia de Nord.
Când Iugoslavia a refuzat să permită o forță internațională de menținere a păcii să intre în regiune, în martie 1999. Temându-se de extinderea conflictului în Macedonia de Nord, comandanții NATO au ales să facă o „intervenție umanitară” pentru a pune capăt acestor violențe și pentru a restabili pacea în zonă, chiar dacă rezultatul nu avea să mulţumească pe nimeni.
Pentru a-l constrânge pe Miloşevic să-și retragă trupele din Kosovo, NATO a declanșat o serie de bombardamente între martie şi iunie 1999, în urma cărora și-au pierdut viața peste 2.000 de kosovari și 3.000 de sârbi. În virtutea rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate, la data de 10 iunie, Kosovo avea să treacă sub administraţia ONU. A urmat o perioadă de incertitudine cu privire la statutul Kosovo. În cele din urmă, Kosovo și-a proclamat independența față de Serbia la data de 17 februarie 2008, însă, cu toate acestea, relațiile dintre cele două țări continuă să fie o sursă de tensiune și de instabilitate regională în Balcanii de Vest.
15 curiozități despre Kosovo
Kosovo este a doua cea mai tânără țară din lume, declarându-și independența față de Serbia pe 17 februarie 2008, relatează site-ul US News. Singura țară care și-a declarat independența mai recent este Sudanul de Sud (2011).
Kosovo are o suprafață de 10.887 km², fiind cea mai mică națiune balcanică. Este puțin mai mare decât Cipru și statul american Delaware și mai mică decât Muntenegru.
Această țară s-a aflat sub dominație otomană de la mijlocul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XX-lea.
Drapelul Kosovo are în centru harta țării de culoare galbenă pe un fundal albastru și un arc format din șase stele albe deasupra. Designul și culorile sunt inspirate de la steagul UE, în timp ce stelele reflectă cele șase grupuri etnice principale din țară: albanezi, bosniaci, gorani, romi, sârbi și turci.
Biblioteca națională din Priștina a fost proiectată de un arhitect croat şi a fost dată spre folosinţă în anul 1982. Deși afișează un design ciudat, clădirea se bucură de o mare faimă tocmai pentru că a intrat în numeroase topuri ale celor mai urâte construcții din lume.
Aproximativ 40% din teritoriul kosovar este acoperit de păduri, în timp ce puțin mai mult de jumătate din terenul său este agricol.
Populația din Kosovo numără peste 1,77 milioane de locuitori, majoritari fiind cei de origine albaneză (92%), iar albaneza și sârba sunt limbile oficiale.
Cu o vârstă medie de 29,1 de ani, Kosovo dețina una dintre cele mai tinere populații din Europa. Peste 40% din populația kosovară are vârste sub 25 de ani.
Kosovo este una dintre cele mai sărace țări din Europa, având un Produs Intern Brut pe cap de locuitor de 9.990 de dolari.
O statuie a fostului președinte american Bill Clinton a fost ridicată pe o stradă din capitala Priștina, care îi și poartă numele. Fostul șef de la Casa Albă a avut un rol esențial în încheierea conflictului armat de la sfârșitul anilor ʼ90, scrie site-ul Facts Institute. Un alt președinte al SUA, George W. Bush, are și el o stradă în capitala kosovară, în semn de mulțumire că a recunoscut independența Kosovo în 2008.
În Priștina există o catedrală romano-catolică, denumită după Maica Tereza, care era de etnie albaneză și care a locuit într-un mic sat din Kosovo în adolescență.
Numele Priștina provine de la cuvântul slav „pryshchina”, care înseamnă „izvor (de apă)”.
Monumentul nou-născutului din Priștina a fost dezvelit în 2008 pentru a marca declarația de independență a Kosovo față de Serbia. În fiecare an este revopsit de către voluntari.
În 2016, Kosovo a participat pentru prima dată la Jocurile Olimpice. Sportivii kosovari au cucerit prima medalie olimpică prin Majlinda Kemeldi, care a luat aurul la judo feminin.
Kosovo este renumită pentru peșterile sale de calcar. Peștera Gadimë (Peștera de Marmură) este renumită pentru stalagmitele și stalactitele sale cristalizate și a fost descoperită de un sătean în anul 1969, pe când lucra la casa lui din apropiere.
Foto:Shutterstock
